Forum LEVEL

Pana scriem descrierile la top, de ce n-am face un articol all star authors despre cate un nivel favorit din jocuri? Fiecare scrie despre ce vrea.

Sunt înăuntru. Ziceți despre ce vreți să scrieți, să nu scriem toți despre același nivel din Thief.

Nu ca as fi avut vreo treaba cu acea retrospectiva ( ), but imma gonna go for the house of bad fucking dreams. spoiler free desigur, ca inca nu s-au bucurat toti cititorii.



Edit: prolly va trebui sa pun si cateva comentarii in directia lui Shalebridge Cradle din Thief: Deadly Shadows, dar altcineva poate face o discutie mai extinsa.

Ntz, ntz, s-a dat la fund juvetele.

Nu, dar aveam impresia ca n-a raspuns nimeni. Tu ce vrei, Mahdi?

Pot să scriu eu despre mai sus menționatul Shalebridge Cradle. Dar dacă ne ducem prea mult în direcția thief/horror, pot să scriu ceva despre un nivel din Control sau alt joc mai recent, de dragul varietății.

Also, new thread. Așteptăm și alți voluntari.

Da, ma bag si eu.

Mă bag și eu. Numai bine, înainte de a pleca în concediu eram pe buza părții mele preferate din Undying, adică Oneiros. Apuc să-l și joc și vin și cu o opinie proaspătă a ceea ce știam.

Nu stiu daca mai e valabil proiectul, dar m-as baga si eu cu un nivel de Wolfenstein sau Hitman.

gud bump.

eu am mers ca de obicei in lumea mea si am niste bucati de articol uitate printre alte chestii. chiar daca nu mai facem antologia, incerc sa-l termin si-l pun aici de sine statator.

Am și eu câteva chestii conexe pe țeavă, dar dacă sparge vreunul din voi gheața, o să mă străduiesc să îmi aduc și eu contribuția.

Cum a venit valul de caldura care nu-mi mai permite nici sa dorm, ce sa mai vorbim de gaming, poate reusesc sa termin inca o lovitura informationala.

The House of Bad Dreams

Frictional Games este un studio suedez specializat în jocuri survival horror cunoscute pentru senzația de vulnerabilitate extremă la care jucătorul este supus. În aceste experiențe nu avem arme sau abilități cu care să înfruntăm teroarea. Există doar o călătorie singuratică, una cu final nu neapărat fericit, în urma căreia putem să învățăm ceva despre noi și despre lume. Recent a apus și gloria acestui studio, viziunea sa prăbușindu-se în mediocritate și ajungînd cumva, în chipuri neștiute, subjugată curentelor cretinoide ale stîngii politice. Din fericire încă există SOMA, joc lansat în 2015, și una dintre lecțiile de virtuozitate horror expuse în cadrul său, anume complexul laboratorului Theta. În ceea ce privește intensitatea schizofreniei, acest nivel este echivalentul video al unui EP legendar semnat de trupa Mayhem, Wolf's Lair Abyss.

Jucătorul află despre Theta încă de la începutul călătoriei, laboratorul fiind inițial prezentat ca un loc unde protagonistul Simon Jarrett poate căuta ajutor. Nu la multă vreme după stabilim o linie de comunicare directă din partea căreia nu primim însă decît un răspuns ușor neliniștitor: "There's something better here. It's here." După acel punct începe pogorîrea lui Simon atît înspre un abis fizic cît și unul simbolic pentru temele existențiale ale jocului, iar într-un moment de acalmie este desfășurată și povestea propriu-zisă a laboratorului. SOMA are o secțiune întreagă dedicată pregătirii acestui nivel, secțiune în care cunoaștem o parte din istoria echipei de acolo și a relațiilor dintre membrii ei. În momentul în care suntem în rută directă înspre complex, suntem preocupați de una dintre multele întrebări fără răspuns propuse de joc. Acest fapt diluează o realizare care ar trebui să fie mult mai presantă, anume că în complexul Theta s-au petrecut lucruri înspăimîntătoare pînă la refractarea delirului. Rădăcinile angoasei înmuguresc insidios, iar multe dintre terorile trecute și prezente ale nivelului sunt prevestite pentru jucătorul atent, uneori cu fler diabolic.



O dată ce barierele laboratorului sunt ridicate, natura relației dintre nivel și jucător este stabilită fără echivoc a fi una tensionată. Avem înainte o hală cufundată în penumbră și tăcere mormîntală dinspre care privește înapoi poarta în închipuirea evidentă a unei figuri ostile. În liniștea acestui nivel sunt cufundate unele dintre cele mai profunde revelații din joc, privitoare atît la Simon cît și la lumea din jurul său. Totodată, în acele adîncuri așteaptă și oroarea viscerală. Călătoria are sensul obișnuit, mereu în jos, iar pe măsură ce coborîm la etajele inferioare greutatea singurătății se preschimbă într-un coșmar lucid, un infern luciferian. Iar cînd credem că am scăpat, nebunia abia începe. Producătorii au avut darul întunecat de a imagina scenarii odioase în scală logaritmică. După cum ajută curajul fiecăruia, se poate menține o progresie cvasiliniară de la o secțiune la alta, dar fiecare este cu ordine de mărime mai cumplită decît precedentele. Dacă se întîmplă să întrerupem sesiunea, la reluare suntem întîmpinați de cel mai sinistru ecran de încărcare din istoria jocurilor video, angoasant atît prin bruiajul de frecvențe joase ale fundalului sonor cît și din expunerea rece a textului care ne prezintă rezumatul situației. Nu e mare diferență între ce citim acolo și priveliștea unui carnasier cu ochii injectați, înfipt într-o pradă muribundă. Cînd reușim să lăsăm într-un final laboratorul Theta în urmă, nu rămînem decît cu un sentiment de murdărie interioară și amară dezolare. Pentru cele petrecute acolo, pentru nenorocul nostru și pentru încercările viitoare, zărite într-un orizont tot mai întunecat.

bam

Daca mai facem vreo treaba cu acest articol, aveti lovitura mea.