Music Draft I - Albums (2012 - 2013)

[Mărar]

(Cristan edit: topic reconstituit în noiembrie 2024 folosind informațiile salvate de Mărar și postate la Music Draft IV. Perioada originală a Music Draft 1 a fost iulie-decembrie 2012, posibil și în 2013)
------------------------------------------------
Bine ati venit la prima editie a Music Draft-ului! Asa cum e normal cand incepem o noua serie de Draft-uri pornim de la componenta ei cea mai importanta, in cazul nostru albumul.

https://docs.google.com/spreadsheet/ccc ... XFFXzVZWHc

Spoiler for premii:

Mahdi:
- Serious Sam Classic: First Encounter (Steam gift)
- The Ship (Steam gift)
- The Void (Steam key)

Edeph:
- BIT.TRIP.Runner, Gratuitous Space Battles, Jamestown & Wizorb (Steam key)

Deathstrike:
- Cryostasis (Steam key)

Mărar:
- Chime (Indie Royal steam key)
- Cortex Command (Humble Bundle 3)

Jaunty:
- Bad Rats: The Rat's Revenge
- Twin Sector
- Chime
- Dangerous High School Girls in Trouble!
- Data Jammers: FastForward
- Majesty 2
- Omegalodon (Desura)

Cateva reguli de baza:
- Fara compilatii.
- Cat mai putine albume live - Albume/Inregistrari live care sa fie mai bune din punct de vedere sonor si auditiv ca albumele de studio ale aceleiasi formatii sunt relativ rare, ar fi deci de evitat mai ales ca cineva s-ar putea folosi de ele sa ocoleasca prima regula Problema este desigur ca exista exceptii si ca unele albume live chiar sunt mai bune decat intreg output-ul unei formatii. Ar fi de preferat deci o argumentare corespunzatoare in cazul in care includeti un album live.
- Un singur album pe formatie - Chiar daca nu-i strict interzis incercati sa evitati ocolirea regulii prin includerea albumelor Solo are membrilor cum ar fi Irefutabil (Parazitii) si Condoleante (Ombladon) de exemplu. Vor exista desigur exemple unde diferenta va fi destul de mare incat regula poate fi ignorata. erata: regula e valabila pentru fiecare lista in parte, oricine e liber sa aleaga alt album Pink Floyd incepand cu runda a 2-a de exemplu.
- Fara soundtracks - O sa avem probabil un draft pentru ele la un moment dat si ne-am departa prea mult de la scopul draft-ului actual. Desigur, daca cineva include Soundtrack from the Film More de exemplu nu cred ca se supara nimeni. Ideea e sa excludem chestii precum GTA San Andreas - K-DST.
- Fara clasica - fiindca ar fi o greseala enorma sa nu iti umplii lista cu ea

Posting stage
- Fiecare concurent va avea o lista compusa din 11 albume. Fiecare album va fi insotit de catre o imagine cat mai sugestiva, plus o descriere. Nota: Ma astept ca pe la sfarsit fiecare sa mai aibe inca 30 de albume de postat, o prelungire a rundelor de postare n-ar fi deloc un lucru rau.
- Prima alegere va fi libera; nu conteaza ordinea de postare.
- Fiecare jucator va posta apoi, in ordinea predefinita cate un joc. Orice joc postat de catre cineva nu va mai putea fi ales de catre celelalte persoane.
- Ordinea postarilor va fi stabilita prin tragere la sorti de catre mine [sorry, fara filmulet, nu am aparat foto iar webcam-ul se vede foarte prost]
- Fiecare jucator va avea la dispozitie 48 de ore pentru a posta, in caz contrar fiind sarit, iar urmatorul jucator putand posta alegerea. Jucatorul "sarit" poate posta oricand alegerea sa.
- Trimiteti PM urmatorului la rand dupa ce ati postat.

Descrieri
- Spre deosebire de draft-urile precedente nu voi impune prea multe restrictii aici. Ca o regula de baza as dori un artwork, un link catre una sau mai multe exemple de muzica pentru albumul respectiv si o descriere din care sa rezulte genul muzical.
- O sa aveti voie sa dati copy paste din wiki sau din recenzii care v-au placut
- Sectiuni de trivia sunt incurajate dar deloc obligatorii, la fel cu includerea unor versuri mai faine
- Incercati sa stabiliti o recomandare rezonabila pentru cantitatea de timp necesara pentru a absorbi albumul, ex: Daca nu iti place piesa 2 poti sari peste acest album caci nu iti va place deloc/Este necesar macar auditiei primelor x piese pentru a intelege intentia albumului.

Dueling Stage
- In momentul de fata suntem 12 participanti, in prima runda vom elimina doar 4 jucatori folosind dueluri de cate 3, urmand ca dupa aceea sa trecem la sistemul clasic prin eliminare, daca ne vom mai aduna pe parcurs putem schimba sistemul fara prea mari probleme.
- Dupa fiecare runda de duleuri participantii au dreptul la inca o alegere.

!!!!IMPORTANT!!!
Reguli cu privire la votarea in dueluri si argumentarea voturilor
- Se iau in considerare doar voturile celor care au votat in minim 75% din duelurile din acea runda.
- Votul argumentat nu este obligatoriu si nu va insemna un punct in plus pentru respectivul participant, daca vreti insa ca participantul respectiv sa castige, nu strica putina campanie electorala.
- Votantii au insa obligatia de a audia cel putin acele sectiuni recomandate de catre participanti. Nu votati va rog daca nu ati ascultat macar o parte din fiecare album.

Ordinea de postare conform random.org este urmatoarea:

1. .chester
2. marvas
3. Mafio
4. Zniper
5. Mărar
6. Deathstrike
7. Edeph
8. Mahdi
9. unugeorge
10. Stokkolm
11. ola small dickie
12. Michilangelo

Rezerve:
RaptoR

In cazul in care se mai aduna rezerve ii putem integra usor in timpul perioadei de postare, ma indoiesc ca o sa se planga cineva ca a ramas fara albume chiar si in runda 11.

Spoiler for alegerile, wall of text:

.chester:
1. Arctic Monkeys - Suck It and See (2011)
2. Tenacious D - Tenacious D (2001)
3. Graveyard - Hisingen Blues (2011)
4. Cynic - Focus (1993)
5. Linkin Park - Meteora (2003)
6. The Lord Weird Slough Feg - Traveller (2003)
7. Impetigo - The Horror of the Zombies (1992)
8. GG Allin & The Murder Junkies - Brutality and Bloodshed For All (1993)
9. Mac Lethal - North Korean BBQ (2011)
10. Mediocracy - Asoma (2011)

marvas:
1. ATB - Addicted to Music (2003)
2. BT - These Hopeful Machines (2010)
3. Above & Beyond - Tri-State (2006)
4. Chicane - Behind the Sun (2000)
5. Scooter - The Stadium Techno Experience (2003)
6. John O'Callaghan - Never Fade Away (2009)
7. Eco - M(You)sic (2011)
8. Tiesto - Just Be (2004)
9. Oceanlab - Sirens of The Sea (2008)
10. 4 Strings - Believe (2002)

Mafio:
1. Tom Waits - Bad as Me (2011)
2. The Strokes - Is This It (2001)
3. The Beatles - The White Album (1968)
4. Radiohead - OK Computer (1997)
5. PJ Harvey - Let England Shake (2011)
6. The Black Keys - Brothers (2010)
7. Arcade Fire - The Suburbs (2010)
8. Them Crooked Vultures - Them Crooked Vultures (2009)
9. The Libertines - Up The Bracket (2002)
10. Wu Tang Clan - Enter The Wu Tang (36 Chambers) (1993)

Zniper:
1. Tool - Lateralus (2001)
2. Porcupine Tree - Deadwing (2005)
3. R.E.M. - Out of Time (1991)
4. Genesis - Invisible Touch (1986)
5. Opeth - Blackwater Park (2001)
6. Rammstein - Sehnsucht (1997)
7. Nine Inch Nails - The Fragile (1999)
8. Combichrist - Today We Are All Demons (2009)
10. Gojira - L'Enfant Sauvage (2012)

Mărar:
1. Pink Floyd - Wish You Were Here (1975)
2. Harmonium - Si on avait besoin d'une cinquième saison (1975)
3. Van der Graaf Generator - Still Life (1976)
4. Genesis - Selling England by the Pound (1973)
5. Miles Davis - Kind of Blue (1959)
6. Dead Can Dance - Toward The Within (1994)
7. Gazpacho - Night (2007)
8. Talk Talk - Spirit of Eden (1988)
9. The Moody Blues - Days of Future Passed (1967)
10. Pheonix - Cantafabule (1975)
11. Balanescu Quartet - Maria T (2005)

Deathstrike:
1. Ghost - Opus Eponymous (2010)
2. The Moon and The Nightspirit - Rego Rejtem (2007)
3. Nox Arcana - Necronomicon (2004)
4. Summoning - Oath Bound (2006)
5. Between The Buried and Me - Alaska (2005)
6. Atmosphere - Overcast (1997)
7. Tom Waits - Mule Variations (2007)
8. Empyrium - Where at Night the Wood Grouse Plays (1999)
9. Orphaned Land - The Never Ending Way of ORWarriOR (2010)
10. Kontrust - Second Hand Wonderland (2012)
11. King Crimson - Lizard (1970)

Edeph:
1. Pink Floyd - The Wall (1979)
2. Porcupine Tree - Fear of a Blank Planet (2007)
3. Red Hot Chili Peppers - Californication (1999)
4. Black Sabbath - Paranoid (1970)
5. The Prodigy - Fat of the Land (1997)
6. The Smashing Pumpkins - Siamese Dream (1993)
7. Gojira - From Mars to Sirius (2005)
8. Blue Stahli - Antisleep Vol. 1 (2008)
9. The Jimi Hendrix Experience - Are You Experienced (1967)
10. ZZ Top - Recycler (1990)
11. Dire Straits - Brothers in Arms (1985)

Mahdi:
1. Pink Floyd - Animals (1977)
2. Led Zeppelin - Led Zeppelin IV (1971)
3. Dave Brubeck Quartet - Time Out (1959)
4. Bohren & Der Club of Gore - Sunset Mission (2000)
5. Mono - You Are There (2006)
6. Esbjörn Svensson Trio - Viaticum (2005)
7. Current 93 - All the Pretty Little Horses: The Inmost Light (1996)
8. Earth - The Bees Made Honey in the Lion's Skull (2008)
9. Bill Evans Trio - Everybody Digs Bill Evans (1958)
10. Mississippi John Hurt - DC Blues (1963)
11. Ulver - Perdition City: Music to an Interior Film (2000)

unugeorge:
1. Opeth - Still Life (1999)
2. This Will Destroy You - Young Mountain (2006)
3. Agalloch - Ashes Against the Grain (2006)
4. Sigur Rós - Ágætis Byrjun (1999)
5. Beirut - The Flying Club Cup (2007)
6. Ulver - Kveldssanger (1995)
7. The National - Alligator (2005)
8. Nana Grizol - Ruth (2010)
9. Kazi Ploae şi Specii - Imperiul Lianelor (2009)
10. Bohren & Der Club of Gore - Black Earth (2002)
11. Ólafur Arnalds - ...And They Have Escaped The Weight Of Darkness (2010)

Stokkolm:
1. Daft Punk - Discovery (2001)
2. Ratatat - Classics (2006)
3. Burial - Untrue (2007)
4. Nick Cave and the Bad Seeds - Dig, Lazarus Dig!!! (2008)
5. Ladytron - Velocifero (2008)
6. Björk - Homogenic (1997)
7. Dr. Dre - 2001 (1999)
8. Dizzee Rascal - Boy in da Corner (2003)
9. Justice - † (2007)
10. Cut Copy - In Ghost Colours (2008)
11. David Deejay feat. Dony - Popcorn (2010)

ola small dickie:
1. Arctic Monkeys - Humbug (2009)
2. The Stone Roses - The Stone Roses (1989)
3. Richard Hawley - Coles Corner (2005)
4. Dion - Born to Be with You (1975)
5. Creedence Clearwater Revival - Green River (1969)
6. David Bowie - The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars (1972)
7. The Beatles - Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band (1967)
8. The Jimi Hendrix Experience - Electric Ladyland (1968)
9. The Last Shadow Puppets - The Age of the Understatement (2008)
10. Joy Division - Substance (1988)
11. The Smiths - Singles (1995)

Michilangelo:
1. Arctic Monkeys - Whatever People Say I Am, That's What I'm Not (2006)
2. Nirvana - Nevermind (1991)
3. Gorillaz - Demon Days (2004)
4. The Oscar Peterson Trio - Night Train (1962)
5. Johnny Watson & Larry Williams - Two for the Price of One (1967)
6. Michael Jackson - Bad (1987)
7. Nas & Damien Marley - Distant Relatives (2010)
8. Dub FX - Everythinks a Ripple (2009)
9. Faramita Lambru - La calul balan (1976)
10. Bob Marley - Exodus (1977)
11. Awolnation - Megalithic Symphony (2011)

Spoiler for marvas:

1. ATB - Addicted to Music (2003)



Mi se pare interesant modul in care se formeaza preferintele muzicale ale unui om. Mereu se porneste de undeva din copilarie. Muzica ascultata la radio/casetofon (de cand n-am mai folosit cuvantul asta..)/televizor, muzica ascultata de parinti, muzica ascultata de prieteni, anumite experiente marcante, toate acestea impreuna fac ca unora sa le "vorbeasca" un gen de muzica si altora alt gen.

Pentru mine mereu a fost mai importanta melodia decat versurile. Armonia melodica, ritmul, tactul, astea sunt lucrurile care ma fac sa simt ceva. Din punctul meu de vedere versurile trebuie sa vina doar ca un bonus, sa accentueze o stare sau sa adauge MAI multa melodicitate. Exista atatea trupe si piese considerate unanim valoroase care pe mine ma lasa rece, incat nici nu o sa indraznesc sa pomenesc de ele, ca sa nu iscam discutii inutile. Tolerez aproape orice gen de muzica, ma duc la concerte, in pub-uri, in cluburi si ma simt bine alaturi de oamenii cu care sunt, dar acasa ascult mereu trance.

Daca o sa continu in ritmul asta introducerea risca sa devina un post kilometric, asa ca revin la subiect. Probabil multa lume cunoaste, cu voie sau fara voie, 9 pm de la ATB (Andr Tanneberger). A aparut prin '98 si e piesa care i-a lansat cariera muzicala. Cand am auzit-o prima data, eram prea mic ca sa stiu despre ce gen muzical e vorba sau cine e autorul, dar o foarte buna perioada de timp am fost obsedat de piesa asta. Nu ma puteam satura de ea si aveam impriesa ca nici nu o sa ma satur vreodata. Ceea ce s-a dovedit a fi adevarat.

9 pm a fost inclusa pe albumul de debut, Movin' Melodies, care a fost urmat de Two Worlds si Dedicated. Desi mi-e greu sa trec peste cele trei albume fara sa mentionez cate ceva despre ele, ajung la al 3-lea, cel care este si subiectul acestei alegeri. In timp ce primele doua albume contin piese "clasice" Addicted to Music e genul de album "clasic" in care fiecare piesa e lucrata in asa fel incat sa ai parte de trairi la orice ascultare. E drept ca majoritatea fac apel la experiente mai triste, drept urmare predomina melodiile cu versuri pentru ca mesajul sa fie mai usor de transmis si receptat, dar efectul nu este nicidecum unul amar, ci mai degraba unul dulce-amarui.

Bineinteles ca alegerea aceasta a fost motivata de o doza imensa de subiectivism. Acest album are foarte multa legatura cu ani de liceu, "iubiri" consumate in garsoniere aproape insalubre in care singura forma de entertainment era un CD player.

Vocea melancolica a cantaretei Roberta Carter-Harrison (componenta a trupei Wild Strawberries, desi nu cred ca asta va zice multe) se potriveste cum nu se poate mai bine cu stilul de productie al lui Andre si astfel au venit si rezultatele:

DISCLAIMER:
Mereu am considerat videoclipurile pieselor trance printre cele mai prost realizate videoclipuri. Nu au nici o legatura cu piesa si au povesti infantile sau fara inteles. Asa ca incercati sa faceti abstractie de video si sa va concentrati pe ce se canta.

Vocals:
ATB - I Don't Wanna Stop
ATB - Long Way Home

Non-vocals:
ATB - Gentle Melody

Acest album a avut si un "hidden track" care nu era mentionat pe tracklist, adr mie imi place tare mult:
ATB - Cabana Moon (Ruby) [Part 2]


2. BT - These Hopeful Machines (2010)



1. "Suddenly" 4:28
2. "The Emergency" 4:27
3. "Every Other Way" 4:03
4. "The Light in Things" 5:47
5. "The Rose of Jericho" 4:06
6. "Forget Me" 5:10
7. "A Million Stars" 6:38
8. "Love Can Kill You" 4:07
9. "Always" 4:29
10. "Le nocturne de lumi re" 4:42
11. "The Unbreakable" 6:51
12. "The Ghost in You" 4:51

BT (Brian Wayne Transeau) este unul dintre cei mai prolifici producatori de muzica electronica din America de Nord. Poate ca numele nu va zice nimic, dar cel mai probabil i-ati auzit creatiile prin filme si jocuri.
Am ales al 6-lea sau album, These Hopeful Machines, pentru ca de 2 ani il tot ascult si inca nu m-am saturat! E cheesy, e facut sa placa unui public larg (ceea ce s-a si intamplat, pentru ca a fost nominalizat la premiile Grammy), dar reuseste sa ma bine-dispuna de fiecare data.

BT are o ciudatenie de-a lui, isi alterneza albumele mainstream cu cele mai...ciudate. Si nu e doar o simpla alternare, e un fel de complementare. De exemplu, albumul ce-l precede pe acesta, This Binary Universe, nu este asa de inclinat spre trairile cotidiene, sentimente de cuplu, etc, ci este oarecum mai izoteric (ca sa folosesc cuvinte care ma fac sa ma simt destept). Totusi eu il prefer pe acesta mai naiv pentru ca de multe ori se potriveste cu ceea ce se intampla in jurul meu sau, dimpotriva, face ca zilele grele sa treaca mai usor.

Ma irita ca nu sunt in stare sa-mi aleg mai bine cuvintele pentru a descrie un album. Probabil pentru ca atunci cand vine vorba de muzica sunt prea obisnuit sa ascult si nu sa vorbesc. Si pentru ca unele trairi sunt prea intime pentru a fi impartasite. Asa ca o sa las muzica sa vorbeasca si fiecare sa simta ce poate si ce vrea:

Sa vorbeasca muzica:
BT - A Million Stars (feat. Kirsty Hawkshaw)
BT - The Unbreakable
BT featuring JES - Every Other Way


3. Above & Beyond - Tri-State (2006)



1. "Tri-State" 4:09
2. "Stealing Time" 7:11
3. "World on Fire" 4:44
4. "Air For Life" (with Andy Moor) 7:27
5. "Can't Sleep" 7:23
6. "Hope" 4:28
7. "Liquid Love" 6:42
8. "In the Past" 2:28
9. "Alone Tonight" 6:23
10. "Good For Me" 5:42
11. "For All I Care" 5:50
12. "Indonesia" 5:01
13. "Home" 7:12

Tri-State, albumul de debut al celor de la Above & Beyond e INCREDIBIL. A fost o adevarata lectie de "asa se face trance!" intr-o perioada in care Tiesto, regele de necontestat al genului (pe-atunci) incepea sa se afunde in mocirla EDM-ului.

Acest prim album, ce contine piese de cult precum Air for Life, Alone Tonight, Can't Sleep si Good for Me i-a propulsat pe DJ-ii britanici in top-uri de unde nu s-au mai dat jos nici pana azi. Si-am ascultat piesele lor zi si noapte, pe trenuri, pe autobuz, pe drumul spre scoala, la scoala, la dentist, la sapa si la cules de malai, dar toate au ramas la fel de proaspete.

Desi nu a trecut asa de mult timp, privesc la muzica de acum 6 ani si la cea de acum si nu-mi vine sa cred ce mare e diferenta. O vreme ma gandeam ca poate am imbatranit eu si ca am ramas blocat pe muzica din liceu, fara sa mai fiu in stare sa diger ce se intampla acum pe scena. DAR SUNT TANAR, DOAMNA, TANAR, iar Above & Beyond au revenit anul acesta cu un al doilea album (de fapt, e cam al treielea, dar nu intru in detalii inca) ca sa confirme ca primul nu a fost doar o intamplare. Deci se poate.

Where the magic happens:
Above & Beyond with Andy Moor - Air For Life
Above & Beyond feat. Richard Bedford - Alone Tonight
Above & Beyond - Can't Sleep
Above & Beyond feat. Zo Johnston - Good For Me

Spoiler for deathstrike:

Am ales să-mi formez o listă ce conţine în mare parte formaţii pe care le-am descoperit destul de recent, din cauza asta nu am listă nume grele ce probabil ar fi trebuit să-şi facă apariţia, precum Pink Floyd, Depeche Mode, R.E.M şi aşa mai departe. Consider că lista mea e un fel de "Albume mişto ce merită o ascultare" şi nu cele mai bune albume din istoria omenirii .

1.Ghost - Opus Eponymous 2010 (Heavy Metal)



Pot spune că suedezii de la Ghost au devenit vedete peste noapte, albumul lor de debut reuşind să împartă fanii muzicii rock/metal în două tabere, una care îi consideră pe suedezi cea mai pizdoasă trupă din ultimii ani şi alta care consideră că succesul lor se datorează doar marketing-ului.

Chiar dacă versurile simpliste şi cu temă satanistă nu sunt altceva decât un clişeu folosit de nenumărate alte formaţii, vocea "curată" a solistului oferă un constrast foarte plăcut cu versurile cântate.

Recommended | Pretty Good

1."Deus Culpa"
2."Con Clavi Con Dio"
3."Ritual"
4."Elizabeth"
5."Stand by Him"
6."Satan Prayer"
7."Death Knell"
8."Prime Mover"
9."Genesis"

Ghost - Stand by Him


2.The Moon and The Nightspirit - Rego Rejtem 2007 (Medieval/Folk)



O formaţie destul de interesantă, formată din doar 2 membri, deşi primul lor album a fost în mare parte în limba engleză (Doar două cântece în ungureşte) cel de al doilea este complet în ungureşte şi vai, cât de bine sună. Pot spune că muzica lor combină stilul muzicii orientale cu muzica folk ungurească, dând naştere la ceva unic. Deasemenea, trupa foloseşte diferite instrumente tradiţioanle precum Morin khuur şi Fujara.

Recommended | Pretty Good

1.Regő Rejtem
2.Örökké
3.Avaralom
4.Szarvaslélek
5.Föld Szive Dobban
6.Csillagnász
7.Rögből Élet
8.Ejköszöntö
9.Holdtánc


3. Nox Arcana - Necronomicon 2004 (Neoclassical Dark Wave)



That is not dead which can eternal lie,
And with strange aeons even death may die.

Trebuie să-i mulţumesc lui Anne, datorită semnăturii ei am descoperit această formaţie, am căutat o melodie pe youtube şi apoi le-am ascultat întreaga discografie. Voi lasa aici un citat dintr-un review şi recomand să ascultaţi tot albumul, fără să săriţi peste vreo melodie.

The music in Necronomicon tells the story of an arrogant sorcerer acting out his evil designs. Accompanying him are disembodied voices both warning and approving, as well as an orchestration of unseen hands playing various instruments. If you listen carefully, you’ll hear the occasional gong of death tolling. The music is true to Lovecraft; harmonic melodies seem to be inspired from folk music from all over the world. “Cthulhu Rising” borrows notes from eastern Europe as the thing’s tentacles creep from murky, watery depths; thin strings whine of Arabic deserts and northern Egyptian breezes in “Temple of the Black Pharaoh.” Pieces like “Eldritch Rites” and “Nyarlathotep” are more theatrical than they are musical; a twisted sorcerer breathes life into ancient rituals through powerful chants and Lovecraft’s words. The musical talent put forth in the CD comes from a variety of sources—however to my trained ear I couldn’t tell if the elements were entirely synthesized or if they were performed in a studio. Translation? No note was off-key, no mistake was made (that I could tell); the performance was flawless, a occult mosaic planned and executed with rhythmic precision.

Recommended | Pretty Good

"Mythos"
"The Nameless City"
"Alhazred’s Vision"
"Necronomicon"
"Ancient Shadows"
"Azathoth"
"The Black Throne"
"Nyarlathotep"
"Temple of The Black Pharaoh
"Eldritch Rites"
"The Haunter of The Dark"
"The Awakening"
"Yog-sothoth"
"Guardian of The Gate"
"Lords of Darkness"
"Dagon"
"The Stars Align"
"Cthulhu"
"Ritual Of Summoning"
"Cthulhu Rising"
"The Great Old Ones"


4. Summoning - Oath Bound 2006 (Black Metal/Fucking Tolkien metal)



Now however comes the band that they are most known for: Summoning. Blending epic landscapes, bombastic medieval percussion, and distant black metal guitar riffs Summoning are truely in a league of their own. Protector commented that on this album the guitars would adopt a more floating style. They indeed do, playing a more arpeggio-based style than ever before. It must also be noted that the artwork is once again superb, a landscape that lets the listener create the action in his own mind while listening.

Recommended | Pretty Good

1. "Bauglir"
2. "Across the Streaming Tide"
3. "Mirdautas Vras"
4. "Might and Glory"
5. "Beleriand"
6. "Northward"
7. "Menegroth"
8. "Land of the Dead"


5. Between The Buried and Me - Alaska 2005 (progressive/death metal)



Un album bun. Poate nu cel mai bun album de prog metal dar fără îndoială un experiment reuşit al americanilor de la BTBAM. Melodiile oferă destulă varietate, combinând porţiuni de jazz cu vocal şi acorduri de death metal.

Recommended | Pretty Good

1. All Bodies
2. Alaska
3. Croakies and Boatshoes
4. Selkies: The Endless Obsession
5. Breathe In, Breathe Out
6. Roboturner
7. Backwards Marathon
8. Medicine Wheel
9. The Primer
10. Autodidact
11. Laser Speed


6.Atmosphere - Overcast 1997 (hip-hop)



Recommended | Pretty Good

1.1597
2.Brief Description
3.Current Status
4.Complications
5.4:30 AM
6.Adjust
7.Clay
8.Sound Is Vibration
9.Multiples
10.Scapegoat
11.WND
12.Multiples (Reprise)
13.Caved In
14.Cuando Limpia El Humo
15.The Outernet
16.Primer


7. Tom Waits - Mule Variations (2007)



Pentru că Mafio mi-a luat Bad as me din prima rundă

Tom Waits - House where nobody lives


8. Empyrium - Where at Night the Wood Grouse Plays (1999)



Empyrium - Where at Night the Wood Grouse Plays


9. Orphaned Land - The Never Ending Way of ORWarriOR (2010)



Orphaned Land - New Jerusalem


10. Kontrust - Second Hand Wonderland (2012)

This is Kontrust’s third studio album, and it seems set to be yet another excellent record that will, as the public biography on their official website says, “continue to amaze old and new fans”. If you are looking for a quirky audio cocktail that will knock you out and leave you with a sugary aftertaste, keep two eyes on Kontrust. They make the idea of a crossover band being in the common shaded area of a Venn diagram on different main genres of music seem plausible.

Kontrust - The butterfly defect
Kontrust - Rasputin
Kontrust - Bad Betrayer


11. King Crimson - Lizard (1970)



King Crimson - Lizard, Part 1: Prince Rupert Awakes


12.Those Poor Bastards - Satan is Watching (2008)



Those Poor Bastards - Swallowed by Sin


13. Municipal Waste - Hazardous Mutation (2007)

Spoiler for unugeorge:

1. Opeth - Still Life (1999)



Ăsta-i clar albumul meu preferat de la Opeth, urmat de My Arms, Your Hearse, alt concept album superb. Pe Still Life, Opeth încep ușor-ușor să depășească barierele unei trupe metal obișnuite și includ superbe secvențe acustice printre riff-uri excelente de death metal, îmbinându-le armonios. It is hard, but they pulled it off. Nimic nu este forțat, melodiile se leagă între ele, iar Mikael Åkerfeldt, vocalistul trupei, trece de la growling la clean singing într-o clipă, lucru de apreciat. El descrie albumul astfel:

"Still Life was not Satanic but an anti-Christian theme. It sounds pretty naive when I explain it like this. It kind of takes place a long time ago when Christianity had a bigger importance than it has today. The main character is kind of banished from his hometown because he hasn't got the same faith as the rest of the inhabitants there. The album pretty much starts off when he is returning after several years to hook up with his old 'babe'. Obviously a lot of bad things start happening with, as I call it on the album, 'the council.' The big bosses of the town know that he's back. A lot of bad things start happening. They see him as a hypocrite in a way. It's almost like a devil's advocate or whatever it's called."

Ok, he's not good at explaining stuff. His old "babe"? Ugh. Primul track al albumului, The Moor, conturează situația mult mai frumos:

There is no forgiveness in these eyes
For any of you but one
Dispel the mist for now
Melinda is the reason why I've come

She is waterdrops over the pyre
A thistle in my hands
Stained and torn, aged and brown
Virtous shell with kindred innocence

Melodia mea preferată de pe album, o incredibilă combinație de acorduri blues care progresează, transformându-se spre sfârșit într-un riff top-notch.

Opeth - Face Of Melinda


2. This Will Destroy You - Young Mountain (2006)



Cu riscul de a crea o listă destul de neînchegată din punct de vedere al genurilor muzicale, prefer să fac un top (oarecum random) al albumelor mele favorite, la fel ca și marvas, ola și cine mai spunea același lucru.

Young Mountain este primul album al trupei post-rock This Will Destroy You, înregistrat și lansat chiar de ei în 2005 (mai indie de atât nu se poate). Nu știu câți dintre voi au ascultat post-rock la viața lor, dar cunoscătorii știu că este foarte greu să impresionezi cu genul ăsta muzical. Cum adică? Well, trebuie să reții atenția ascultătorului având în vedere faptul că melodiile nu au versuri, așa că majoritatea trupelor abordează calea celor de la Mogwai, și anume - slow intro, tempo goes up, crescendo peste crescendo și la sfârșit o explozie de sunete.
Aș minți dacă aș spune că This Will Destroy You schimbă complet tehnica abordată. Dar le iese excelent, și au un stil extrem de bine conturat, în ciuda faptului că Young Mountain este primul lor album.

Secțiuni de pian, viori, chitări suprapuse înecate în reverb, armonii, pure noise, toate astea contribuie la un wall of sound imens, care până la sfârșitul albumului se prăbușește fără milă peste tine. Recomand din tot sufletul.

Primul track al albumului:

This Will Destroy You - Quiet


3. Agalloch - Ashes Against the Grain (2006)



Deschizi ochii. Lumină insuportabilă. Fulgii de nea îți lovesc cu putere fața deja rece. Cerul gri, iar în jurul tău este numai alb. Pe alocuri parcă se observă niște linii negre, verticale, de diferite grosimi. Cum ai ajuns în pădurea asta, în toiul iernii? Este extrem de frig, așa că te ridici ca să îți încălzești corpul și să eviți eventualele degerături.
Reușești să ascuți o creangă uscată de copac și pornești în căutarea hranei. Urși, lupi, vulpi, în momentul de față te-ai lupta cu orice creatură pentru o bucată de carne. Cauți ore în șir, dar nu găsești nimic. De parcă zăpada a înghițit toate animalele. Te simți vlăguit. În momentul ăsta ai vrea doar să te întinzi în zăpadă și să mori...

The snow, the bitter snowfall
You long to die in her pale arms, crystalline,
To become an ode to silence
In the soul of a mountain of birds, fallen

The cascading pallor of ghostless feather
The snow has fallen and raised this white mountain on which you will die and fade away in silence

Ashes Against the Grain este soundtrack-ul perfect pentru o asemenea aventură inoportună. O combinație briliantă de folk, doom, black și death, plus niște influențe ambientale. Absolut superb.

Agalloch - Limbs


4. Sigur Rós - Ágætis Byrjun (1999)

Revin pe filiera post rock cu o trupă islandeză extrem de cunoscută, de care probabil au auzit toți de pe aici. Sper. Sigur Ros îmbină muzica ambientală cu acordurile post-rock, totul fiind completat de tonul falsetto al solistului. Care, btw, cântă la chitară cu un arcuș. Pretty fucking awesome.
Sunt atât de cunoscuți încât există site-ul http://www.icelandicbandsthatarenotsigurros.com/. I shit you not.

The real impact of the album comes when it is finished and the listener sits back, amazed, head full of thoughts and reaches for the repeat button. This is an album that is hard not to like, no matter what the listener's musical preferance is. Nearly every song on the album is a highlight.

Sigur Ros - Olsen Olsen


5. Beirut - The Flying Club Cup (2007)



La 17 ani, Zach Condon și-a băgat picioarele în ea de școală și a plecat în lume (probabil pentru că făcea lumea mișto de numele lui). Când s-a întors, copleșit de abundența culturală existentă prin Europa, s-a apucat să-și exprime stările evocate de locurile vizitate. Cum? Prin muzică, evident. În 2006 a lansat Gulag Orkestar, o încercare cel puțin admirabilă, iar în 2007 și-a perfecționat stilul și soundul și a lansat acest colos.

Condon has an impressive flow, a delicate glide that perfectly compliments the oft-commented-upon exoticism that tends to divide Beirut listeners. On The Flying Cup Club, and maybe on all of Beirut's records, this exoticism takes the form not of alienation but of a search for a familiar place within what seems (or sounds) unfamiliar, difficult, or repulsive. It's the process of searching that untethers the record from any limiting sense of place, be it an Arrondissement in Paris or a village in the Balkans.

Vă prezint acum o melodie de pe album, cântată pe străzile Parisului, unde alături de trompete, viori, chitări și acordeoane, toba este înlocuită de un veritabil tomberon.

Beirut - Nantes


6. Ulver - Kveldssanger (1995)




7. The National - Alligator (2005)



The National - Daughters of the SoHo Riots


8. Nana Grizol - Ruth (2010)



Nana Grizol - Cynicism

Ohmygodthisislikemyfavoritealbumever


9. Kazi Ploae şi Specii - Imperiul Lianelor (2009)



01 Kazi Ploae si Specii (cu Bean) – Portal
02 Kazi Ploae si Specii – Simon Adebisi
03 Kazi Ploae si Specii (cu Limun) – Demonilor
04 Kazi Ploae si Specii – Capcana
05 Kazi Ploae si Specii (cu Silent Strike) – Investigatii
06 Kazi Ploae si Specii (cu Bean si Ursacian) – Incotro – Bruiaj 1
07 Kazi Ploae si Specii – Transmisii de pe nava mama
08 Kazi Ploae si Specii (cu Lore si Rufi) – De baieti numai de bine
09 Kazi Ploae si Specii – Matematica metaforei
10 Kazi Ploae si Specii – Patria
11 Kazi Ploae si Specii (cu Bean) – Nocturna Digitala
12 Kazi Ploae si Specii (cu Bean) – Mantra – Bruiaj
13 Kazi Ploae si Specii – Monstruos
14 Kazi Ploae si Specii (cu Bean) – Pamantul emana
15 Kazi Ploae si Specii (cu Bean si Silent Strike) – Imperiul Lianelor

*
Personal favorites
Pretty good

Kazi Ploae si Specii - Mantra

Și e ciudat că dacă vreau să iasă bine, iese prost
Dar dac-aș vrea să iasă prost, cred c-aș fi idiot, nu?


10. Bohren & der Club of Gore - Black Earth (2002)



Bohren & der Club of Gore - Constant Fear


11. Ólafur Arnalds - ...And They Have Escaped The Weight Of Darkness (2010)



Ólafur Arnalds - Þú ert sólin


12. Emancipator - Soon It Will Be Cold Enough (2006)



Emancipator - Soon It will Be Cold Enough to Build Fires


13. The Cure - Disintegration (1989)



The Cure - Pictures of You

Spoiler for michilangelo:

1. Arctic Monkeys - Whatever People Say I Am, That's What I'm Not (2006)



Arctic Monkeys - Bet You Look Good On The Dancefloor
Arctic Monkeys - Mardy Bum


2. Nirvana - Nevermind (1991)



Nirvana - Come As You Are
Nirvana - Smells Like Teen Spirit
Nirvana - In Bloom


3. Gorillaz - Demon Days (2004)



Gorillaz - Feel Good Inc ft. De La Soul
Gorillaz - Last Living Souls
Gorillaz - El Manana


4. The Oscar Peterson Trio - Night Train (1962)



The Oscar Peterson Trio - Nigth Train (full album)


5. Johnny Watson & Larry Williams - Two for the Price of One (1967)




6. Michael Jackson - Bad (1987)

I don't really need to post any videos here, do I?


7. Nas & Damien Marley - Distant Relatives (2010)

Nas & Damian "Jr. Gong" Marley - Patience
Nas & Damian "Jr. Gong" Marley - Nah Mean
Nas & Damian Marley - Friends


8. Dub FX - Everythinks a Ripple (2009)

Dub FX - Flow
Dub FX - Love Me Or Not
Dub FX - Step on my Trip


9. Faramita Lambru - La calul balan (1976)

Faramita Lambru - La crama din Dragasani
Faramita Lambru - Inel, Inel de Aur
Faramita Lambru - La calul balan


10. Bob Marley - Exodus (1977)



Bob Marley - Three Little Birds
Bob Marley - One Love
Bob Marley - Jamming


11. Awolnation - Megalithic Symphony (2011)



Awolnation - Sail
Awolnation - Guilty Filthy Soul
Awolnation - Burn it Down


12. Tupac - All Eyes On Me (1995)



Tupac - 2 Of Amerikaz Most Wanted
Tupac - Only God Can Judge Me
Tupac - Picture Me Rollin
Tupac - All Eyez On Me


13. Ray Charles - Ray Charles (1957)



Ray Charles - Mess Around
Ray Charles - I've Got A Woman
Ray Charles - Hallelujah I Love Her So

Spoiler for zniper:

1. Tool - Lateralus



Tool - Parabola


2. Porcupine Tree - Deadwing (2005)



Alegerea unui album a fost foarte grea and I mean it. Majoritatea albumelor sunt omogene, de o calitatea aproape constantă. Pentru moment doar tracklist-ul, plus câteva pepite din aurul PT:
1. "Deadwing"
2. "Shallow"
3. "Lazarus"
4. "Halo"
5. "Arriving Somewhere but Not Here"
6. "Mellotron Scratch"
7. "Open Car"
8. "Start of Something Beautiful"
9. "Glass Arm Shattering"

Porcupine Tree - Arriving Somewhere, But Not Here
(mi-am permis să las o variantă live)

Porcupine Tree - Lazarus

3. R.E.M. - Out of Time (1991)



4. Genesis - Invisible Touch (1986)



5. Opeth - Blackwater Park (2001)



6. Rammstein - Sehnsucht



7. Nine Inch Nails - The Fragile (1999)



Nine Inch Nails - The Great Below

8. Combichrist - Today We Are All Demons (2009)



Combichrist - All Pain is Gone
Combichrist - Sent To Destroy

9. Tiamat - Wildhoney (1994)



Tiamat - Whatever That Hurts
Tiamat - Gaia

10. Gojira - L'Enfant Sauvage (2012)



14. Edward Artemiev - Warmth of Earth (1986)



Track List:
1. Birth Of Earth (3:01)
2. Who I Am! (6:37)
3. Warmth Of Earth (3:52)
4. On The Bank Of The Milky Way (3:46)
5. Farewell (3:14)
6. Expectation (4:20)
7. Rakkans (5:23)
8. Hope (3:42)
9. Where Are You ? (5:46)
10. Lonely Sail (3:44)
11. Hymn to Man (9:16)
12. Birth Of Earth (LP Ver.) (3:04)
13. Who I Am! (LP Ver.) (6:34)
14. Hope (LP Ver.) (3:44)
15. Hymn To Man (LP Ver.) (9:15)

[Mărar]

Spoiler for marar:

1. Pink Floyd - Wish You Were Here (1975)



Songs / Tracks Listing
1. Shine On You Crazy Diamond (Part I-V) (13:40)
2. Welcome to the Machine (7:31)
3. Have a Cigar (5:08)
4. Wish You Were Here (5:34)
5. Shine On You Crazy Diamond (Part VI-IX) (12:31)

Pana azi dimineata eram convins ca o sa aleg Animals, un album extrem de sub-apreciat, plin de un dispret pentru societatea post-industriala, dispret care provine atat din versuri cat si din muzica si care reuseste sa instige in mine mai mult spirit decat toate abominatiile hardcoriste posibile. In plus, este absolut unic din punct de vedere sonor iar locurile prin care ma trasporta, ehe...

Apoi desigur am re-ascultat Wish You Were Here si n-am putut sa nu il aleg. Pink Floyd este o formatie greu de descris celor ne-initiati, asa ca recomand pentru inceput audierea piesei Shine On You Crazy Diamond (Part I-V), un elogiu adus fostului membru Floyd - Syd Barrett.

Muzica incepe iar peisajul sonor este dominat de la inceput cu sunetul unor pahare de vin acompaniate de un synth care duce ma duce cu gandul la un fel de explorare spatiala, avand in vedere ca Syd a suferit din multe simptome specifice schizofrenie in urma consumului excesiv de LSD imi place sa imi imaginez aceasta sectiune ca fiind o explorare a mintii lui, in fundal se aud "stele cazatoare". In curand intra o chitara electrica care imita synth-ul de mai devreme in tonalitate dar care aduce cu sine o melancolie profunda.

Partea a II-a incepe cu o alta intrare de chitara recitand tema din patru note care se va repeta de-a lungul melodiei, urmeaza tobele, basul si synth-ul intra in forta pentru a stabili directia in care va urma muzica. Urmeaza dupa aceea solo-uri alternante intre chitara lui Gilmour si synth-ul calm a lui Wright.

Partea IV incepe la 8:42, moment in care se aud primele versuri

Remember when you were young, you shone like the sun - Shine on you crazy diamond.
Now there's a look in your eyes, like black holes in the sky - Shine on you crazy diamond.

Partea V este dominata de un solo de saxofon cantat de Dick Parry. Spre sfarsit muzica se transforma incet, lasand in urma terenul fracturat al mintii lui Syd in timp ce intram usor in urmatoarea melodie - Welcome to the Machine; o critica a industriei muzicale in care se afla se inneca formatia in momentul respectiv si una din motivele care a dus la caderea lui Syd in '67.

Deja nu mai e vorba de o melodie propriu zisa ci mai degraba un experiment sonic in sterilitate; synth-uri agresive imita sunetul unor masinarii in mijlocul activitatii lor, o chitara acustica la fel de agresiva care picteaza imagini ale unor imense catedrale de otel ridicandu-se sus, sus, cat mai sus si care inainteaza in toate directiile. Cinismul este exprimat si in versurile scrise de Waters

Welcome my son, welcome to the machine.
What did you dream? It's alright we told you what to dream.
You dreamed of a big star, he played a mean guitar,
He always ate in the Steak Bar. He loved to drive in his Jaguar.
So welcome to the Machine.

Pe acelasi ton, de data asta mai mult satiric decat frustrat continua Have A Cigar, singura piesa "rock" de pe album. Din nou, nu ma pot abtine din a posta alte versuri scrise de Waters:

Come in here, dear boy, have a cigar.
You're gonna go far, fly high, you're never gonna die,
You're gonna make it if you try; they're gonna love you.
Well I've always had a deep respect, and I mean that most sincere.
The band is just fantastic, that is really what I think.
Oh by the way, which one's Pink?

Urmeaza balada Wish You Were Here - arhi-cunoscuta deja, nu cred ca are rost sa o descriu - si o intoarcere la Syd cu Shine On You Crazy Diamond (Part VI-IX) cu cateva jam-uri lungi si psyhedelice.

Trivia:

On June 5, 1975, an incredibly bizarre moment occurred at Abbey Road Studios, where Pink Floyd was completing their album. An overweight man had entered their studio; his head was shaved, as were his eyebrows. Neither Richard Wright nor Roger Waters had initially recognized him. They were confused, as this man did erratic things, such as brushing his teeth by jumping up and down.

When they did finally realize that it was Syd Barrett, founding member of Pink Floyd, they were horrified and shocked beyond belief. They all knew that Syd had gone off the deep end mentally, but they had not seen him in years. Nick Mason recalled his conversation with him as not sensible. He tried to have a conversation with those in the studio, but it appeared that he did not know what he was talking about. Some cried right there in front of him.

Surprisingly, Syd offered to help the band on their work, but after quietly stating that the album sounded "old," he decided not to help, and left without saying goodbye. That was that. No member of Pink Floyd would ever see him again until his death.

David Gilmour a cantat o versiune complet acustica a melodiei Shine On You Crazy Diamond in timpul concertului sau din 2002, really worth a listen.

Recomandare:
Pink Floyd - Shine On You Crazy Diamond


2. Harmonium - Si on avait besoin d'une cinquième saison (1975)



Songs / Tracks Listing
1. Vert (5:34)
2. Dixie (3:26)
3. Depuis L'Automne (10:25)
4. En Pleine Face (4:51)
5. Histoires Sans Paroles (17:12)

Si on avait besoin d'une cinquième saison sau If a fifth season were needed e un album care abunda in sonoritati pastorale: chitari, flaute si clarinete sunt completate sublim de un mellotron si un pian electric - singurele instrumente electronice prezente.

Vert (Green) da startul ciclului sezonier cu o melodie de flaut superba, urmeaza apoi o usoara trezire din amorteala in timp ce din ce in ce mai multe instrumente si vocile isi fac aparitia. Textura sonora este foarte densa, cand impresia ca toate instrumentele danseaza una in jurul celeilalte; ritmul fiind unul extrem de vioi. Spre sfarsit totul incetineste usor si isi fac aparitia din nou flautele de la inceput.

Dixie continua oarecum in acelasi ton, de data aceasta sunetul este mai curat, mai putin complex texturat insa ramane la fel de vioi, chitarile acustice si pianul canta si mai alert ca in Vert iar melodia se transforma intr-un piesa Jazz/Ragtime odata cu aparitia clarinetului. Entuziasm distilat in 3 minute si 26 de secunde.

Vara desigur trece prea rapid iar toamna isi face aparitia in piesa Depuis l'automne. Melodia incepe extrem de simplu, cu doua chitari si un vocal usor melancolic. Nu trece mult timp desigur pana sa isi faca aparitia mellotronul si pianul electric, vocea isi schimba si ea caracterul si incepe sa cante la unisor cu respectivul mellotron. Texturile vor alterna intre simplitatea cu care a inceput melodia si densitatea sonora a instrumentelor electrice.

Apoi incepe o pauza instrumentala lunga dominata de sunetul aerat al mellotronului, chitarile si flautul completeaza atmosfera cu un duet mirific. Textura este extrem de densa datorita efectelor de ecou si a cantatul mellotronului care aproape convinge ascultatorul ca un ansamblu de viori este prezent.

Vocile isi vor face din nou aparitia imitand mellotronul insa vor fi prompt furate de catre chitari iar o transformare sublima de la melancolie la euforie are loc in ultima pare a melodiei. E imposibil sa nu ascult sfarsitul fara un mic zambet pe buze batand involuntar din picior. Asta e muzica care se poate lua fara nici o jena la tranta cu Genesis, King Crimson sau Van Der Graaf.

Iarna soseste odata cu En pleine face, de data aceasta pasajele lungi progresive sunt inlocuite de simplitate pura, o melodie care incepe contemplativ in timp ce incet incet isi fac aparitia mai multe instrumente, acordenul de la final fiind o aditie perfecta.

Si la sfarsit, capodopera albumului, al 5-lea sezon - Histoire sans paroles. E aproape imposibil de descris ce face aceasta melodie atata de buna, instrumentele sunt aceleasi, insa locurile in care te transporta sunt diferite de orice ce am mai auzit pana in momentul de fata.

Ca in orice melodie prog care se respecta, fiecare sectiune din melodie este plina de noi sonoritati si stari de spirit. Prima sectiune este dominata de un flaut usor melancolic dar mai mult inaltator, incercand parca sa picteze un taram indepartat.

Calatoria continua cu o sectiune mai tulburata in care liniile de pian, chiatara, mellotron si flaut se descompun incet incet lasand in urma lor o omogenitate ciudata. Vocalizarile insa isi fac din nou aparitia devenind pentru o perioada buna principalul "instrument" al piesei ce se trezeste din nou la viata.

Schimbarile vor continua in timp ce noi combinatii de instrumente isi fac aparitia si altele pleaca, iar nici o sectiune din melodie nu seamna cu ce a fost inaintea ei, prog folk at its finest.

Finalul vine pe neasteptate odata cu repetarea liniei melodice a flautului din prima sectiune, de data aceasta insa orice urma de tristete e dusa din intonatia instrumentului, ramanand doar un sunet care nu poate fi descris decat ca fiind plin de viata.

Recomandare:
Harmonium - Histoires Sans Paroles


3. Van der Graaf Generator - Still Life (1976)



Songs / Tracks Listing
1. Pilgrims (7:07)
2. Still Life (7:20)
3. La Rossa (9:47)
4. My Room (Waiting for Wonderland) (8:09)
5. Childlike Faith in Childhood's End (12:20)

Indreptandu-ne usor catre teritorii tot mai salbatice a junglei progressive gasim Van der Graaf Generator, o formatie care pana recent am trecut-o cu vederea catalogand-o ca fiind prea prog, am facut desigur greseala de a incepe cu albumul lor cel mai apreciat Pawn Hearts, o catedrala grandioasa cladita pe cei mai teimenici stalpi ai progului - schimbari dese de ritm si de tonalitate, sectiuni lungi atonale/aritmice, etc. pe scurt era prea greu de digerat si nici pana in ziua de azi nu am reusit sa penetrez tainele acelui album, sau cel putin nu am reusit sa il ascult in totalitate fara sa ma plictisesc intr-un punct sau altul. La mult timp insa dupa aceea prima tentativa esuata am audiat Still Life si am fost vrajit.

Albumul incepe cu Pilgrims care da tonul sonor pentru restul albumului: Peter Hammill isi canta versurile cu mult patos, alternand cu usurinta intre soapte, tipete si recitatie incercand in acelasi timp sa minimizeze impactul chitarii lui asupra texturii muzicale; aici chitara avand un simplu rol de acompaniament. Mult mai importante pentru sonoritatea specifica formatiei sunt orga si pianul electric al lui Hugh Banton impreuna cu saxofonul lui David Jackson.

Sometimes you feel so far away, distanced from all the action of the play,
Unable to grasp significance, marking the plot with diffident dismay,
Stranded at centre stage.

Still Life urmeaza apoi pe un ton mult mai intunecat, prima parte a melodiei fiind dominata de orga si de vocea lui Peter care lamenteaza soarta unor nemuritori ramasi fara dorinta de a trai. Intra apoi in forta tobele impreuna cu saxofonul iar melodia intra intr-un crescendo furios inainte de a se prabusi din nou in simplitatatea cu care a inceput. Ultimele cuvinte care se aud sunt

But now the nuptial bed is made, the dowry has been paid:
The toothless, haggard features of eternity now welcome me between the sheets
To couple with her withered body - my wife.
Hers forever,
Hers forever,
Hers forever
In still life.

Pentru La Rossa nu sunt prea multe de spus, o compozitie solida in care melodia evolueaza usor de la sentimente de frustrare catre eliberare si in final extaz pe masura ce povestea se desfasoara

La Rossa, you know me, you read me as though I am glass;
Though I know it there's no no way in which I can pass
Though it means that you'll finish my story
At last I'd trade all the clever talk, the joking, the smoking and the quips,
All the midnight conversations, all the friendship, all the words and all the trips
For the warmth of your body, the more vivid touch of your lips.
All bridges burning behind me, all safety beyond reach,
The monkey feels his chains out blindly, only to find himself released.

My Room (Waiting for Wonderland) schimba tonul, lasand la o parte complexitatea prezenta pana acum in favoarea unei crepuscul perpetuu foarte relaxant. Vocea lui Peter isi pierde din caracterul haotic si capata o tenta de lullaby. Solo-ul de saxofon de pe la sfarsitul melodiei este si el foarte fain.

Helpless sea-monster stranded on the shore, marooned in an ecstasy of waiting,
I yearn, although knowing that I shall dive no more in the tide already racing.

Ultima piesa - Childlike Faith in Childhood's End - este indiscutabil cea mai puternica de pe album. Aici ma cam impotmolesc fiindca este foarte greu sa explic exact felul in care suna formatia in aceste momente extrem de inspirate; daca la Pink Floyd si la Harmonium imi era usor sa arunc descrieri precum masinarii sterile sau pajisti pitoresti aici limbajul uzual lasa mult mai mult de dorit - lucru valabil de altfel pentru majoritatea albumului.

O sa las doar cu niste versuri si cu rugamintea sa o ascultati pana la capat, are intr-adevar cateva sectiuni avant-guard puternic inspirate de King Crimson dar ele trec repede iar linia melodica este restabilita cu usurinta si intodeauna intarita intr-un fel sau altul astfel incat spre final imi este imposibil sa nu am pielea de gaina.

Laughing, hoping, praying, joking, Son of Man!
with lowered eyes but lifting hearts, we're grains of sand
and though, in time, the sea may claim us for its own
we are the rocks which root the future, on us it grows.

Older, wiser, sadder, blinder, watch us run;
faster, longer, harder, stronger, now it comes:
colour blisters, image splinters gravitate towards the centre, in final splendour disintegrate.

Recomandare:
Van Der Graaf Generator - Childlike Faith In Childhood´s End


4. Genesis - Selling England by the Pound (1973)



Songs / Tracks Listing
1. Dancing With The Moonlit Knight (8:01)
2. I Know What I Like (In Your Wardrobe) (4:06)
3. Firth Of Fifth (9:34)
4. More Fool Me (3:09)
5. The Battle Of Epping Forest(11:43)
6. After The Ordeal (4:12)
7. The Cinema Show (11:06)
8. Aisle Of Plenty (1:31)

Inainte sa plece Peter Gabriel, inainte sa plece Steven Hackett, inainte de I Can't Dance, Land of Confusion, inainte de anii '80 si inainte ca Phil Collins sa devina vocalistul formatiei, Genesis erau o formatie prog-rock pur sange.

Mi-a fost foarte greu sa aleg un album din perioada 70-75 deoarece toate sunt diferite si fiecare din ele merita sa fie ascultat. Inca nu stiu daca ar fi trebuit sa aleg Foxtrot sau The Lamb Lies Down on Broadway; The Lamb are mai multe piese bune decat Selling England iar Foxtrot are Watcher of the Skies si Supper's Ready, indiscutabil cea mai buna compozitie a formatiei, un adevarat tur de forta de peste 23 de minute - And the seven trumpets blowing sweet rock and roll, ca tot s-a adus vorba de 666 de la Aphrodite's Child.

Din pacate ambele au multe piese de umplutura, spre desebire de Selling England care cu exceptia piesei More Fool Me nu da dovada de slabiciune.

Mai greu decat sa imi aleg un album din aceea perioada este sa recomand o piesa de pe album pentru auditie, fiecare are rostul sau in arhitectura albumului si fiecare are momentele lui sublime.

Dancing With The Moonlit Knight contine cele mai bune versuri si performanta vocala de pe album.

"Can you tell me where my country lies?" said the unifaun to his true love's eyes
"It lies with me!" cried the Queen of Maybe, for her merchandise, he traded in his prize

I Know What I Like (In Your Wardrobe) este de departe cea mai pop melodie cu versuri catchy, o forma traditionala vers-refren-vers si fara complexitatile specifice prog-rock-ului dar care ramane insa foarte buna.

Firth Of Fifth este o alta piesa care iese in evidenta cu intro-ul de pian alternand intre masuri de 13/16, 15/16 si 2/4 si cu unul din cele mai bune solo-uri de chitara din repertoriu care domina a doua jumatate a melodiei.

The Battle of Epping Forest este piesa ciudata de pe album, plina pana la refuz cu jocuri de cuvinte, rime la tot pasul si o poveste care frizeaza absurdul. Muzica este la fel jucausa cu sectiuni care se schimba intr-un ritm foarte alert.

Along the Forest Road there's hundreds of cars, luxury cars
Each has got its load of convertible bars, cutlery cars, superscars!
For today is the day when they sort it out, sort it out
Cause they disagree on a gangland boundary

In with a left hook is the Bethnal Green Butcher
But he's countered on the right by Mick's chain-gang fight
And Liquid Len with his smashed bottle men
Is lobbing Bob the Nob across the gobbler
With his kisser in a mess Bob seems under stress
But Jones the Jug hits Len right in the mug
And Harold Demure, who's still not quite sure
Fires acorns from out of his sling

When the limos return for their final review
It's all through, all they can see is the morning goo
"There's no-one left alive, Must be draw."
So the Blackcap Barons toss a coin to settle the score

The Cinema Show este impartita intre povestea de dragoste intre Romeo si Julieta in timpuri moderne

I will make my bed with her tonight, he cries.
Can he fail armed with his chocolate surprise?

si o sectiune dedicata mitului lui Tiresias

Once a man, like the sea I raged,
Once a woman, like the earth I gave.
But there is in fact more earth than sea.

Aisle Of Plenty este o repriza a primei melodii si un final perfect pentru album.

Ca o paranteza, albumul este dominat de jocuri de cuvinte foarte specifice perioadei respective a Angliei, de exemplu

Dancing out with the moonlit knight, Knights of the Green Shield stamp and shout.

"Green shield stamps" were the 70s equivalent to reward points at petrol stations or whatever - this points to commercialism. Green food stamps and price folder (Aisle of Plenty ) remind how low the Once Mighty Empire has fallen as the first oil crisis did even more damage to England Sold By The Pound to Arab Sheiks playing fortune with the Old Lady England that lays out the credit cards and plays fortune.

Pentru explicatii cu privire la acestea si nu numai recomand lyrics.wikia.com si songmeanings.net, in special pentru Dancing With The Moonlit Knight si The Cinema Show

Recomandari:
Genesis - Dancing with the Moonlit Knight
Genesis - Firth Of Fifth


5. Miles Davis - Kind of Blue (1959)



Songs / Tracks Listing
1. So What (9:25)
2. Freddie Freeloader (9:49)
3. Blue In Green (5:37)
4. All Blues (11:35)
5. Flamenco Sketches (9:25)

Ador albumul asta, spre deosebire de directia in care s-a indreptat Miles Davis ulterior impreuna cu Coltrane si parca jumatate din lumea jazz-ului - improvizatii libere absurd de lungi, modulatii nenumarate si alte astfel excentritati care tindeau din ce in ce mai mult catre avant-guard Kind of Blue pastreaza totul la un nivel absurd de simplu, accentul fiind pus strict pe explorarea subtila a diverselor palete tonale prezente, iar felul in care Miles Davis a ales sa abordeze inregistrarea albumului reflecta acest lucru:

he called for almost no rehearsal and the musicians had little idea what they were to record. As described in the original liner notes by pianist Bill Evans, Davis had only given the band sketches of scales and melody lines on which to improvise. Once the musicians were assembled, Davis gave brief instructions for each piece and then set to taping the sextet in studio

The entire album was composed as a series of modal sketches, in which each performer was given a set of scales that defined the parameters of their improvisation and style

In a 1958 interview with Nat Hentoff of The Jazz Review, Davis elaborated on this form of composition in contrast to the simple chord progression predominant in bebop, stating "No chords ... gives you a lot more freedom and space to hear things. When you go this way, you can go on forever. You don't have to worry about changes and you can do more with the melody line. It becomes a challenge to see how melodically innovative you can be.

Fiecare compozitie este propriul sau cosmos in care esti lasat sa plutesti usor, lasat sa-i absorbi cu savoare continutul.

Recomandari:
Miles Davis - So What
Miles Davis - Kind of Blue


6. Dead Can Dance - Toward The Within (1994)



Songs / Tracks Listing
1. Rakim (6:25)
2. Persian Love Song (2:56)
3. Desert Song (4:20)
4. Yulunga (Spirit Dance) (7:12)
5. Piece for Solo Flute (3:34)
6. The Wind That Shakes the Barley (3:12)
7. I Am Stretched on Your Grave (4:38)
8. I Can See Now (2:56)
9. American Dreaming (4:55)
10. Cantara (5:15)
11. Oman (5:49)
12. The Song of the Sybil (4:31)
13. Tristan (1:48)
14. Sanvean (4:05)
15. Don't Fade Away (6:12)

Neoclassical, Dark Wave, Ethereal Wave, World music, Gothic Rock, Apocalyptic Folk, New Age, World Fusion, Dream Pop, Ambient, Dark Folk, Post-Punk, Neo-Medieval. Astea sunt categoriile in care intra Dead Can Dance potrivit wikipedia. Nu cred ca mai trebuie sa explic ceva, nu?

Daca nu era deja evident, DCD sunt o formatie extrem de eclectica, preluand influente antice extrem de variate - cantece traditionale persane, melodii traditionale irlandeze, cantece gregoriane, lista continua - si distilandu-le intr-un sunet unic, extrem de gothic.

Motivul pentru care am ales Towards The Within insa este tocmai fiindca aici se departeaza cel mai mult de la acel sunet intunecat, gothic catre o zona total diferita, catre un taram sonic care parca dateaza din preistorie si care este detasat de ultimele caracteristici ramase ale muzicii moderne.

Sunetul alterneaza intre melodii tribale precum Rakim, Yulunga, Cantara si Oman dominate de jocul dintre cei sase percutionisti (practic fiecare membru al formatiei foloseste la un moment un instrument de percutie) si vocalizarile salbatice ale lui Perry si Lisa cu momente de meditatie profunda unde instrumentatia este redusa lasand vocea Lisei sa te lase cu gura cascata, vezi Persian Love Song, The Wind That Shakes The Barley, Song Of The Sibyl, Tristan sau Sanvean.

Catre mijlocul setlistului insa exista o serie de patru melodii bazate pe un folk mai traditional vestic/european; si aici cred ca albumul are cel mai mult de suferit. Nu ca as putea sa ma plang prea mult desigur, American Dreaming fiind una din preferatele mele de pe album, insa contrastul tematic care rezulta este cel putin deranjant.

Din fericire deviatia nu dureaza prea mult, este extrem de placuta in felul ei, si in curand ne intoarcem la muzica noastra stramoseasca cantata de Lisa cu vocea ei de neegalat.

Calitate sonora superba, un setlist unic (doar patru din melodiile prezente aici isi mai fac aparitia pe albumele lor de studio) si o interpretare incredibila din partea tuturor celor implicati.

Trivia:

Gerrard sings many of her songs, such as Sanvean in an idioglossia (an idiosyncratic language) that she has developed since the age of twelve

The Wind That Shakes the Barley is a late 18th-century traditional Irish ballad that Lisa Gerrard wanted to do her own version of, " it was meant to be a rallying song, but it has such an intense sadness that it becomes an anti-war song.

The Song of the Sibyl is a liturgical drama and a Gregorian chant, the lyrics of which compose a prophecy describing the Apocalypse, which has been performed at some churches of Majorca (Balearic Islands, Spain) and Alghero (Sardinia, Italy) in Catalan language on Christmas Eve nearly uninterrruptedly since medieval times

Recomandari:
Dead Can Dance - Rakim
Dead Can Dance - Yulunga


7. Gazpacho - Night (2007)



Songs / Tracks Listing
1. Dream of Stone (17:00)
2. Chequered Light Buildings (6:34)
3. Upside Down (9:41)
4. Valerie's Friend (6:29)
5. Massive Illusion (13:37)

This is atmospheric music that requires the candlelight, turn off the lights treatment, unplug the TV-DVD-PC-Cell and just let the sounds overcome your defenses. The funeral lilt of the first piece really lays down the mood, an opiate-laden hallucigenic (not necessarily psychedelic) canvas where the vocals dominate center stage and the assorted instruments act as a backdrop.

Citatul respectiv descrie perfect albumul, o experienta care se desfasoara lent pe parcursul celor 53 de minute de muzica. Melodiile care curg una dupa cealalta dau impresia ca intreg albumul este o singura compozitie unitara impartita foarte vag in sectiuni ale caror linii de demarcatie sunt abia prezente.

Stilistic vorbind muzica pulseaza hipnotic trecand prin numeroase cicluri de intensitate crescuta alternate cu momente de respir. Un tipar care aduce aminte de numeroase albume post-rock dar fara senzatia de repetitie care are tendinta de a le infesta.

Muzica evolueaza si se transforma incet in moduri imperceptibile plutind in permanenta in jurul starilor de spirit invocate de catre noapte, indiferent de instrumentatia folosita sau de intensitatea cu care se canta. Melodiile sunt de o simplitate deceptiva; nu exista laitmotive, refrene sau solo-uri. Abia poti spune ca exita linii melodice; atat de vagi conturate sunt ele astfel incat daca incerci sa iti aduci aminte fragmente din album e aproape imposibil sa recreezi ce canta oricare dintre instrumente.

Sa nu intelegeti insa ca nu exista dezvoltare sau diversitate tematica, doar ca acestea sunt in permanenta secundare, plutind undeva in fundal ca printr-un vis, sacrificate in slujba ambientei create.

Una din cele mai puternice momente de pe album izvoreste defapt ca urmare a acestor subtilitati; un cantec de vioara care apare pentru un scurt timp in Dream of Stone reapare la sfarsitul albumului dezvoltandu-se pe deplin in acompaniamentul unui pian. Cuvintele nu pot descrie forta cu care vine aceasta sectiune de muzica, este asemanatoare cu senzatia creata dupa cinci sezoane de Six Feet Under unde totul pare sa se termine frumos si pasnic numai ca sa te loveasca chiar la final montajul acela de 5 minute. Perfect Nachtmusik.

Recomandare:
Gazpacho - Dream Of Stone


8. Talk Talk - Spirit of Eden (1988)



Songs / Tracks Listing
1. The Rainbow (9:09)
2. Eden (6:34)
3. Desire (6:57)
4. Inheritance (5:23)
5. I Believe in You (6:10)
6. Wealth (6:43)

Line-up / Musicians
- Mark Hollis / vocals, piano, organ, guitar
- Tim Friese-Greene / harmonium, piano, organ, guitar
- Lee Harris / drums
- Paul Webb / electric bass
- Martin Ditchman / percussion
- Robbie McIntosh / Dobra 12 string guitar
- Mark Feltham / harmonica
- Simon Edwards / Mexican bass
- Danny Thompson / double bass
- Henry Lowther / trumpet
- Nigel Kennedy / violin
- Hugh Davis / shozgs
- Andrew Stowell / bassoon
- Michael Jeans / oboe
- Andrew Marriner / clarinet
- Christopher Hooker / cor Anglais
- Chior Of Chelmsford / choir

Deobicei nu postez si lista muzicienilor care contribuie pe un album dar simteam nevoia sa atrag atentia asupra faptului ca in ciuda instrumentatiei diverse cel mai important sunet prezent aici este linistea.

Texturile se dezvolta intr-un ritm glacial iar atunci cand ai impresia ca muzica se duce undeva totul se opreste si se intoarce la minimalismul de unde a plecat. Criticii au numit acest album unul din cele mai importante influente in crearea post-rock-ului.

In a review of Bark Psychosis' album Hex, where the term "post-rock" was coined, Simon Reynolds opined that Hex aspires to the "baroque grandeur" of Spirit of Eden. Andy Whitman of Paste magazine argues that Spirit of Eden represents the beginning of post-rock: "The telltale marks of the genre—textured guitars, glacial tempos, an emphasis on dynamics, electronica, ambience and minimalism—were all in place, and paved the way for bands like Sigur Rós, Mogwai, Godspeed You! Black Emperor, Low and latter-period Radiohead.

There is a stark, haunting aura surrounding much of the work, but it transcends the merely 'dark' or 'moody' to effectively portray moments of extreme emotional import; an attitude of spiritual revelation, profound personal expression, and raw existential distress is the heaviness that the fragile structure of these songs bear. This album belongs to no specific genre, simultaneously creating and perfecting its own sonic signature; the album equally achieves distinction in prog-rock as it does in modern jazz, or avant-garde classical, or post-punk experimentation, or even new-age soundscapes.

Recomandare:
Talk Talk - The Rainbow


9. The Moody Blues - Days of Future Passed (1967)



Songs / Tracks Listing
1. The day begins (5:49)
2. Dawn: Dawn is a feeling (3:49)
3. Morning: another Morning (3:40)
4. Lunch break: peak hour (5:16)
5. Tuesday afternoon (forever afternoon) (8:48)
6. Evening: the sun set: twilight time (6:14)
7. Night: nights in white satin (7:38)
8. Late Lament (1:35)

Cold hearted orb that rules the night
Removes the colours from our sight
Red is gray and yellow, white
But we decide which is right
And which is an illusion

Pinprick holes in a colourless sky
Let insipid figures of light pass by
The mighty light of ten thousand suns
Challenges infinity and is soon gone
Night time, to some a brief interlude
To others the fear of solitude

Brave Helios, wake up your steeds
Bring the warmth the countryside needs

In September 1967, the Moody Blues were asked by their label to record an adaptation of Dvorak's Ninth Symphony -- as a stereo-demonstration LP. The struggling Moodies, a former white-R&B band that had gone without a hit since 1965, instead created their own orchestral song cycle about a typical working day. Days of Future Passed is closer to high-art pomp than psychedelia. But there is a sharp pop discretion to the writing and a trippy romanticism in the mirroring effect of the strings and Mike Pinder's Mellotron.

Ar mai fi de adaugat faptul ca avem de-a face cu un album care alaturi de Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band si The Piper at the Gates of Dawn a ajutat la punerea bazelor rock-ului progressive asa cum il stim astazi.

Orchestra este folosita mai mult pentru efect deci sa nu va asteptati la complexitatile de genul Concerto for Group and Orchestra a lui Deep Purple, intreg albumul aducand mai degraba a un soundtrack menit sa acompanieze un scurt metraj a-la Fantasia 2000 - Rhapsody in Blue.

Muzica este predominant usoara in prima parte a albumului, cu cateva momente foarte quirky in sectiunile dedicate diminetii/pranzului; spre final insa, compozitia devine din ce in ce mai elaborata, psihedelica si chiar hipnotica pe alocuri.

Recomandari:
The Moody Blues - Tuesday Afternoon (Forever Afternoon)
The Moody Blues - Twilight Time
The Moody Blues - Nights In White Satin

Breath deep, the gathering gloom.
Watch lights fade from every room.
Bedsitter people look back and lament.
Another day's useless, energy spent.

Impassioned lovers wrestle as one,
Lonely man cries for love and has none.
New mother picks up and suckles her son,
Senior citizens wish they were young.

Cold hearted orb that rules the night.
Removes the colors from our sight,
Red is gray and yellow white.
But we decide which is right,
And which is an Illusion...

10. Pheonix - Cantafabule (1975)



Songs / Tracks Listing
1. Invocație (10:13)
2. Norocul Inorogului (3:19)
3. Scara scarabeului (2:20)
4. Definul, dulce dulful nostru (5:49)
5. Uciderea balaurului (4:35)
6. Știma casei (2:21)
7. Pasărea calandrinon (5:50)
8. Filip și cerbul (4:30)
9. Vasiliscul și Aspida (3:55)
10. Sirena (3:45)
11. Pasărea Roc...k And Roll (5:32)
12. Cîntic-lu a cucuveauă-liei (7:07)
13. Zoomahia (6:04)
14. Phoenix (3:44)

Apogeul perioadei etno-folk al formatiei, Cantafabule se prezinta sub forma unei inedite combinatii de hard prog cu folk arhaic. Este greu de descris sunetul albumului deoarece acesta sufera schimbari radicale de la o melodie la alta, totusi, elementele care apar in mod constant pe album sunt in mod indiscutabil, sintetizatoarele psihedelice ale lui Günther Reininger si jocul complex de bass al lui Iosif Kappl.

Sintetizatorul lui Günther domina in totalitate intreaga productie muzicala. Intalnim efecte care aduc a pescarusii din Echoes, drone care pulseaza in fundal, sunete de sirena (creatura mitica, dar si alarma antiaeriana), lasere, tipatul creaturilor mitice infrante in razboiul fiarelor si o tona metrica de alte experimente de acest gen. Pe langa toate acestea, se adauga si sectiunile in care synth-ul e folosit in scopuri pur muzicale, da, Günther este omniprezent pe acest album.

La fel de prezent este si basul lui Kappl care pare sa ignore total ce se intampla cu linia melodica principala, pastrand totusi o coerenta tonala incredibila. Nici nu e de mirare, faptul ca in mai multe momente, chitarile pur si simplu renunta, avand doar rolul de a acompania basul care devine instrumentul principal.

Avem deci un album care abunda in texturi polifonice complexe, sintetizatoare dementiale, instrumente arhaice si chitari puternic distorsionate. Cat despre tematica lui cred ca mai bine las asta pe mana celor doi textieri:

Ne-am gândit pentru început la niște formule magice de incantare a spiritelor. Un fel de invocație. Sunt chemate duhurile acestor animale simbolice și ele încep să apară, la început cele mai mici și mai nevinovate, cum ar fi Scarabeul și Inorogul, pe urmă restul, Delfinul și cele periculoase. La o vreme, toate acestea intră înr-un fel de conflict, Zoomahia, și totul se termină sugerând începutul unui nou ciclu al existenței, la un nivel superior, printr-un imn dedicat Phoenixului, simbolul renașterii și al existenței veșnice. —Andrei Ujică

Ceea ce era foarte important pentru noi, printre altele, era faptul că reușeam să introducem, într-un fel pe sub ușă, ca mesaj subliminal, în mentalitatea publicului tânăr, un fel de animale complet uitate, un insolit, dar nu arbitrar, ci de factură canonică, să reactualizăm, într-o mentalitate mai mult sau mai puțin superficială, niște sensuri arhaice, preexistente. Formația a răspuns în același sens, arhaizându-și muzica, realizând o extraordinară combinație de rock-ul contemporan cu moduri mai mult sau mai puțin arhaice. Aceste animale fantastice erau de pretutindeni, există un cosmopolitism intrinsec, spațial și temporal, un fel de sincretism, chiar la modul alexandrin. E o operație ușor alchimică. Există niște simboluri christice la [pasărea] Phoenix, ceea ce a produs un impact mai mare decât ceea ce se luase în calculul inițial, impactul muzicii respective față de «tânăra gardă».—Șerban Foarță

Versurile recitate de Florian Pittiș in Invocaţie

...A psevdofiarelor cânt viaţa-neviaţa
care nu se trece ca topită gheaţa,
nu se risipeşte în văzduh ca ceaţa,
nice nu se rumpe ca subţire aţa,
au se ovileşte ca bătrână faţa;
căci de zboară-mi zboară altfel decât raţa,
se ivesc pe lume nu din ou ca raţa,
nici nu-mi pasc fâneaţa-n toată dimineaţa,
ci-şi păstrează pururi harul şi verdeaţa, taina şi dulceaţa,
fiindcă nici viaţă nu le e viaţa!

Recomandari:
Phoenix - Invocație
Phoenix - Cîntic-lu a cucuveauă-liei


11. Balanescu Quartet - Maria T (2005)



Songs / Tracks Listing
1. Spot Dance (11:19)
2. The Young Conscript And The Moon (6:40)
3. Empty Space Dance (13:18)
4. Turning Wheels (9:33)
5. Life And Death (9:33)
6. Mountain Call (4:28)
7. Aria (3:42)
8. Interlude (1:03)
9. Lullaby (3:44)
10. Wine's So Good (6:26)
11. Lullaby Dream (7:47)

Un omagiu adus cantaretei Maria Tanase si in acelasi timp o reinterpretare a pieselor cantate de ea, albumul este o combinatie interesanta intre stilul minimalist al lui Balanescu, puternic influentat de muzica electronica a anilor '70 (grupul a scos un album de cover-uri Kraftwerk in 1992) cu cantecele inspirate din folclor ale Marieia Tanase.

Rezultatul este un album care evolueaza incet, de cele mai multe ori compozitiile incep intr-un mod simplist, pe parcursul carora viorile adauga treptat straturi melodice. Toate acestea peste o fundatie de ritmuri si de laitmotive care se repeta si se transforma in mod subtil pe masura ce compozitiile se desfasoara si cresc in complexitate.

Ocazional inregistrarile originale ale melodiilor apar ca din ceata ca sa cante acompaniate de viorile lui Balanescu, aceste momente sunt indiscutabil cele mai puternice de pe album. Prezenta Mariei Tanase este indepartata dar in acelasi timp inconjoara si acaprezeaza restul instrumentatiei, Balanescu reusind sa se muleze perfect cu stilul ei de a canta, creand o aura de reverenta in jurul sunetului eteric al vocii ele prelucrate prin filtrele de ecou. Cele mai graitoare exemple in acest sens sunt Life and Death, Mountain Call si Turning Wheels; adica Lume, lume!, Tulnicul si Trenule, masina mica. In rest muzica este conpletativa cu ocazionale explozii de energie, dar mai intodeauna melancolica.

Singurele momente slabe de pe album sunt acelea in care se aventureaza putin in teritorii avantgardiste; cum ar fi in Turning Wheels cand avem o juxtapunere bizara intre ritmuri puternic sincopate si linii melodice angulare in prima parte a melodiei cu dansul fericit din a 2-a parte care incepe odata cu intrarea Mariei.

Din fericire insa aceste momente sunt rare iar de cele mai multe ori compozitiile lui Balanescu se potrivesc si elaboreaza perfect stilul folcloric al Mariei Tanase, enjoy.

Recomandari:
Balanescu Quartet - Life and Death
Balanescu Quartet - Mountain Call


12. the Mountain Goats - The Sunset Tree (2005)



Songs / Tracks Listing
1. You or Your Memory (2:15)
2. Broom People (2:44)
3. This Year (3:52)
4. Dilaudid (2:10)
5. Dance Music (1:57)
6. Dinu Lipatti's Bones (3:18)
7. Up the Wolves (3:27)
8. Lion's Teeth (3:25)
9. Hast Thou Considered the Tetrapod (3:22)
10. Magpie (2:00)
11. Song for Dennis Brown (3:57)
12. Love Love Love (2:48)
13. Pale Green Things (4:19)

Description courtesy of the misses:

Ce-i drept, vocea lui John Darnielle (solistul si autorul versurilor) e ingrozitor de nazala, devenind pe alocuri chiar enervanta, dar impreuna cu stilul energic al indie folk-ului pe care acestia il practica, reuseste nu doar sa formeze un compus unitar cu muzica, dar si exprima o paleta bogata in trairi, provocand ascultatorul sa ia parte si chiar sa se implice emotional in intreaga poveste.

The Sunset Tree este un album narativ. O copilarie contaminata de violenta domestica, abuzuri fizice, dar mai ales emotionale, neputinta, furie, frica, refugiul in muzica, droguri si intr-o relatie sortita esecului…toate acestea sunt portretizate prin versuri bine alese, bogate in intelesuri, completate de trimiteri mitologice si imagini poetice, vivide. Bazat pe experientele lui din copilarie si dedicat tatalui sau vitreg (by whom the album was "made possible"), albumul constituie o exorcizare a demonilor din trecutul solistului, o experienta cathartica atat pt el cat si pt ascultator.

Printre cele mai intense piese, se numara Dilaudid, unde desi trairile nu sunt numite in mod direct, rush-ul dat de ele este foarte puternic, fiind amplificate de violencelul violent care pare sa se dezmembreze.

If we live to see the other side of this
I will remember your kiss
So do it with your mouth open
And take your foot off of the brake
For Christ's sake!

Albumul este in mod indiscutabil o calatorie, ordinea in care se gasesc piesele avand o importanta majora. Dupa tonul inversunat din Dilaudid, atmosfera sufera o aparenta detensionare in Dance Music unde sound-ul jucaus si usurel este contrabalansat de imaginile pline de angoasa.

I'm in the living room
watching the watergate hearings
while my stepfather yells at my mother
launches a glass across the room
straight at her head
and I dash upstairs to take cover
lean in close to my little record player on the floor
so this is what the volume knob's for
I listen to dance music
dance music

Urmeaza Dinu Lipatti’s Bones care pare sa te duca in cu totul alta lume.. o clipa suspendata traita alaturi de prietena lui, o insula de pace unde tot raul din afara pare ca se dizolva; muzica devine linistitoare, vocea calda, aproape soptita.

You were looking at the void and seldom blinking
We scaled the hidden hills beneath the surface
Scraped our fingers bloody on the stones
And built a little house that we could live in
Out of Dinu Lipatti's bones

Calmul dinaintea furtunii..
Tonul se revigoreaza, devenind din ce in ce mai strident pe parcursul pieselor. Desi Magpie, are un sound mai “combativ” ca nivel al intensitatii trairilor primeaza Lion’s Teeth (“a revenge fantasy”) unde neputinta si furia traite de el sunt exprimate in mod direct.

I start wailing
The lion roars
There's no good way to end this
Anyone can see
There's this great big you
And little old me

Eliberarea vine odata cu Pale Green Things sub forma unei resemnari triste, dar purificatoare.

My sister called at 3 AM
Just last December
She told me how you'd died at last… at last
That morning at the racetrack
Was one thing that I remembered
I turned it over in my mind
Like a living Chinese finger trap
Seaweed in Indiana sawgrass
Pale green things
Pale green things

Recomandari:
the Mountain Goats - Broom People
the Mountain Goats - Hast Thou Considered the Tetrapod
the Mountain Goats - Love Love Love


13. Phideaux - Doomsday Afternoon (2007)



Songs / Tracks Listing
Act One:
1. Micro Softdeathstar (11:17)
2. The Doctrine of Eternal Ice (Part One) (3:01)
3. Candybrain (4:06)
4. Crumble (2:55)
5. The Doctrine of Eternal Ice (Part Two) (8:08)

Act Two:
6. Thank You For The Evil (9:18)
7. A Wasteland Of Memories (2:22)
8. Crumble (2:55)
9. Formaldehyde (8:17)
10. Microdeath Softstar (14:40)

Inainte sa incep sa vorbesc despre album as vrea sa arat lista celor care au participat la productia lui:

Spoiler for muzicieni:

Ariel Farber: Vocals, Handclaps
Valerie Gracious: Piano, Vocals
Rich Hutchins: Drums
Mathew Kennedy: Bass Guitar
Gabriel Moffat: Lap Steel Guitar, Solo & Electric Guitar, Textures, Treatments, Transitions
Linda Ruttan Moldawsky: Vocals
Molly Ruttan: Vocals
Mark Sherkus: Hammond B3, Minimoog, Arp String Ensemble, Korg Karma, Sampler
Phideaux Xavier: Piano, Rhodes, Moog Voyager, 6 & 12 String Guitar, Vocals

with
Patti Amelotte: Hammered Dulcimer (1, 6)
Steve Dundon: Flute (9)
Rob Martino: Flute (3)
Martin Orford: Synthesizer solo (9)
Matthew Parmenter: Violin, Vocals (1, 6, 9, 10)
Johnny Unicorn: Hammond B3, Moog Voyager, Handclaps, Vocals (3, 10)
Joel Weinstein: Solo and Electric Guitar (5, 10)

Orchestral Sections
Violin: Mark Baranov, Bing Wang
Viola: Richard Elegino, Jerry Epstein, Dale Silverman, Elizabeth Wilson
Cello: Stefanie Fife, Barry Gold, Jason Lippman
Bass: Dennis Trembly
French Horn: Brian Drake, Bruce Hudson
Trumpet: Boyde Hood, James Wilt
Flute, Oboe, Clarinet: Chris Bleth
Scored & Conducted by: Paul Rudolph
Copyist: Liz Finc

Lista e imensa dupa cum se poate observa, muzica insa niciodata nu suna ingramadita sau haotica. Spre deosebire de un anumit segment al muzicii prog al anilor '70 din care Phideaux isi trage inspiratia, accentul se pune in mod repetat pe linii melodice clare si recognoscibile.

A nu se intelege ca muzica este simplista, nici pe departe; albumul este plin pana la refuz cu texturi polifonice extrem de dense, instrumente vin si pleaca iar solo-uri de vioara, flaut, chitara sau synth apar in mod repetat, doar ca totul este echilibrat in asa maniera incat ascultatorul poate identifica extrem de usor ce instrument canta ce. In consecinta muzica nu oboseste niciodata iar melodiile sunt lasate sa respire chiar si in cele mai ingramadite momente. Bariera de intrare atat des intalnita la formatiile care cad mai greu pe partea progressive *cough* Yes *cough* este practic inexistenta.

Din punct de vedere muzical albumul este un omagiu adus anilor '70, cel mai evident exemplu in acest sens fiind piesa Thank You For The Evil ale carui sintetizatoare si chitari acustice sunt o referinta clara catre Welcome to the Machine. Printre inspiratiile care se simt cel mai puternic se pot enumera Pink Floyd, Genesis, Jethro Tull, Van der Graaf Generator, Camel si Yes astfel incat daca nu era productia audio impecabila (si este impecabila, pe niste casti cu volumulul dat la maxim sunetul este divin) as fi zis ca albumul provine din alta era.

O grija mare a fost data si catre structura albumului; linii melodice trecatoare isi fac aparitia mai tarziu si in unele cazuri sunt extinse si dezvoltate astfel incat din ele se nasc piese intregi. La fel este cazul si unor versuri care isi fac aparitia pe parcursul a mai multor melodii si care dau impresia unui refren care isi face simtita prezenta cu mult dupa ce melodia din care facea prima data parte s-a terminat. Toate acestea au rolul de a produce o continuitate si de a unifica diversitatea prezenta pe album.

Imi dau seama pe final ca am fost cam tehnic in descrierea mea (lucru pe care incerc sa-l evit pe cat posibil) si n-am subliniat suficient cat de liric este albumul; fiecare melodie, fiecare nota este cantata in modul cel mai sublim posibil iar prestatiile vocilor feminine sunt printre cele mai bune care mi-au atins urechea.

Toate astea combinate cu o exuberanta molipsitoare si cateva sectiuni extrem de catchy il fac albumul meu preferat al mileniului, iar daca nu eram atat de sigur ca nimeni nu o sa-l aleaga l-as fi pus pe locul 2.

Ca tot am vorbit despre prestatiile feminine va las cu melodia Crumble urmata de finalul climatic compus din melodiile Formaldehyde si Microdeath Softstar

Recomandari:
Phideaux - Crumble
Phideaux - Formaldehyde
Phideaux - Microdeath Softstar

Fear leaves a trace of something stale
A wasteland of memory of how we failed
All we need is time... all we need is time
But time's too damn unkind.

14. Anathema - Judgement (1999)



Songs / Tracks Listing
1. Deep (4:53)
2. Pitiless (3:10)
3. Forgotten Hopes (3:50)
4. Destiny Is Dead (1:46)
5. Make It Right (F.F.S.) (4:19)
6. One Last Goodbye (5:23)
7. Parisienne Moonlight (2:09)
8. Judgement (4:20)
9. Don't Look Too Far (4:56)
10. Emotional Winter (5:54)
11. Wings of God (6:29)
12. Anyone, Anywhere (4:50)
13. 2000 and Gone (4:50)
14. Transacoustic (3:49)

Sunt putin reticent cand vine vorba de a posta alegeri nostalgice, motivul este simplu; sunt albume si formatii pe care le-am ascultat obsesiv pe vremea cand aveam niste gusturi muzicale slab dezvoltate si in permanenta miscare. In consecinta am invatat sa-mi placa o groaza de muzica care in mod normal as considera-o extrem de proasta. Am destule albume care apartin anumitor genuri muzicale care in mod normal imi displac profund (nu-metal, punk, britpop, "teen metal", etc.) dar pe care le ascult cu o oarecare placere chiar si acum dupa multi ani. Pe vremea cand inca eram in generala/liceu si nu aveam internet, tot ce detineam era primit in forma de CD-uri de la diversi colegi, iar tot ce primeam era ascultat de nenumarate ori.

Unul din aceste albume este Judgement de la Anathema si nu cred ca exagerez cand zic ca l-am ascultat de cateva ori pe saptamana pe parcursul unei perioade de aproximativ doi ani. Consider insa ca albumul este suficient de puternic incat sa stea pe propriile picioare, fara sprijinul nostalgiei. Chiar daca tehnic apartine genului Gothic Metal si in ciuda faptului ca tematica aleasa este abordata intr-un stil usor adolescentin, e in regula, il iert.

Nu prea pot sa spun ca exista o diversitate muzicala aici, fiecare melodie insa reuseste sa ma traga usor catre acel loc al pesimismului melancolic, de unde nu pot evada nici macar pentru o clipa atata timp cat muzica inca rasuna. Iar in ciuda diferentelor de timbru sau tempo dintre melodii, toate au in comun o anume calitate care iti permite sa te cufunzi in ele cu cea mai mare usurinta posibila.

Si desigur, spre deosebire de alte productii Gothic, albumul nu plictiseste nici macar o clipa iar sentimentele transmise sunt sincere, fara incercari de apela la patetisme ieftine, decat atunci cand ele sunt nascute din naivitate. Ma cam zbat cu fraza asta dar ce vreau sa zic este ca in cautarile mele nu am gasit alt album care sa reuseasca sa trasmita starile pe care le trasmite acesta fara sa sune fals, ca sa nu mai zic extrem de prost din punct de vedere muzical.

"One Last Goodbye" was dedicated to Helen Cavanagh (1949–1998), mother of the Cavanagh brothers.

Recomandari:
Anathema - One Last Goodbye
Anathema - Parisienne Moonlight
Anathema - Emotional Winter
Anathema - Transacoustic

Spoiler for edeph:

1. Pink Floyd - The Wall (1979)

Pentru mine The Wall a fost un fel de initiere in muzica celor de la Pink Floyd, si probabil bine am facut ca am inceput cu albumul acesta pentru ca mi se pare oarecum cel mai usor de inteles. Albumul in sine (double disc) se prezinta ca o poveste dupa cum a fost si prezentat in filmul cu acelasi nume si chiar recomand vizionarea acestuia pentru ca il vad ca pe o varianta enhanced.

As with most art, Pink Floyd's concept album is a combination of imagination and the author's own life. The album germinated during the band's 1977 "Animals" tour when frontman Roger Waters, growing disillusioned with stardom and the godlike status that fans grant to rock stars like himself, spit in the face of an overzealous concert-goer. Horrified by his disenchantment, Waters began drawing on these feelings of adult alienation as well as those springing from the loss of his own father during World War II to flesh out the fictional character of Pink. The wild stories surrounding Pink Floyd's original frontman, Syd Barrett - including his drugged-out escapades and subsequent withdrawal from the world - provided Waters with further inspiration for the moody rock-star. The contributions of bandmates David Gilmour, Nick Mason, and Richard Wright provided the final brush strokes for a contemporary anti-hero - a modern, existential everyman struggling to find (or arguably lose) self and meaning in a century fragmented by war.

Now some songs:

phpBB [video]

http://www.youtube.com/watch?v=cJwmzWFfFAQ[/video]

phpBB [video]

http://www.youtube.com/watch?v=gmmKzEKYvdM[/video]

phpBB [video]

http://www.youtube.com/watch?v=FCMHmDnfD6I[/video]

Another brick in the wall part 2 nici nu are sens sa o pun pentru ca probabil o stie toata lumea =)

And some lyrics:

Mother (fragment):

Hush now baby, baby don't you cry
Mama's gonna make all of your
Nightmares come true
Mama's gonna put all of her fears into you
Mama's gonna keep you right here
Under her wing
she won't let you fly but she might let you sing
Mama will keep baby cosy and warm
Ooooh Babe Ooooh Babe Ooooh Babe
Of course Mama's gonna help build the wall

The Trial (fragment):

Good morning Worm your honour
The crown will plainly show
The prisoner who now stands before you
Was caught red handed showing feelings
Showing feelings of an almost human nature
This will not do

2. Porcupine Tree - Fear of a Blank Planet (2007)

Acest album de la Porcupine Tree imi place in special datorita soundului mai relaxat (more or less) si pentru faptul ca abordeaza si o tema mai diferita si anume rutina de zi cu zi privita prin ochii unui adolescent. In tema generala se mai remarca plictisul si monotonia.

Albumul incepe putin mai agresiv cu piesa Fear of a blank planet dupa care My ashes vine cu un sound mai linistit si melancolic.
Urmeaza piesa de rezistenta a albumului in opinia mea, anesthesize combina tot ce exprima celelalte piese de pe album intr-o singura melodie ce incepe destul de in forta si se termina linistit aproape blues.
Un extras de pe wiki:

The concept of the album was heavily influenced by Bret Easton Ellis' novel Lunar Park. The novel is told from the perspective of a father, who bears the name of the novel's author himself, whereas the album is mostly from his son's perspective, an eleven-year-old kid named Robby. Many of the lyrics for Fear of a Blank Planet are lifted directly from the novel, particularly "My Ashes", which is a homage to the last chapter, in which the ashes of Bret's father are scattered and cover the memories of his life.

The lyrics deal with two typical neurobehavioural developmental disorders affecting teenagers in the 21st century: bipolar disorder and attention deficit disorder, and also with other common behaviour tendencies on youth like escapism through prescription drugs, social alienation caused by technology, and a feeling of vacuity-a product of information overload by the mass media. In an interview with Revolver magazine, Wilson described the main character of the story as "...this kind of terminally bored kid, anywhere between 10 and 15 years old, who spends all his daylight hours in his bedroom with the curtains closed, playing on his PlayStation, listening to his iPod, texting his friends on his cell phone, looking at hardcore pornography on the Internet, downloading music, films, news, violence..."

3. Red Hot Chili Peppers - Californication (1999)

Despre RHCP consider ca nu e mare branza de spus. Am ales ales albumul Californication pentru ca mi se pare cel mai reprezentativ dar nu neaparat cel mai bun. In opinia mea ii defineste cel mai bine.


14. Pendulum - Hold Your Colour (2005)



Pendulum - Prelude + Slam

DnB ce obisnuiam sa il ascult pe repeat cand jucam TF2 =) good times.

Also, de pe alt album, o piesa faina

Pendulum - The Tempest

[Mărar]

Spoiler for stokkolm:

1. Daft Punk - Discovery (2001)



O alegere previzibila, un album care nu s-a remarcat initial dar a crescut in popularitate o data cu trecerea anilor. De exemplu Pitchfork Media ia oferit un 6,4 la lansare, ca apoi sa il puna pe locul 12 in albumele 2000-2004, si pe locul 3 in albumele anilor 2000. Cu siguranta un clasic. Ce pot spune eu e ca e probabil singurul album din care imi place fiecare piesa in parte fara nici o exceptie. E ceva magic in combinatia de instrumentale cu tendinte de funk si disco si performantele vocale prelucrate cu autotune, uneori chiar robotice (Harder, Better, Faster Stronger).

Recommended | Pretty Good

1. One More Time
2. Aerodynamic
3. Digital Love
4. Harder, Better, Faster, Stronger
5. Crescendolls
6. Nightvision
7. Superheroes
8. High Life
9. Something About Us
10. Voyager
11. Veridis Quo
12. Short Circuit
13. Face to Face
14. Too Long


2. Ratatat - Classics (2006)



Desi ascult formatia asta foarte mult, mi-e greu sa imi imaginez cum arata publicul lor. Suna atat de diferit de orice altceva. Muzica lor e complet instrumentala si consta intr-o combinatie de rock (chiar surf rock), 8-bit music, and... Dar numai ma complic degeaba cu oastfel de descriere, e o muzica usor de digerat, catchy, e cel mai simplu daca o ascultati chiar voi. Celelate albume Ratatat nu ma incanta in mod special, dar Classics e un fel de greatest hits, are piesele cele mai bune. Nostrand e probabil the greatest fuking think I ever heard.

Recommended | Pretty Good

1.Montanita
2.Lex
3.Gettysburg
4.Wildcat
5.Tropicana
6.Loud Pipes
7.Kennedy
8.Swisha
9.Nostrand
10.Tacobel Canon


3. Burial - Untrue (2007)



Prima tangenta cu Burial am avut-o cu piesa "Archangel", parundu-mi-se banala la acea vreme. Apoi a venit Stret Halo, parca a inceput sa miste ceva, iar cu EP-ul Kindred din 2012 am devenit deja fanul nr. 1 si am inceput sa caut prin releasurile mai vechi. Acum "Archangel" e una din pisele mele preferate, dar i-a luat cateva ascultari ca sa ajunga acolo. Niste melodii mai directe si poate mai beginner friendly sunt "Ghost hardware" si "Near Dark"


4. Nick Cave and the Bad Seeds - Dig Lazarus Dig!!! (2008)



Nu mi-a fost deloc usor sa aleg un album a acestei trupe avand in vedere ca piesele mele preferate sunt imprastiate prin toata discografia. M-am oprit pana la urma asupra lui Dig Lazarus Dig!!! pentru ca e albumul care m-a facut fan Nick Cave si desi ii lipseste o piesa de calibrul lui "The Mercy Seat" sau "Stagger Lee", e cel mai constant, nici un cantec nu e un punct slab.

Nick Cave - Hold On To Yourself


5. Ladytron - Velocifero (2008)



"This is true music, not the crap Justin Bieber and Nicky Minaj sing nowdays!"
a youtube user.

I'm a sucker for 80s influenced synthpop. Ladytron e o trupa care canta un electro-pop care aminteste foarte mult de Depeche Mode, doar ca fiecare melodie e un Enjoy the Silence sau Personal Jesus.

Ladytron - I'm Not Scared
Ladytron - Tomorrow


6. Björk - Homogenic (1997)

Omul chibzuit stie ca locul umlautului e la draftul muzical, nu pe thread-ul "poze si nu prea"
Ray Charles, The Art of War.

Björk - Bachelorette
Björk - All is Full of Love


7. Dr. Dre - 2001 (1999)



Yo iubitori de piatra progresiva, lasati putin Pink Floyd-ul si veniti alaturi de Doctorul Medic si Cââine Dublu  sa aflati ce inseamna sa fumezi I.A.R.B.Ă. Da!

N-aveti idee cat de greu mi-a fost sa aleg intre "The Chronic" si "Doggystyle", cei doi colosi g-funk ai hip-hop-ului anilor '90. Asa ca am ales un al treilea album, 2001, care din pacate nu are caracteristice g-funk prea pronuntate, dar contine mai multe piese cu greutate. Dr. Dre nu o fi cel mai mare rapper ever, dar ce il face ideal pentru acest draft e accentul pus pe calitate mai degraba decat cantitate, in toata cariera lui lansand doar doua albume, la o diferenta de 7 ani.

Recommended | Pretty Good

1. Lolo (intro)
2. The Watcher
3. Fuck You
4. Still D.R.E. (feat. Snoop Dogg)
5. Big Ego's
6. Xxplosive
7. What's the Difference (feat. Eminem & Xzibit)
8. Bar One
9. Light Speed
10. Forgot About Dre (feat. Eminem)
11. The Next Episode (feat. Snoop Dogg)
12. Let's Get High
13. Bitch Niggaz
14. The Car Bomb
15. Murder Ink
16. Ed-ucation
17. Some L.A Niggaz
18. Pause 4 Porno
19. Housewife
20. Ackrite
21. Bang Bang (feat. Hittman)


8. Dizzee Rascal - Boy in da Corner (2003)



"Dizzee was 18 years old when the album was released. The dense production work was carried out mostly by the MC on his own"
"On Metacritic, the album received an aggregate score of 92/100 (indicating "universal acclaim"), and currently ranks twenty-seventh on that site's list of highest-rated albums"
"It was Number 3 in FACT magazine's Top 100 Albums of the Decade, behind Burial's Untrue and Is This It by The Strokes"

Boy in Da Corner e albumul reprezentativ pentru genul grime, un fel de hip-hop britanic cu "futuristic electronic elements and dark, guttural bass lines". Nu e o ascultare usoara pentru cei care nu sunt faimiliari cu genul. Beat-urile agresive te obliga sa le placi sau sa le urasti. Mie unul imi plac chiar mult, in special primele doua single-uri "Fix Up Look Sharp" si "I Luv You" care vin cu bas exagerat si zgomote de-a dreptul infioratoare, dar si beat-urile mai calme si minimaliste din "Do It" sau "Jezebel" care ma duc cu gandul la Japonia din era samurailor.

Dizzee Rascal - Fix up, Look sharp
Dizzee Rascal - 'I Luv U'
Dizzee Rascal - Jezebel


9. Justice - † (2007)



Era clar ca o data ce am inceput lista cu Daft Punk voi ajunge la un moment dat si la Justice, un alt duo din Franta ce face muzica electronica nu neaparat in stiulul celor de la Daft Punk, dar sunt probabil cel mai aproape. All tracks are good except "Stress".

Justice - Genesis
Justice - Phantom


10. Cut Copy - In Ghost Colours(2008 )



Albumul reprezentativ al trupei din australia care canta un electro-pop energic cu influente retro din muzica dance a anilor 80, 90. Una dintre melodii, "Feel the Love" s-ar putea sa o recunoasteti dintr-o reclama orange, dar bineinteles eu o stiu de dinainte sa fi devenit cool. Poate unii dintre voi nu sunt atrasi in mod deosebit de acest gen si o sa li se para ca am ajuns la fundul sacului, that's far from truth, de exemplu piesa Hearts on Fire as pune-o la varful varfului in materie de muzica electronica. Apoi mai sunt Feel the Love, Lights & Music care nu sunt de lasat la o parte nici ele. Partea rea e ca totusi nu toate piesele sunt la un nivel ridicat, mai sunt si fillere.
O sa trisez putin, dar daca ii place cuiva albumul, recomand si piesa Sands of Time, foarte foarte meseriasa, din pacate nu a prins lansarea pe acest album aparand cateva luni mai tarziu pe un EP separat.

Recommended | Pretty Good

1. Feel the Love
2. Out There on the Ice
3. Lights & Music
4. We Fight for Diamonds
5. Unforgettable Season
6. Midnight Runner
7. So Haunted
8. Voices in Quartz
9. Hearts on Fire
10. Far Away
11. Silver Thoughts
12. Strangers in the Wind
13. Visions
14. Nobody Lost, Nobody Found
15. Eternity One Night Only


11. David Deejay feat. Dony - Popcorn (2010)



What am I thinking!!! Altii iau Pink Floyd, Miles Davis, Led Zeppelin si eu vin cu asta!? Stiu, s-ar putea sa imi pierd o gramada de voturi dar merita sacrificiul pentru a promova un gen cred eu nu e chiar de ignorat. Gantiti-va ca mai toate trupele si artistii romani mai respectati de dupa revolutie, sau chiar si de dinainte sunt copii nesimtite a unor miscari din afara. Nu zic, e o calitate si in a aduce un sound reusit din afara si a-l adapta la publicul autohton. Dar muzica romaneasca dance din ultimii ani supranumita si popcorn music, si la care dupa cum banuiti David Deejay a avut un rol esential in dezvoltare cu unele melodii de pe acest album, acest gen a reusit sa faca chiar opusul: sa ii faca pe cei din afara tarii sa il copieze. Nici Enescu nu a reusit asta! (daca exista internet pe vrea aceea ar fi ajutat though)

Si acum sa zic ceva despre album in sine. Piesele sunt aranjate pragmatic in ordinea descrescatoare a calitatii, asta pentru ca unele dintre ele au fost lansate individual cu mult timp inainte. Incepe cu "Sexy Thing", poate chiar prima piesa din genul popcorn, daca nu cel putin cea mai influenta. Videocplipul e pe masura, ar fi putut iesi mai bine, dar sunt placute elementele suprarealiste si atmosfera aproape cyberpunk. Apoi e Nasty Dream cu probabil cea mai reusita performanta vocala a lui Dony si hook-ul demential de la 0:32. Dar previzivil pentru un album comercial romanesc de pe la jumatate incolo poate fi ignorat, e more of the same.

O alegere nostalgica ce imi aminteste de anii de studentie cand tineri de varsta mea petreceau in cluburi pe melodiile astea in timp ce eu stateam acasa si jucam Diablo 2 or smth. Good times.

1. Sexy Thing
2. Nasty Dream
3. So Bizzare
4. Temptation
5. Disco Lights
6. Kiss The DeeJay
7. Dubainian
8. So High
9. Jacuzzi
10. Sexy Thing (Extended Version)
11. Nasty Dream (Extended Version)
12. So Bizzare (Extended Version)
13. Sexy Thing (Deepside Deejays Official Remix)


12. The Knife - Deep Cuts (2003)



The Knife - Pass this on
The Knife - You Take My Breath Away


13. Johnny Cash - At Folsom Prison (1968 )



Acesta e un album live, dar pe de alta parte e cea mai cunoscuta creatie a lui Johnny Cash, o bucatica de istorie. Nu exista un public care sa se poate identifica mai bine cu personajele zbuciumate descrise in cantecele lui Johnny Cash decat multimea din inchisoare. O legenda nu doar a muzicii country ci a muzicii in general.

Johnny Cash - Cocaine Blues
Johnny Cash - Folson Prison Blues


14. Hot Chip - In Our Heads (2012)

Spoiler for ola:

1. Arctic Monkeys - Humbug (2009)



Arctic Monkeys - Dance Little Liar
Arctic Monkeys - Secret Door
Arctic Monkeys - Crying Lightning

"Humbug has received major critical acclaim, with many praising the band's newfound maturity. Billboard stated that the band "justifies the hype by shifting its best qualities into different, equally dazzling shapes," while The Record Review noted that with Humbug, the Arctic Monkeys proved themselves to be a "band that surpasses most of its colleagues in terms of songwriting and performance ability." In his positive review of the album, Joe Tangari of Pitchfork Media noted that "Humbug isn't better than either of its predecessors, but it expands the group's range and makes me curious where it might go next. It also demonstrates a great deal of staying power for a band that could have imploded before it ever got this far." While overall response was positive, the album was criticised by some for not containing the same hooks that the band had become known for, with Spin calling the album "accomplished, but not particularly infectious."

Fools on parade cavort and carry on for waiting eyes
That you would rather be beside than in front of
But she's never been the kind to be hollowed by the stares
She swam out of tonight's phantasm
Grabbed my hand and made it very clear
There's absolutely nothing for us here


2. The Stone Roses - The Stone Roses (1989)



Dupa prima intalnire cu ma woman am simtit ca trebuie sa o iau pe jos prin noapte pana acasa desi aveam bani de taximetru. Am mers destul avand in vedere ca am lasat-o acasa si statea la capatul opus al Constantei. Ce am ascultat pe drum? The Stone Roses de la The Stone Roses! Melodiile astea imi vor ramane etern asociate cu acest inceput.

"The Stone Roses is the debut album by English rock band The Stone Roses, released on Silvertone Records in 1989. It cemented the band's reputation among critics, and is still rated by some as one of the most influential albums. In 2004 an Observer Music Monthly poll consisting of musicians and critics voted the album the greatest of all time, as did the writers of NME in 2006, declaring it to be the greatest British album of all time. It is widely considered as the seminal record of the Madchester movement that was active in the late 1980s and early 1990s, and as being highly responsible for the mid 1990s resurrection of British guitar music that came to be known as Britpop."

The Stone Roses - I Wanna Be Adored
The Stone Roses - Waterfall


3. Richard Hawley - Coles Corner



"Coles Corner is the fourth studio album from musician Richard Hawley, released in September 2005 in the UK. The title track immortalizes the legendary Sheffield landmark Coles Corner, a popular meeting place of old and new lovers. The album was nominated for the 2006 Mercury Music Prize for best album."

Trebuia sa includ aici si albumul ce contine melodia preferata, numero uno personal. Richard Hawley - Bornd under a bad sign. Richard Hawley este un adevarat tatic al muzichiei.

Richard Hawley - Born Under A Bad Sign

Pentru ca merit, inca o zi importanta si incarcata de semnificatie si bucurie din viata mea frumoasa si plina de iubire se incheie cum altfel decat cu 2 beri reci, cateva tigarete, o pisica tolanita si un zambet larg pe mine. Si bineinteles, oximoronic, cu "Born under a bad sign".

Permiteti-mi sa cant

Whaaaat are you liiiike? Youuuu've had a right life
Taken a loooong ride, but oh what a coooost

And all of your liiiife, staaaaaring at white lines
Reeeeading the road signs, and oh what a loss


4. Dion - Born to Be with You (1975)



Born to Be with You is an album by Dion, released in 1975. 7 of the 9 tracks were produced by Phil Spector, who had expressed admiration of Dion's earlier work with his doo-wop outfit, Dion and the Belmonts. The recording sessions were lengthy and chaotic, and on completion in 1974, DiMucci effectively disowned the record, stating that the production made it sound like "funeral music". Spector himself shelved the release for 12 months and it was largely met with indifference by the music establishment at the time. In the 1990s however, the album began to receive widespread critical acclaim, with artists such as Primal Scream and Spiritualized citing it as a key influence.

Dion - Only you know

I wanna see something that used to be in your eyes again
I'm waitin' to see it, you know it's only a question of when
'Cause I know how much you're missin'
Whenever you know that it's missin
And only you know where you have been to
Only you know what you have been through
But there's better things you're gonna get into
And I wanna be there too


5. Creedence Clearwater Revival - Green River (1969)



Rolling Stone called it "a great album" with the reviewer further stating "they are now creating the most vivid American rock since Music from Big Pink". Allmusic gave the album 5 stars (out of 5) with Stephen Thomas Erlewine stating: "If anything, CCR's third album Green River represents the full flower of their classic sound initially essayed on its predecessor, Bayou Country. In 2003, the album was ranked number 95 on Rolling Stone magazine's list of the 500 greatest albums of all time

Creedence Clearwater Revival - Lodi
Creedence Clearwater Revival - Green River
Creedence Clearwater Revival - Bad Moon Rising


6. David Bowie - The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars (1972)

Trebuie sa pun in lista mea si David Bowie dar am o problema sub acest aspect. Imi plac foarte mult niste melodii de la acest cameleon dar sunt disparate pe diferite albume ale maestrului. Sunt fascinat de spatiu si de urmarile acestui concept (nu neaparat ce se intelege prin spatiul dinafara planetei noastre ci mai degraba spatiul dintre diferite obiecte si vietati de aici de pe planeta noastra). Ex: modul ales de un zugrav de a ocupa/ utiliza spatiul unui perete cu pensula, modul unui desenator de a ocupa / utiliza cu instrumentul spatiul de desenat, modul de a ocupa / utiliza spatiul de curatat al unei femei de seviciu,modul de a ocupa / utiliza un spatiu al cainilor de preerie pentru a realiza tunelele vizuinelor, locul ocupat de diferite farfurii, mancaruri si mirodenii pe un spatiu (masa) la o masa in familie in relatie cu pozitiile mesenilor etc.. Avand in vedere ca sunt un aligator si ca pot sa urmaresc foarte excitat ore in sir un zugrav, o femeie de serviciu sau un pictor voi alege The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars.



David Bowie - Moonage Daydream


7. The Beatles - Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band (1967)

Gotta have The Beatles man! D'You Know What I Mean?

"Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band is the most important rock & roll album ever made, an unsurpassed adventure in concept, sound, songwriting, cover art and studio technology by the greatest rock & roll group of all time."



The Beatles - Sgt.Peppers Lonely Hearts Club Band (Full Album)

"Frank Zappa, whose Freak Out! was cited as an influence on the album, accused the group of co-opting the flower power aesthetic for monetary gain, saying in a Rolling Stone article that he felt "they were only in it for the money". That criticism later became the title of the Mothers of Invention album (We're Only in It for the Money), which mocked Sgt. Pepper with a similar album cover.

In April 1967, Brian Wilson (who was suffering growing mental problems) was deeply affected by hearing a tape of the song "A Day in the Life", which McCartney played to him in Los Angeles. Soon after, Smile was abandoned, and Wilson would not return to complete it until 2003. Van Dyke Parks later said, "Brian had a nervous collapse. What broke his heart was Sgt. Pepper."

Within days of its release, Jimi Hendrix was performing the title track in concert, first for an audience that included Harrison and McCartney, who were greatly impressed by his unique version of their song and his ability to learn it so quickly"


8. The Jimi Hendrix Experience - Electric Ladyland (1968)



Pe asta am pus-o pentru ca in liceu crapam canapelele pe All Along the Watchtowerul lui Jimi. Mi se pare unul dintre cele mai misto introuri ever. Dar si restul de melodii sunt misto.

Jimi Hendrix - All Along the Watchtower
Jimi Hendrix - Voodoo Child
Jimi Hendrix - 1983... A Merman I Should Turn to Be


9. The Last Shadow Puppets - The Age of the Understatement (2008)



The Age of the Understatement is the debut album by The Last Shadow Puppets, featuring Alex Turner of Arctic Monkeys, Miles Kane of The Rascals and James Ford of Simian Mobile Disco. It was released on 21 April 2008 in the UK, following the release of their eponymous single in the previous week.It entered the UK Album Chart at #1 on 27 April 2008. The album was nominated for the 2008 Mercury Music Prize.

The Last Shadow Puppets - The Meeting place
The Last Shadow Puppets - Standing Next to Me
The Last Shadow Puppets - My Mistakes Were Made For You


10. Joy Division - Substance (1988)



Am ales aceasta compilatie pentru ca inglobeaza melodiile mele preferate de la Joy Division, melodii ce nu se gasesc pe cele 2 albume de studio. Piesele sunt: Atmosphere, Transmission si Love Will Tear Us Apart.

Atmosphere
Peter Hook formerly of Joy Division has said he regards the song as the band's greatest.

Joy Division - Atmosphere

Transmission
In May 2007, NME magazine placed "Transmission" at number 20 in its list of the 50 Greatest Indie Anthems Ever, one place below "Love Will Tear Us Apart".

Joy Division - Transmission

Love Will Tear Us Apart
"Love Will Tear Us Apart" has remained popular and was listed by NME as the best single of all time in 2002. The song was listed by Rolling Stone magazine at number 179 in its top 500 songs of all time. In May 2007, NME placed it at number 19 in its list of the 50 Greatest Indie Anthems Ever, one place ahead of another Joy Division song, "Transmission". The song reached number 1 in the inaugural Triple J Hottest 100 music poll of 1989 and again in 1990. When being interviewed for New Order Story, Neil Tennant of the Pet Shop Boys stated that "Love Will Tear Us Apart" was his favourite pop song of all time. Furthermore, in 2012, in celebration of the NME's 60th anniversary, a list of the 100 Greatest Songs of NME's Lifetime was compiled, and the list was topped by none other than "Love Will Tear Us Apart".

Joy Division - Love Will Tear Us Apart


11. The Smiths - Singles (1995)



Mergand pe aceeasi logica ca la Joy Division trei dintre melodiile mele preferate de la The Smiths nu se afla pe vreun album de studio. Doar "There Is a Light That Never Goes Out" este pe "The Queen Is Dead". Cele fara album sunt "How Soon Is Now?", "Panic" si "This Charming Man"

"How Soon Is Now?"

"Morrissey and co have once again delved into their Sixties treasure-trove, and produced a visceral power capable of blowing the dust off Eighties inertia. The majestic ease of Morrissey's melancholic vocals are tinted with vitriol, as they move through vistas of misery with plaintive spirals around the pulse of Johnny Marr's vibrato guitar. The string's muted strains conjure wistful signs that bridge the schism between crass sentimentality and callous detachment. Each repeated phrase intensifies the hypnotic waves, with results that outflank anything since 'This Charming Man'. Catharsis has rarely been tinged with so much regret, and shared with so much crystalline purity." - Melody Maker, 2 February 1985

"For the most part, Morrissey is the Hilda Ogden of pop, harassed and hard done-by. I guess what seems like meat to one man sounds like murder to another." - Gavin Martin, New Musical Express, 9 February 1985

In 2010, Rolling Stone magazine rated the song number 477 in its list of The 500 Greatest Songs of All Time and number 90 in its list of the 100 Greatest Guitar Songs. In March 2005, Q magazine placed it at number 28 in its list of the 100 Greatest Guitar Tracks. In 2006, "How Soon Is Now?" was voted runner up in VH1 s "Top Lyrics" poll for the lyrics, "So you go and you stand on your own, and you leave on your own, and you go home, and you cry, and you want to die" and marginally missed out on top spot to U2 s "One". In May 2007, NME magazine placed "How Soon Is Now?" at number seven in its list of the 50 Greatest Indie Anthems Ever. On the Blender magazine website, in their list of The 500 Greatest Songs Since You Were Born, the song was ranked at number 72

The Smiths - How Soon is Now?

"Panic"

"Panic" was voted Single of the Year by the annual NME readers poll, and also ("somewhat incongruously", noted Smiths biographer Simon Goddard) ranked sixth in the Best Dance Record category. In 2007, NME placed "Panic" at number 21 in its list of the 50 Greatest Indie Anthems Ever.

The Smiths - Panic

"There Is a Light That Never Goes Out"

Music critics consider "There Is a Light That Never Goes Out" to be one of The Smiths' finest efforts. Simon Goddard wrote, "In a straw poll among Smiths fans today, 'There Is a Light That Never Goes Out' would more than likely still come out victorious", which he credits to the "perfect balance" of Marr's compositional skills and Morrissey's lyricism. Allmusic's Tim DiGravina calls it a "a standout among standouts from the Smiths' masterpiece third album, The Queen Is Dead."

The Smiths - There is a light that never goes out

"This Charming Man"

On release, the song received near unanimous critical praise. Paul Morley of the NME wrote, "'This Charming Man' is an accessible bliss, and seriously moving. This group fully understand that the casual is not enough... This is one of the greatest singles of the year, a poor compliment. Unique and indispensable, like 'Blue Monday' and 'Karma Chameleon' - that's better!" A contemporary review in The Face asked, "Where has all the wildness and daring got to? Some of it has found its way onto The Smiths' record, 'This Charming Man'. It jangles and crashes and Morrissey jumps in the middle with his mutant choir-boy voice, sounding jolly and angst-ridden at the same time. It should be given out on street corners to unsuspecting passers-by of all ages." While the band was little-known in the United States at the time, Robert Palmer of The New York Times described the song as "sparkling, soaring, superlative pop-rock, and proof that the guitar-band format pioneered by The Beatles is still viable for groups with something to say".The following year Palmer chose the song as the second best single of 1984.

Allmusic's Ned Raggett noted that "Early Elvis would have approved of the music, Wilde of the words", and described the track as "an audacious end result by any standard". Tim DiGravina, of the same organization, wrote that "Debating the merits of the track here would be a bit pointless, as it's a classic song from one of the last great classic bands. It might as well be called 'This Charming Song'." In 2007, Oasis songwriter Noel Gallagher described the first time he heard the track: "The second I heard 'This Charming Man' everything made sense. The sound of that guitar intro was incredible. The lyrics are fuckin' amazing, too. People say Morrissey's a miserable cunt, but I knew straight away what he was on about."

The Smiths - This Charming Man


12. The Prodigy - Music for the Jilted Generation



The Prodigy - No Good

Pentru ca pe No Good ma rup in case parasite.

The Progidy - Voodoo People


13. The Velvet Underground - The Velvet Underground & Nico (1967)



"Though a commercial failure upon release, the record has since become one of the most influential and critically acclaimed rock albums in history, appearing at number thirteen on Rolling Stone magazine's list of the 500 Greatest Albums of All Time as well as being added to the 2006 National Recording Registry by the Library of Congress."

Linkuiesc aici cateva melodii desi e pacat. E unul dintre acele albume pe care parca le dezmembrezi cu toporul rupand cate o melodie. Intreg, este un organism magnific.

The Velvet Underground & Nico - Sunday Morning
The Velvet Underground - I'm Waiting For The Man
The Velvet Underground - Heroin
The Velvet Underground - Venus in Furs


14. Oasis - Definitely Maybe (1994)



Oasis - Cigarettes & Alcohol
Oasis - Supersonic
Oasis - Live Forever

Spoiler for mafio:

1. Tom Waits - Bad as Me (2011)



Tom Waits - Bad As Me

Probabil nu multi dintre voi au auzit de acest Tom Waits dar credeti-ma, odata ce-l asculti (si-ti place), nu te mai saturi de el. Are o sumedenie de albume de-a lungul carora a trecut si a combinat o gramada de stiluri, dar eu il recomand in special pe ultimul. De ce? Pentru ca aici si-a definitivat intr-un final stilul (desi sunt sigur ca n-o sa ramana la el si ca o sa treaca la ceva chiar mai nebunesc). Ascultand Bad as Me, am simtit efortul pe care l-a depus Tom de-a lungul anilor , pasiunea lui nesfarsita pentru muzica si placerea lui de a experimenta cu diferite stiluri, pe care la varsta de 60 de ani le-a combinat si le-a introdus intr-un singur album.

Acum, cat despre album in sine, este o nebunie totala; imaginati-va un Cirque du Soleil regizat de un David Lynch pe LSD si cocaina. Vocea lui Tom Waits este mai diavoleasca ca niciodata si oscileaza intre un calm calculat si o nebunie de criminal in serie. Si ca tot veni vorba de Cirque, cam asa se simte intregul album : o experienta de-a dreptul carnavaleasca, unde totul e ciudat, nimic nu e ceea ce pare si absolut tot ce vezi ascunde ceva sinistru.

Pentru a intelege esenta albumului, puteti incepe prin a asculta piesa postat mai sus. Piesele de pe album pot fi ascultate foarte bine si independent pentru ca nu se leaga intre ele, ci doar de tema generala a albumului. Recomand Talking at the Same Time, Chicago si Raised Right Men.


2. The Strokes - Is This It (2001)



The Strokes - New York City Cops

Intr-o vreme in care charturile erau poluate de pop stars si trupe rock mediocre, Strokes au rupt baraka cu albumul lor de debut, Is This It, revitalizand astfel indie-ul in particular si muzica in general. Au avut o influenta atat de mare incat succesul albumului lor a incurajat alte trupe tinere cu potential si dorinta de afirmare precum Arctic Monkeys, Franz Ferdinand si The Libertines sa-si incerce norocul.

Albumul este conceput sub forma unei cronici ce trateaza viata din New York in toate aspectele ei. Avem monologuri plictisite, comentarii sociale, povesti de liceu, atacuri la adresa politiei, viata de noapte, nostalgia unui tanar care se aproprie de 30 de ani si se gandeste la toate nebuniile pe care le-a facut in liceu si facultate, mahmureli, betii si altele. As putea spune ca albumul Whatever People Say... este partial inspirat dupa acesta, pentru ca, in esenta, ambele albume trateaza aceleasi subiecte, numai ca in contexte sociale si geografice diferite.

Remarcabil la acest album este si soundul simplu, nefinisat, low-fi as fuck care se potriveste de minune cu tema generala a albumului. Vocea distorsionata a lui Casablancas merge mana in mana cu monologurile lui plictisite, accentuate de batai repetitive de tobe si ritmuri hipnotice de chitara. Toate acestea te introduc perfect in atmosfera metropolei si te pun in postura unui om obisnuit care de luni pana vineri se trezeste, se duce la munca, se intoarce acasa si se culca. Fucking A.

Highlights : New York City Cops, Last Nite, Barely Legal, Someday. Daca va plac astea, sigur o sa va placa si restul.


3. The Beatles - The White Album (1968)



Un album fenomenal care in opinia mea marcheaza apogeul trupei Beatles. Este experimental de la un capat la altul, nicio melodie nu suna ca cealalta si inca reuseste sa ma surprinda, chiar si la a suta mia ascultare. Ar fi total de prisos sa vorbesc despre importanta lui istorica si influenta pe care inca o are asupra muzicii asa ca voi incheia spunand ca daca acest album n-ar fi fost lansat, voi nu ati mai fi avut ce posta la music draft.

The Beatles - Happiness Is A Warm Gun


4. Radiohead - OK Computer (1997)



Voi ati scos artileria grea deja de la primele alegeri, dar eu acum incep sa-mi flexez muschii. OK Computer este un album de care toata lumea a auzit si l-a ascultat, fie ca le place Radiohead sau nu. Niciodata nu mi-am gasit cuvintele cand a trebuit sa-l descriu, dar hai sa zicem ca este un fel de critica la adresa societatii si consumerismului. Desigur, totul este codificat in versuri abstracte, specifice celor de la Radiohead, pe care trebuie sa te chinui ceva sa le decodifici.

Asadar, pe langa arhicunoscuta Paranoid Android, o sa postez ceva nu foarte cunoscut de pe album, de un adevar sfasietor, care ma deprima la fiecare ascultare. Enjoy.

Radiohead - Fitter Happier
Radiohead - Paranoid Android


5. PJ Harvey - Let England Shake (2011)



PJ Harvey este genul acela de artist care se schimbă în totalitate de la album la album. Am văzut-o în toate ipostazele, de la trash whore, intelectuală finuţă până la hipioată. Este atât de dedicată încât în perioada înregistrării unuia dintre albumele ei a mâncat numai cartofi. De ce, nu ştiu, probabil avea legătura cu tema albumului...

În fine, Let England Shake este o satiră inteligentă asupra societăţii, stupidităţii umane şi războaielor. Evident, nu este un atac direct,, ci unul foarte subtil, încifrat în versuri halucinant de abstracte şi nişte videoclipuri care la prima vizionare n-au absolut nicio lgătura cu melodia, cu atât mai puţin cu temele menţionate mai sus.

PJ Harvey- The Words That Maketh Murder


6. The Black Keys - Brothers (2010)



Brothers, în esenţă, este o bluezăraie modernistă cu ceva elemente de indie şi alternativ. Deşi animalul din mine preferă albumele lor precedente, care aveau un sound lo-fi, brut şi barbar, realizat folosind aparatură de pe vremea când tata asculta Dr. Alban în discotecă, când vine vorba de recomandări menţionez Brothers pentru că este mult mai uşor de ascultat. Acesta este albumul lor de maturitate: sound-ul este mult mai fluid, natural, are un scop şi o direcţie clară şi, nu în ultimul rând, este mult mai inteligent şi responsabil produs decât strămoşii lui.

Ah, am zis ceva de videoclipurile lor absolut geniale? Nu, n-am zis. Recomand să vă uitaţi de 3 ori la videoclip: Prima dată pentru gagici, a doua oară pentru dinozaur şi a treia oară pentru textul de jos.

The Black Keys - Next Girl


7. Arcade Fire - The Suburbs (2010)



L-ai putea numi o cronica a vietii din suburbie la o prima vedere, dar va asigur ca e mai mult decat atat. Unii l-ar numi un comentariu social, altii o manifestare hipstereasca cu tente de opera de o mare profunzime sau o suma de frustrari cumulate de-a lungul anilor care au explodat sub forma unui album concept. Eu insa prefer sa-l iau ca pe un comentariu social hipsteresc profund cauzat de o serie de frustrari cumulate de-a lungul anilor. Oricum o dai, albumul asta imi excita creierul. Ma face sa-mi scot pipa cu baloane de spuma din sertar si sa reflectez asupra problemelor societatii.

Arcade Fire - Rococo


8. Them Crooked Vultures - Them Crooked Vultures (2009)



Cum? Ce-i asta? Dave Grohl, John Paul Jones si Josh Homme in aceeasi trupa? Cred ca glumesti, zice userul Level, scarpinandu-se in cap si luand o gura de paie.
Nu, nu glumesc, e chiar pe bune si MERGE TATA, MERGE. N-am intalnit la nici un album un exces mai obscen de masculinitate si testosteron. Ma face sa-mi sparg un scaun in cap si sa vanez vrajitoare cu un briceag luat de la obor. E cel mai distractiv album pe care l-am ascultat in ultimii ani si mereu revin la el cand am chef de-o sesiune de zbenguiala si smardoiala.

Them Crooked Vultures - No One Loves Me & Neither Do I


9. The Libertines - Up The Bracket (2002)



Albumul ăsta a rupt Anglia în două când a apărut şi-mi rupe mie capul de fiecare când îl ascult. Libertines au resuscitat muzica indie şi au adus un plus de energie şi viaţă muzicii în general, care intrase într-un purgatoriu al plictisului, lehamitei şi al pasivităţii. S-au remarcat de-a lungul scurtei lor cariere prin concertele de ''gherilă'' - alegeau un club la întâmplare, se urcau pe scenă (asta dacă era o scenă în primul rând, dacă nu, nu era bai), puneau de-o reprezentaţie sălbatică care se solda cu mici revoluţii, o luau la fugă când venea poliţia şi o ţineau aşa toată noaptea. E de la sine înţeles faptul că membrii trupei nu duceau nişte vieţi tocmai, ahem, sănătoase şi stabile, fapt pe care-l dezbate şi albumul lor de debut, Up The Bracket. E practic o cronică a vieţilor lor presărate de droguri, violenţă, instabilitate emoţională şi o dorinţă arzătoare de a nu cădea pradă rutinei.

The Libertines - Up The Bracket


10. Wu Tang Clan - Enter The Wu Tang (36 Chambers) (1993)



N-am putut rezista în a nu include un album hip-hop în lista mea (deşi aş fi ales mai multe, dar din alegerile de până acum am realizat că majoritatea participanţilor sunt rocori satanişti şi ar fi fost prea riscant). Enter The Wu Tang este un clasic în toate sensurile, atât în hip-hop cât şi în muzică. Este unul din multele exemple de trupe inteligente de rep pe care-l dau celor care cataloghează acest gen drept unul inferior după jegurile pe care le văd la teve. În fine, temele albumului sunt evidente, cred : viaţa de cartier, drogurile, poliţia, şamd. DAAAAAR, îndrăznesc să zic că sunt abordate cu o inteligenţă rivală serialului The Wire. Da, am zis-o. Albumul ăsta este The Wire al muzicii hip-hop şi cine mă contrazice îl poate suna pe Method Man să-şi expună personal explicaţiile.

Wu Tang Clan "C.R.E.A.M."


11. Yeah Yeah Yeahs - It's Blitz! (2009)



Hai s-o dăm pe hipstereală maximă, aşa, de sfârşit de draft. Sunt sigur că trupa asta n-o să fie pe gustul a 90 la sută din draft, dar cum eu ascult muzică ultra dansantă fără să-mi placă să dansez nu se putea ca albumul ăsta să lipsească de pe lista. It's Blitz e un monstru catchy, obscen şi gălăgios, un tribut adus muzicii din anii 80 care deborda de hedonism şi voie bună.

Yeah Yeah Yeahs - Heads Will Roll

Şi-un bonus, deşi melodia face parte de pe alt album. 10/10 would bang.

Yeah Yeah Yeahs - Art Star


12. Black Spiders - Sons of the North (2011)



Roc end rol, tată, în cea mai pură stare a lui, cum nu credeam că o să aud în era noastră decât de la Motorhead. Altceva mai bun nu am de zis, aşa că luaţi de ascultaţi. JUUUUUST LIKE A WOMAN SHOOOOULD

Black Spiders - Just Like A Woman


13. Franz Ferdinand - Franz Ferdinand (2004)



Pentru ultimul mea alegere am decis să postez nu un clasic, ci un clasic MODERN. S-au scris multe şi mărunte despre trupa asta, cum duce muzica la un alt nivel, cum combină stiluri din perioade diferite într-un melanj delicios care debordează fericire şi voie bună, despre solistul Alex Kapranos care a inspirat o sumedenie de viitori artişti talentaţi să urmeze o carieră muzicală, etc. În fine, l-am păstrat pentru ultima alegere pentru că Franz Ferdinand, ca şi Strokes şi Beatles, mi-au format personalitatea şi gusturile muzicale şi este albumul la care mă întorc când mă apucă nostalgia faţă de anii mei de liceu petrecuţi în tot felul de baruri indi, bând şi schimbând păreri filosofice băşinoase asupra vieţii cu prieteni care erau la fel de băşinoşi ca şi mine. Enjoy!

Franz Ferdinand - Take Me Out


14. The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble - The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble (2006)



Am scris deja despre el pe blog asa ca nu mai are rost sa ma repet.

The Kilimanjaro Dark Jazz Ensemble - Adaptation of the Koto Song


15. The Cribs - In The Belly of the Brazen Bull (2012)



Nu că aş vrea să-mi fac reclamă, dar am scris deja despre el şi mi-e silă :

http://tzeeeac.blogspot.ro/2012/08/the- ... -bull.html

[Mărar]

Spoiler for .chester:

1. Arctic Monkeys - Suck It and See (2011)



You know, voiam să aleg Whatever People Say I Am, That's What I'm Not prima dată, dar e mai bine că m-a lucrat Michilangelo cum mă lucrează ţigănuşii în 102. Pentru că astfel am oportunitatea să aleg ultimul album Arctic Monkeys, Suck It and See, care este încoronarea maiestuoasă a întregii lor cariere de până acum. Dacă în 2006 cei patru cetăţeni din Sheffield erau nişte adolescenţi plini de coşuri care cântau despre ce naşpa e să te dai la una în club şi ea să-ţi arunce băutura-n faţă, în 2011 Arctic Monkeys au ajuns la statutul de zei rock adoraţi de-o planetă întreagă. Sound-ul lor a evoluat, s-a transformat şi a preluat o sumedenie de influenţe interesante, de la blues până la electro (spre deosebire de WPSIATWIN, care aborda un sound mai degrabă simplist de indie/garage rock), versurile lui Alex Turner sunt mature, fascinante şi, nu de puţine ori, întortocheate şi greu de desluşit şi trupa, ca un întreg, a devenit unul din cele mai mari nume ale muzicii din vremurile noastre.

Arctic Monkeys au ajuns în acel punct magic în care pur şi simplu nu sunt în stare să scoată o melodie proastă. Sunt tineri, sunt pe val şi sunt nişte adevăraţi rockstars. Şi au devenit una dintre trupele britanice care scriu, as we speak, istoria muzicii. Totul în doar 5 ani. Fabulos!

Mandatory listening:
Arctic Monkeys - The Hellcat Spangled Shalalala
Arctic Monkeys - Suck It And See
Arctic Monkeys - Brick By Brick


2. Tenacious D - Tenacious D (2001)



"A funky groove to fuck to!"

Cu Suck It and See m-am grăbit pentru că ştiam că mi-l va lua Ola Small Dickie, aşa că l-am înhăţat ca prima mea alegere. Pentru numărul 2, m-am gândit să fac o mişcare strategică şi să-i aleg pe Tenacious D, lucru care mă va aduce cu siguranţă în finală. Doar sunt cea mai bună trupă din lume, nu? Compus din temerarii Jack Black şi Kyle Gass, Tenacious D şi-au lansat albumul de debut omonim în anul 2001 şi au luat lumea rawk-ului cu asalt, demonstrând că doi graşi înarmaţi cu chitare acustice pot face la fel de mult prăpăd pe planetă ca şi cele mai scârboase trupe de death metal. Tenacious D, albumul, este preferatul meu pentru că pe el se găsesc numai şlagăre unul şi unul: Tribute, Kielbasa, Double Team, Kyle Quit the Band, Dio sau Explosivo sunt doar câteva dintre piesele lor cele mai cunoscute şi probabil că le-aţi auzit cu toţii, la un moment dat sau altul. Pentru că, deşi se proclamă a fi un joke band, Tenacious D sunt nişte muzicieni talentaţi şi extrem de creativi.

The D reigns supreme!



Mandatory listening:
Tenacious D - Kielbasa
Tenacious D - The Road
Tenacious D - Tribute


3. Graveyard - Hisingen Blues (2011)



"Growing bitter and uncomfortably numb"

Revelaţia mea personală a anului 2011 în materie de blues rock, Hisingen Blues este cel de-al doilea album al suedezilor de la Graveyard şi este incredibil din toate punctele de vedere. Instrumentaţia excelentă, ce combină hard rock-ul clasic cu sound-urile psihedelice ale anilor '70 şi adăugând nişte accente delicioase de blues, vocea inegalabilă a frontman-ului Joakim Nilsson, sentimentalismul profund al versurilor şi intensitatea debordandă a cântecelor au făcut din Hisingen Blues unul dintre cele mai bune albume muzicale lansate în anno domini 2011 şi un throwback superb către perioada de glorie a rock-ului clasic.

Într-o lună băieţii vor lansa cel de-al treilea material discografic, intitulat Lights Out, deci vă sugerez să vă puneţi cât mai repede la punct cu Graveyard, dacă nu aţi făcut-o până acum. These guys are gonna get HUGE.

Ah, şi sunt incredibili live.

Mandatory listening:
Graveyard - Hisingen Blues
Graveyard - No Good, Mr. Holden
Graveyard - Uncomfortably Numb


4. Cynic - Focus (1993)



"Freedom and reason shine through"

Haideţi să virăm încet-încet către chestii mai agresive, dar păstrând totuşi elementele de senzaţional care-mi definesc lista din toate punctele de vedere.

Cynic este una dintre cele mai tari şi inteligente trupe care a existat vreodată. La începutul anilor '90, explozia death metal-ului era deja in full swing în SUA, trupe ca Death, Autopsy, Morbid Angel, Cannibal Corpse sau Suffocation constituind pilonii acestui gen. Trupele astea, ca şi multe altele, împingeau tot mai mult barierele muzicii, devenind tot mai extreme şi mai agresive.

În acest context, Cynic şi albumul lor de debut, Focus, constituie o adevărată anomalie. În loc să urmeze drumul colegilor de scenă şi să producă o mizerie pestilentă care să dăinuie peste decenii, Cynic s-au apucat să experimenteze, combinând death metal-ul cu o infuzie sănătoase de elemente jazz şi progressive, rezultând unul dintre cei mai interesanţi hibrizi muzicali de care a avut planeta asta parte vreodată.

Sigur, un astfel de concept ar fi putut să eşueze grav, însă nu şi în cazul Cynic, compus din nişte muzicieni absolut geniali, dintre care menţionez doar cuplul Paul Masvidal (chitară, voce) şi Sean Reinert (tobe), care au şi rămas, de altfel, singurii membri constanţi ai trupei, până în zilele noastre. Despre Focus, ce să zic? Sfidează cuvintele. Este un album superb, în care riff-urile extreme şi growling vocals se combină irezistibil cu instrumentaţia texturată şi complexă a lui Paul Masvidal şi cu drumming-ul jazzy şi dinamic al lui Reinert. Versurile evită tematica sângeroasă şi disturbing a contemporanilor trupei, Masvidal preferând să exploreze teme legate de religie, spiritualitate, meditaţie, filosofie şi astrofizică. Pe lângă asta, Masvidal foloseşte un vocoder pe tot parcursul albumului, vocea sa robotică adăugând o strălucire futuristă pieselor şi contrabalansând în mod neaşteptat vocea aspră a celuilalt vocalist.

Mă rog, mă pierd mereu în cuvinte când trebuie să descriu cum sună Cynic. Asta din cauză că sunt un fanboy scârbos şi că Cynic sunt dumnezeii mei, dar şi pentru că cel mai bine este să îi asculţi direct, pentru că a le descrie muzica este ca şi cum ai încerca să descrii cât de bune sunt pastele mele carbonara. Este imposibil.

Mai vreau doar să menţionez că Focus a rămas cel mai agresiv album al lor. În anii ce au urmat, Cynic au mai lansat două albume de studio (Traced in Air şi Carbon-Based Anatomy) şi un album de remixuri (Re-Traced), în care au accentuat şi mai mult latura jazzy şi progresivă a muzicii lor, devenind cu adevărat una dintre cele mai interesante trupe pe care am avut vreodată plăcerea să le ascult.

Şi, ca orice trupă care se respectă, au cântat acum câţiva ani în România, iar eu eram un idiot ignorant şi i-am ratat. Clasic.

Mandatory listening:
Cynic - How Could I?
Cynic - Veil of Maya
Cynic - Celestial Voyage


5. Linkin Park - Meteora (2003)



”Stealing second after second just cause I know I can”

Meh. Din tot valul nu-metal care ne-a bombardat acum vreo 10 ani (Korn, Limp Bizkit, Slipknot, Papa Roach și alte gunoaie), Linkin Park au fost singurii care mi-au plăcut și care-mi plac în continuare, oarecum. Asta este alegerea mea nostalgică, de dragul vremurilor din liceu, când purtam tricoul cu Linkin Park și ascultam cântece minunate cu răcnete și chitară electrică, precum Faint, Numb și Somewhere I Belong. Știu că o să mă luați la **** pentru alegerea asta, dar nu-mi pasă.

AM 23 DE ANI ȘI ÎNCĂ ÎMI PLAC LINKIN PARK. Tricoul mi-a rămas cam mic, dar încă îl mai port ocazional. Și, ca o coincidență intenționată, azi am fost la Meteora. Dum-dum-duuuum!

Dar oricum, piesele lor au rămas la fel de catchy ca și în 2003, iar ca trupă încă pedalează puternic înainte, lansând încă trei albume de studio în perioada 2006-2011, cuplate cu o activitate de concert intensă. Au și început să mai experimenteze pe noile albume, introducând diverse elemente noi și interesante în muzica lor, așa că eokbă. Și-n plus, ca orice trupă bună, au cântat în România și eu i-am ratat. Clasic.

Mandatory listening:
Linkin Park - From The Inside
Linkin Park - Faint


6. The Lord Weird Slough Feg - Traveller (2003)



”I was born in colonies
On fringe worlds of the galaxy
Meanwhile in Zhodani space
Imperial flagships follow me”

The Lord Weird Slough Feg, una dintre cele mai underrated trupe de heavy/power metal ale vremurilor noastre. Nu am destule cuvinte de bine de spus despre trupa asta. Sunt una dintre cele mai inventive și talentate trupe din acest univers, menținându-se la un nivel calitativ extrem de înalt din '96 și până acum.

Din discografia lor mare, am ales Traveller, un album-concept bazat pe un joc role-playing din anii '70. Un concept obscur as fuck, dar Slough Feg au reușit să creeze pe baza lui un album heavy metal sci-fi grozav. Absolut totul la albumul ăsta este perfect. Vocea impunătoare a lui Mike Scalzi este ideală pentru versurile sale întortocheate, adevărate scenarii science-fiction care descriu bătălii intense între nave spațiale, invazii interplanetare și experimente genetice bizare ce dau naștere unei rase de canino-umanoizi care se revoltă împotriva rasei umane și pornesc un război care se întinde pe secole de-a rândul. Un adevărat clusterfuck, după cum se vede, dar totul are sens, iar riff-urile grele și energice și solo-urile uimitoare ale chitariștilor, alături de secțiunea de ritm, absolut impecabilă, se constituie într-o adevărată heavy metal space opera care ar da orgasme fulminante oricărui nerd.

Dar cum zic bătrânii, vorba multă, sărăcia Vargr-ului. Luați aici niște piese și VENERAȚI-LE!

Mandatory listening:
Slough Feg - High Passage/Low Passage
Slough Feg - Vargr Theme/Confrontation
Slough Feg - Gene - ocide


7. Impetigo - The Horror of the Zombies (1992)



”I work for the streetcleaner
When the work day is done
I bring home some organs
For some late night necrophiliac fun”

Impetigo sunt o adevărată trupă cult, fiind privită de către mulți fani ai muzicii oribile drept trupa goregrind esențială care a dat tonul masacrului. Originari din Illinois, cei patru și-au dorit să pună bazele unei trupe de adolescenți obsedați de filme horror pentru adolescenți obsedați de filme horror. Deși discografia lor numără doar două albume full-length, sound-ul lor unic, versurile morbide inspirate din filmele lor preferate (Let Sleeping Corpses Lie, Cannibal Holocaust, Andy Warhol's Frankenstein, Nekromantik, Deadbeat at Dawn, The Wizard of Gore și alte asemenea minunății), vocea trademark a lui Stevo și heavyness-ul apocaliptic al muzicii lor i-au transformat într-una dintre cele mai celebre și apreciate trupe din underground-ul american.

Am ales Horror of the Zombies în detrimentul albumului lor de debut, Ultimo Mondo Cannibale, pentru că, deși este extrem de megaultratare, simt că Horror of the Zombies este un album mai matur și mai ”lucrat”. Piesele au o structură clară, versurile au mai mult sens și masterizarea albumului este mai bună, scoțând mai bine în evidență riff-urile monstruoase și bubuielile demente ale bateristului. Aș mai vrea să menționez că Impetigo sunt una dintre primele trupe de gen care au folosit sample-uri din filme horror la începutul pieselor, ca un omagiu adus regizorilor și filmelor lor preferate.

Vă las cu câteva piese și cu simbolicul salut IMPETIGO FUUUUUUUUCK YEEEEEEAAAAAHHHHHH!!!

Mandatory listening:
Impetigo - Breakfast at the Manchester Morgue
Impetigo - Mortuaria
Impetigo - Wizard Of Gore
Impetigo - I Work For the Streetcleaner


8. GG Allin & the Murder Junkies - Brutality and Bloodshed For All (1993)



”Look into my eyes and hate me!”

Uitați de Sid Vicious, Kurt Cobain sau ce alt ”badass” mai apare în emisiunile de pe VH1, GG Allin is the real deal. Numit de către mulți Antihristul absolut al muzicii, GG Allin s-a născut într-o familie de creștini devotați (taică-su l-a botezat Jesus Christ Allin) și a devenit cel mai sălbătic, periculos și criminally insane icon muzical care a călcat pe planeta asta mizerabilă. GG Allin urmărea să aducă pericolul înapoi în muzica rock'n'roll, încercând s-o smulgă din ghearele corporațiilor și afaceriștilor și s-o aducă înapoi la rădăcinile sale, când era o muzică ce băga groaza în orice om normal. Iată ce declara GG Allin într-un interviu:

”I use my rock'n'roll as a weapon against society, the government and the industry itself, who is trying to confine this type of music and they try to preach to you. Rock'n'roll is not about what you look like, who you hang out with, how much money you make, what kind of car you drive. Rock'n'roll is the fury from within you. Rock'n'roll is revenge, rock'n'roll is your enemy and I'm your enemy".

Ca urmare a crezului său, versurile lui GG Allin sunt morbide, violente și disturbing, iar în concerte GG obișnuia să cânte dezbrăcat, să se automutileze, să defecheze pe scenă și provoca adesea bătăi generale, totul ca parte a credinței sale că muzica rock ar trebui să fie periculoasă și dementă. Poliția și ambulanța erau nevoite să intervină mai mereu la concertele sale. Era anti-religie, anti-autoritate, anti-viață, anti-oameni și, practic, anti-orice. Singurele lucruri care îi plăceau erau alcoolul, drogurile, sexul, violența și muzica. Amenința deseori că actul său suprem de fuck the world va fi să se sinucidă pe scenă. Din păcate, o supradoză accidentală de heroină l-a împiedicat să-și realizeze visul, însă înmormântarea sa s-a transformat într-o petrecere gigantică, iar GG Allin a fost îngropat îmbrăcat într-un jock strap și în geaca sa de piele, având alături o sticlă de Jim Bean și alte artefacte care i-au fost dragi în cursul vieții.

Dincolo de toată legenda GG Allin, însă, rămâne muzica lui, care este cel mai catchy punk-rock evăr. Văzând titluri de piese ca Anal Cunt, I Kill Everything I Fuck sau I'll Slice Your Fucking Throat și versurile sale extreme despre necrofilie, suicid, crimă și genocid, nu mă așteptam ca muzica în sine să fie bună de ceva. Well fuck me sideways, toate piesele de pe Brutality and Bloodshed For All sunt mai contagioase ca penisul lui GG Allin și au calitatea de a mă face să dau sălbatic din cap la orice oră. Și dacă găsiți voi solo-uri de chitară mai incendiare ca aici, să mă anunțați.

Pe final, videoclipul piesei I Kill Everything I Fuck, plină ochi de riff-uri infecțioase și cu un solo super șmeker, și un rip al dvd-ului Terror in America din 1993.

Mandatory listening:
GG Allin - I Kill Everything I Fuck

After spending time in a NYC studio recording their final album together, GG was ready to continue his onslaught against society and anyone else who stood in his way. His anger had escalated and he was spiraling completely out of control. The tour kicked off in May and for a one month period we tore up the country like no band had ever done before. GG's animalistic behavior and vicious display of rage, chaos and total domination is more evident than ever during these performances. After viewing this DVD, you will understand why the "Terror in America" was the most violent tour in the history of Rock & Roll. - Merle Allin.

GG Allin - Terror In America


9. Mac Lethal - North Korean BBQ (2011)



”This is therapy for gangsters”

I guess this mixtape was an exercise in keeping myself sane during the dark, bitterly cold Kansas City winter months. Mostly chronicling and processing an extremely serious, devastating breakup, the overall feeling of sadness about loss and aging, the constant struggle we all face with vices and exogenous substances, and accepting emotional, mental and physical damage (whether self-inflicted, or done by someone else.)

North Korean BBQ is for old souls. People 30+ (figuratively and literally.)

North Korean BBQ nu seamănă cu niciun alt album hip-hop pe care l-am ascultat vreodată. Numeroşi rapperi vorbesc despre târfe, trafic de arme şi droguri, lupte între găşti rivale şi bijuterii scumpe. Mac Lethal, însă, este un tip alb din Kansas care a împlinit 30 de ani şi care simte cum întreaga viaţă începe să i se ducă la vale. Unii rapperi glorifică drogurile şi le consideră o necesitate absolută pentru a fi gangsta. Mac Lethal le vede ca pe o modalitate prin care adulţii încearcă să facă faţă rahatului pe care soarta li-l aruncă zilnic în faţă. MTV ne-a învăţat că rap-ul este un instrument prin care poţi aduna case enorme şi colecţii de maşini. Pentru Mac Lethal, este ceea ce îl ajută să se menţină pe linia de plutire şi să n-o ia razna complet. Exagerările tipice genului muzical pe care îl abordează nu îşi găsesc loc în munca lui şi preferă să vorbească în termeni simpli şi realişti despre viaţa, relaţiile şi dependenţele lui, aşa cum le trăieşte zi de zi.

Mac Lethal este un artist complet diferit faţă de majoritatea celor care populează sfera asta muzicală. Chiar dacă introduce, ocazional, lovituri la adresa haterilor şi insistă să-şi apere şi să-şi justifice cariera, muzica lui este sentimentală, emoţională şi, mai presus de toate, originală. Pentru că poate ne-am săturat să ascultăm acelaşi gangsta rap materialist ca acum douăzeci de ani şi avem nevoie de evoluţie sau, măcar, de o schimbare de perspectivă.

Mac Lethal nu mai este pentru mine un nume necunoscut, ci dovada că rap-ul poate însemna şi altceva: substanţă, profunzime, trăiri intense şi personale şi, mai presus de toate, sinceritate.

Și da, e cam wigger, dar e un frățior foarte de treabă. Deal with it.

North Korean BBQ poate fi ascultat și descărcat gratuit de pe pagina de bandcamp a unchiului Mac.

Mandatory listening:
Mac Lethal - Raise the Dead
Mac Lethal - Feel it in the Air
Mac Lethal - War Drum


10. Mediocracy - Asoma (2011)



”For we've raped this earth enough / It will one day shake us off”

După multe deliberări, am decis ca trupa românească din lista mea să fie Mediocracy, pentru că sunt una dintre cele mai entertaining, serioase și profesioniste trupe din peisajul muzical românesc. Voi da un mic copy-paste la recenzia mea de pe TZEEEAC, pentru că am scris destul de frumos acolo despre ei și nu are rost să reinventez roata.

Mediocracy is a bunch of pissed-off dudes from the bullshit city of Bucharest, Romania who play a highly energetic brand of crusty metallic hardcore not unlike Masakari, Converge, All Pigs Must Die and whatever else you and your friends listen to when you feel like the Man is keeping you down. They've only been around for two years and have already released two full-length albums and an EP and have toured intensively, so I guess they're pretty passionate about their music.

Most of their songs are blazing hurricanes of sharp, chaotic hardcore riffs, d-beat drumming and caustic vocals with the occasional melodic lead thrown in for good measure. As the band puts it, they're "opposed to fascism,state control,religion,hate,war,authoritarianism and the constant dumbing of people in this society which embraces these things", so there's really no need for me to go any further on this. Just know that if you're on the lookout for some flawlessly executed, harsh, crusty hardcore to get you through your vapid, pointless excuse for an existence, you should definitely give Asoma a spin.

Din nou, albumul se poate asculta și descărca gratuit pe bandcamp.

Mandatory listening:
Mediocracy - "On the Outside" Asiluum Arts
Mediocracy - Your Reflection


11. OM - God Is Good (2009)



”Weeps into purified - the Self is not a void.”

OM (as in the sacred Buddhist/Hindu syllable) is the band formed in the wake of the demise of the almighty Sleep, when Al Cisneros (bass, vocals) and Chris Hakius (drums) decided they wanted to keep playing stoner doom. So you might assume that OM is just Sleep reloaded, but you'd be wrong, as the rhythmic duo went in a completely different direction, incorporating a lot of influences from Tibetan and Indian music and thus crafting a unique sound that's labeled as stoner doom only because saying ambiental mystical meditative chanting droning doom would take too much time.

I guess you could call OM a drum'n'bass outfit, if you would happen to be an asshole, and you'd be right (although you'd still be an asshole). The music is minimal and stripped off of all unnecessary additions, using the bass and drums to create a strange, reflecting atmosphere that wouldn't feel out of place in a spiritual healer's hovel. Al Cisneros' vocals have took a turn for the sacred, as he's chanting mystical lyrics about the sun and the practice of reincarnation in true new-age hippie fashion. The bass lines have a trance-inducing quality to them, while the drumming is similarly hypnotic, employing steady rhythms and tambourine hits to lead the listener into ever-lasting bliss.

TL;DR Al Cisneros s-a drogat ATÂT de mult.

Mandatory listening:
Om - Meditation is the Practice of Death
Om - Live at Amoeba


12. Subheim - Approach (2008)



”In this world, a man, by itself, is nothing.”

Subheim is the deeply personal project of electronic music composer and visual artist Kostas K., a downtempo, experimental venture fusing IDM elements with rich ambiance and female vocals by Katja. Complex and uncompromising, Subheim's debut album on Tympanik Audio is full of intricate rhythms, deep reverbs, and bitcrushed sounds, combined with pianos, cellos, and beautiful synthwork. Haunting melodies and distant voices meet complex beats and luring atmospheres to create a unique blend of dynamics and emotion.

Nu mai țin minte exact când am descoperit albumul ăsta, dar îmi aduc aminte că am știut din prima c-o să-mi placă, numai uitându-mă la copertă. Este unul dintre cele mai bune albume ambient pe care am avut plăcerea să le ascult și îl recomand oricui. Musai de ascultat noaptea, în liniște, cu toate luminile stinse. Are un efect mult amplificat.

MANDATORY LISTENING


13. Die Antwoord - Ten$ion (2012)



"- What does Die Antwoord mean?
- The Answer.
- Answer to what?
- Whatever, man... fuck."

Îmi voi încheia lista în mod grandios cu Die Antwoord, cel mai awesome/fucked-up grup de rave/hip-hop din Africa de Sud. Yo-Landi Vi$$er, Ninja și DJ Hi-Tek sunt niște adevărați artiști - pe lângă muzică, își regizează singuri și super videoclipurile, ocupându-se de concept, decoruri, costume, coreografie și ce mai vreți voi. Au cam luat lumea cu asalt și e bine așa. Sper să devină cât mai imenși și sper ca într-o bună zi să purtăm toți trening verde fosforescent și mai mult bling ca Mr. T.

Trupa a pornit ca urmare a faptului că Ninja avea super mișcări de dans și arunca steluțe ninja lirice, iar DJ Hi-Tek era unul dintre puținii cetățeni din Capetown care avea un computer, pe care făcea next-level beats. Au băgat-o în mix și pe Yo-Landi Vi$$er, care mi se pare una dintre cele mai sexy femei în viață (srs), iar Die Antwoord a devenit un fenomen mondial. Nu vă prefaceți că nu vă place.

Also, odată dădeam F5 pe Tumblr și am văzut o poză cu penisul lui Ninja. Era imens și avea tatuate niște versuri pe el.

Și da, nu-s sigur cât de mult stă muzica în picioare fără videoclipurile fucking amazing, dar asta e. GET FREAKY!

Mandatory listening:
Die Antwoord - Baby's on Fire
Die Antwoord - Fatty Boom Boom
Die Antwoord - I Fink U Freeky


14. BEZNĂ TVCI - Noaptea Valpurgiei (2007)



”La vecinic tron copita scurmă”

NICIODATĂ.

Review + Download


15. Subcarpați - Underground Folclor (2012)



”4 dimineața, București, Gara de Nord - Mă lasă Mahdi la coloană fiindc-era pe stradă”

Subcarpați ar fi putut fi încă un proiect eșuat de a servi muzica populară într-o formă modernă, însă sfinții și sateliții s-au aliniat în mod corespunzător și succesul trupei nu a întârziat să apară. Faima anterioară a lui MC Bean și DJ Limun, talentul lor incontestabil de a combina în mod fericit motivele folclorice cu muzica hip-hop și diverse elemente electro/dub/dubstep/whatever, apetitul tinerilor români pentru muzica electronică și reggae, îndemnul trupei la mândrie națională și la aprecierea și păstrarea valorilor naționale, îndemn adresat unui public frustrat de promovarea obscenă a non-valorilor în România - toate au contribuit în mod decisiv la ascensiunea trupei.

Astfel încât, dacă am avut nevoie de câteva ghionturi și de ceva lobby pentru a deveni fan al albumului lor de debut, Underground Folclor a fost așteptat cu bale, tropăituri din picioare, sms-uri, ochi injectați și share-uri obsesive pe Facebook date oricărei picături de muzică nouă venită din direcția lăutarului de București.

REVIEW COMPLET

Mandatory listening:

Subcarpati - Intro - Actul I
Subcarpati - Balada romanului

Spoiler for mahdi:

1. Pink Floyd - Animals



Tracklist:
1. Pigs On The Wing (Part One)
2. Dogs
3. Pigs (Three Different Ones)
4. Sheep
5. Pigs On The Wing (Part Two)

“Animals” este un album conceptual bine închegat, fără intermezzo-uri şi piese de umplutură. Satira de inspiraţie orwelliană de care musteşte se potriveşte şi la vremurile actuale. Nu se poate să nu-ţi înflorească un zâmbet cinic pe buze în timp ce asculţi un astfel de album în drum spre slujba ta 9-17 şi te gândeşti ce maşinărie de făcut bani au fost şi sunt Pink Floyd.

Aş fi putut să aleg un album mai iconic de la ei, dar am preferat să merg pe o alegere mai personală. Conform chart-urilor mele de last.fm, pe primul loc ca număr de ascultări se află Pigs on the wings (part I), piesa care deschide albumul "Animals". În ciuda faptului că e un simplu intro folk de 1 minut jumate, fără potenţial de şlagăr, mi s-a lipit de creier şi de inimă, şi nu dă semne că s-ar uza din cauza ascultărilor repetate.

If you didn't care
What happened to me
And I didn't care
For you

We would
Zig-zag our way
Through the boredom and pain
Occasionally glancing up through the rain
Wondering which of the buggers to blame

And watching
For pigs on the wing

Versurile îmi amintesc oarecum de finalul idilei din “1984”, o alăturare potrivită cu cealaltă distopie orwelliană din care-şi trage seva albumul - “The Animal Farm”. Departe de a fi un simplu love song cenuşiu, Pigs on the wing anticipează unul dintre motivele de pe următorul album al trupei - “together we stand, divided we fall”.

Poate fi ascultat în întregime aici.


2. Led Zeppelin - IV



Tracklist:
1. Black Dog
2. Rock and Roll
3. The Battle of Evermore
4. Stairway to Heaven
5. Misty Mountain Hop
6. Four Sticks
7. Going to California
8. When the Levee Breaks

Aş fi putut încropi foarte uşor o listă old school cu 20 de albume rock clasice, dar nu pot spune însă că mai ascult foarte des aşa ceva. Păstrez genul ăsta de muzică pentru anumite zile de vară. L-am asociat mereu cu copilăria, poate pentru că îmi aminteşte de casetele şi benzile de magnetofon ale lui taică-miu. Viniluri nu avea decât cu Janis Joplin şi Grateful Dead, da’ ăia nu-mi plăceau când eram mic.

În orice caz, consider că albumul de faţă surprinde foarte bine spiritul acelui rock popular şi plin de viaţă. Fie că e vorba de lălăieli băşite ca pe The Battle of Evermore, rockin’ with your cocks out ca pe Black Dog şi Rock and Roll, blues-ul sludgy de pe When the Levee Breaks, sau balada clasică Going to California, rockul de pe vremea lui tată-to e concentrat aici, în 42 de minute de sex cu sclipici şi lens flare.

Şi nici măcar n-am zis nimic de Stairway to Heaven, care recunosc că e probabil cea mai uzată piesă din istorie.

Poate fi ascultat în întregime aici.


3. The Dave Brubeck Quartet - Time Out



Tracklist:
1. Blue Rondo à la Turk
2. Strange Meadow Lark
3. Take Five
4. Three to Get Ready
5. Kathy's Waltz
6. Everybody's Jumpin'
7. Pick Up Sticks

Cică Mărar nu ne lasă să punem muzică clasică. Nu-i nimic, o putem arde ca snobii şi pe jazz. “Time Out” e baby’s first jazz album, o introducere lină şi catchy în acest gen. Să zicem că e prietenos cu albii şi nu musteşte de pretenţii. Un album de voie bună, pentru o seară de poker cu băieţii. Începeţi cu celebrele Blue Rondo à la Turk şi Take Five. De nu v-or plăcea, uşa e în partea cealaltă.

Poate fi ascultat în întregime aici.


4. Bohren & Der Club of Gore - Sunset Mission



Tracklist:
1. Prowler
2. On Demon Wings
3. Midnight Walker
4. Street Tattoo
5. Pain-Less Steel Angels
6. Darkstalker
7. Nightwolf
8. Black City Skyline
9. Dead End Angels

Poate fi ascultat în întregime aici.


5. Mono - You Are There



Tracklist:
1. The Flames Beyond The Cold Mountain
2. A Heart Has Asked For The Pleasure
3. Yearning
4. Are You There
5. The Remains Of The Day
6. Moonlight

Nu am găsit un link cu tot albumul, aşa că am pus link-uri către youtube pentru fiecare track. Recomand Yearning şi Moonlight.


6. Esbjörn Svensson Trio - Viaticum



Tracklist:
1. Tide Of Trepidation
2. Eighty-eight Days In My Veins
3. The Well-wisher
4. The Unstable Table & The Infamous Fable
5. Viaticum
6. In The Tail Of Her Eye
7. Letter From The Leviathan
8. A Picture Of Doris Travelling With Boris
9. What Though The Way May Be Long

Poate fi ascultat în întregime aici.


7. Current 93 - All the Pretty Little Horses (The Inmost Light)



Tracklist:
1. The Long Shadows Fall
2. All the Pretty Little Horsies
3. Calling for Vanished Faces I
4. The Inmost Night
5. The Carnival is Dead and Gone
6. The Blood Bells Chime
7. Calling for Vanished Faces II
8. The Frolic
9. The Inmost Light
10. Twilight, Twilight, Nihil, Nihil
11. The Inmost Light Itself
12. All the Pretty Little Horses
13. Patripassian

Poate fi ascultat în întregime aici.


8. Earth - The Bees Made Honey in the Lion's Skull



Tracklist:
1. Omens and Portents I : The Driver
2. Rise to Glory
3. Miami Morning Coming Down II (Shine)
4. Engine of Ruin
5. Omens and Portents II : Carrion Crow
6. Hung from the Moon
7. The Bees Made Honey in the Lion's Skull

La fel ca la Mono, găsiţi linkuri de youtube către fiecare track mai sus. Încercaţi piesa de titlu; dacă nu vă place, sunt puţine şanse să vă placă şi restul.


9. Bill Evans Trio - Everybody Digs Bill Evans



Tracklist:
1. Minority
2. Young And Foolish
3. Lucky To Be Me
4. Night And Day
5. Epilogue I
6. Tenderly
7. Peace Piece
8. What Is There To Say?
9. Oleo
10. Epilogue II
11. Some Other Time

Coperta spune tot ce e de spus.

Poate fi ascultat în întregime aici.


10. Mississippi John Hurt - DC Blues



Tracklist:
Multe lol.

Blues de la tata lui. Recomand clasicele Got the blues (Can't be satisfied), Monday morning blues şi Candy man blues.


11. Ulver - Perdition City



Tracklist:
1. Lost in Moments
2. Porn Piece or the Scars of Cold Kisses
3. Hallways of Always
4. Tomorrow Never Knows
5. Future Sound of Music
6. We Are the Dead
7. Dead City Centres
8. Catalept
9. Nowhere/Catastrophe

Poate fi ascultat în întregime aici.

12. Lake of Tears - Black Brick Road



Tracklist:
1. The Greymen
2. Making Evenings
3. Black Brick Road
4. Dystopia
5. The Organ
6. A Trip With The Moon
7. Sister Sinister
8. Rainy Day Away
9. Crazyman

Poate fi ascultat în întregime aici


13. Tim Hecker - Harmony in Ultraviolet (2006)



Track listing:
1. "Rainbow Blood" – 1:53
2. "Stags, Aircraft, Kings and Secretaries" – 4:31
3. "Palimpsest I" – 0:36
4. "Chimeras" – 3:14
5. "Dungeoneering" – 5:25
6. "Palimpsest II" – 0:39
7. "Spring Heeled Jack Flies Tonight" – 3:11
8. "Harmony in Blue I" – 1:32
9. "Harmony in Blue II" – 1:53
10. "Harmony in Blue III" – 2:41
11. "Harmony in Blue IV" – 2:03
12. "Radio Spiricom" – 4:52
13. "Whitecaps of White Noise I" – 7:30
14. "Whitecaps of White Noise II" – 5:57
15. "Blood Rainbow" – 4:06

Harmony in Ultraviolet is sensual body music of a very particular kind, and it's the sort of record that asks a lot. But if you trust it and go along, it knows exactly where to lay its hands.

Am rămas oarecum fără idei pe final de draft, nefiind un împătimit al albumelor luate ca întreg. Aici aveţi un album nocturn de ambient/drone cinstit, fără pretenţii de revoluţie a genului. Merge ascultat în timp ce vă uitaţi pe tavanul luminat de farurile vreunei maşini ce trece răzleţ în noapte. Ştiu că v-am spart cu această descriere care nu spune nimic, dar nu am suficientă experienţă cu genul ăsta de muzică încât să-mi pot da cu părerea în termeni mai tehnici.

Nu am nicio piesă preferată, îmi place să-l ascult aiurea pe shuffle. Albumul poate fi ascultat în întregime aici.


14. Kiss the anus of a black cat - An interlude to the outermost (2007)



15. Weather Report - Heavy Weather (1977)



Recunosc că sunt cam nesimţit cu această alegere finală. Aş fi vrut să continui pe linia obscură pe care am mers pe sfârşitul listei, dar nu mi-a mai venit în minte nimic potrivit. Aşa că lista se dezechilibrează brusc cu nişte greuceni în coadă. Dar hei, cine ştie, poate că mai e pe aici lume care n-a auzit de Zawinul sau de Pastorius, deci n-o să fie chiar un wildcard scos din fund. Luaţi de aici, zmeilor, jazz fusion de-ţi stă ceasul.