Spoiler:
Cum mi-a spus unul dintre organizatorii ESL de la Comic Con „Marș în morții mă-tii de-aici!” și l-a amenințat pe prietenul meu cu bătaia sau 6 pași de urmat pentru organizarea celui mai mitocănesc și ordinar eveniment.
Avem o echipă de DotA 2, Team Cede Nullis, pe care am înființat-o în iulie 2013. Într-un timp foarte scurt, a ajuns cea mai bună echipă din România. Mai mult, e singura echipă formată 100% din români care are performanțe internaționale în prezent și se clasează pe locul 30 din 442 de echipe considerate profesioniste la nivel mondial. Am fost invitați să participăm cu această echipă în cadrul unui turneu desfășurat la Comic Con-ul românesc, sub oblăduirea Electronic Sports League Romania.
Întregul eveniment a fost o păcăleală tragi-comică: oameni dezorientați și plictisiți, grătare cu mici la intrare, muzică dată prea tare, voluntari habarniști și astfel inutili, cei mai melteni gardieni pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc, tarabe ca la piață, așa-zise „standuri” formate dintr-o masă și două scaune, copchilăraie, maldăre de gunoaie, mirosuri grele, ventilație ioc, toalete absolut dezgustătoare. Într-un cuvânt: bâlci!
Noi ne-am desfășurat activitatea într-o zonă dedicată turneelor de jocuri pe calculator, păstorită de ESL. ESL-ul „mamă” e o organizație internațională cu renume bunișor. Reprezentanții lor din România – niște, mă iertați, terchea-berchea, care nu erau capabili să bâiguie vreo seamă de cuvinte cu sens, darămite să organizeze un eveniment. Ca drept dovadă, organizarea a fost la pământ:
1. N-au avut niciun program stabilit și anunțat înaintea evenimentului. Am așteptat ca fraierii ore-ntregi, a pagubă, doar-doar s-o milostivi vreunul dintre organizatori să ne spună când, dacă și ce se întâmplă.
2. Problemele tehnice și amatorismul au fost la ordinea zilei: ba pica netul, ba nu le funcționau janghinele de calculatoare, ba nu se aliniau astrele, ba nu se milostiveau sfinții, ba nu se pogora Duhul Sfânt.
3. Comentatori specializați pe alte jocuri, complet nepregătiți. E de ca și cum ai lua un comentator de Formula 1 și l-ai pune să comenteze un meci de crichet. Cu 5 minute înainte de startul finalei, au venit disperați la jucători, să-i întrebe cum îi cheamă și ce hram poartă. Imaginați-vă un comentator de fotbal care dă buzna în vestiarul Stelei înainte de o finală, să-și noteze cum îi cheamă pe jucători.
4. Presiuni la adresa jucătorilor: „N-aveți nicio șansă, bă. N-am auzit de niciun jucător de la voi!”
5. Am fi putut să trecem cu vederea aproape orice. Înjurăturile și amenințările, nu. Delegația noastră a fost formată din 7 oameni: 5 jucători și doi membri ai staff-ului. Am primit cu toții legitimații de acces în zona de turneu. Unul dintre organizatorii ESL, Marius Radu, zis „Sică” – proclamat „cel mai principal de-aici”, către mine:
- Alo! Tu n-ai voie aici!
- Mă scuzați?
- N-auzi că n-ai voie?
- De ce?
- Că așa spun eu, ăsta e concursul meu.
- Și-atunci, de ce mi-ați mai dat legitimație, dacă îmi refuzați accesul?
- Marș în morții mă-tii de-aici! Te ridici acum și pleci!
6. Schimbarea premiilor anunțate anterior. Când au văzut că echipa noastră câștigă finala, au luat bani de la locul I și-au pus la locul III. Am întrebat ce se întâmplă. Răspunsul primit de la același „cel mai principal de-aici”:
- Mă p*ș pe voi, bă. Fac ce vrea p**a mea, că ăsta e concursul meu, dau câți bani vreau eu, dacă vreau. (...) Taci, mă, copile, că te scot cu bodyguarzii afară și te bat!
Bravo, ESL România și Comic Con, v-ați adjudecat premiul pentru mârlănie și neprofesionalism, bătaia de joc e ca la ea acasă pe tarlaua voastră.
Avem o echipă de DotA 2, Team Cede Nullis, pe care am înființat-o în iulie 2013. Într-un timp foarte scurt, a ajuns cea mai bună echipă din România. Mai mult, e singura echipă formată 100% din români care are performanțe internaționale în prezent și se clasează pe locul 30 din 442 de echipe considerate profesioniste la nivel mondial. Am fost invitați să participăm cu această echipă în cadrul unui turneu desfășurat la Comic Con-ul românesc, sub oblăduirea Electronic Sports League Romania.
Întregul eveniment a fost o păcăleală tragi-comică: oameni dezorientați și plictisiți, grătare cu mici la intrare, muzică dată prea tare, voluntari habarniști și astfel inutili, cei mai melteni gardieni pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc, tarabe ca la piață, așa-zise „standuri” formate dintr-o masă și două scaune, copchilăraie, maldăre de gunoaie, mirosuri grele, ventilație ioc, toalete absolut dezgustătoare. Într-un cuvânt: bâlci!
Noi ne-am desfășurat activitatea într-o zonă dedicată turneelor de jocuri pe calculator, păstorită de ESL. ESL-ul „mamă” e o organizație internațională cu renume bunișor. Reprezentanții lor din România – niște, mă iertați, terchea-berchea, care nu erau capabili să bâiguie vreo seamă de cuvinte cu sens, darămite să organizeze un eveniment. Ca drept dovadă, organizarea a fost la pământ:
1. N-au avut niciun program stabilit și anunțat înaintea evenimentului. Am așteptat ca fraierii ore-ntregi, a pagubă, doar-doar s-o milostivi vreunul dintre organizatori să ne spună când, dacă și ce se întâmplă.
2. Problemele tehnice și amatorismul au fost la ordinea zilei: ba pica netul, ba nu le funcționau janghinele de calculatoare, ba nu se aliniau astrele, ba nu se milostiveau sfinții, ba nu se pogora Duhul Sfânt.
3. Comentatori specializați pe alte jocuri, complet nepregătiți. E de ca și cum ai lua un comentator de Formula 1 și l-ai pune să comenteze un meci de crichet. Cu 5 minute înainte de startul finalei, au venit disperați la jucători, să-i întrebe cum îi cheamă și ce hram poartă. Imaginați-vă un comentator de fotbal care dă buzna în vestiarul Stelei înainte de o finală, să-și noteze cum îi cheamă pe jucători.
4. Presiuni la adresa jucătorilor: „N-aveți nicio șansă, bă. N-am auzit de niciun jucător de la voi!”
5. Am fi putut să trecem cu vederea aproape orice. Înjurăturile și amenințările, nu. Delegația noastră a fost formată din 7 oameni: 5 jucători și doi membri ai staff-ului. Am primit cu toții legitimații de acces în zona de turneu. Unul dintre organizatorii ESL, Marius Radu, zis „Sică” – proclamat „cel mai principal de-aici”, către mine:
- Alo! Tu n-ai voie aici!
- Mă scuzați?
- N-auzi că n-ai voie?
- De ce?
- Că așa spun eu, ăsta e concursul meu.
- Și-atunci, de ce mi-ați mai dat legitimație, dacă îmi refuzați accesul?
- Marș în morții mă-tii de-aici! Te ridici acum și pleci!
6. Schimbarea premiilor anunțate anterior. Când au văzut că echipa noastră câștigă finala, au luat bani de la locul I și-au pus la locul III. Am întrebat ce se întâmplă. Răspunsul primit de la același „cel mai principal de-aici”:
- Mă p*ș pe voi, bă. Fac ce vrea p**a mea, că ăsta e concursul meu, dau câți bani vreau eu, dacă vreau. (...) Taci, mă, copile, că te scot cu bodyguarzii afară și te bat!
Bravo, ESL România și Comic Con, v-ați adjudecat premiul pentru mârlănie și neprofesionalism, bătaia de joc e ca la ea acasă pe tarlaua voastră.
