This is it. The best motherfucking game I have ever played. Avand in vedere ca multi nu au jucat jocul si e ceva destul de unic, cred ca are nevoie de o descriere generala intai. Pentru cel mai bun si plin de pasiune review de joc pe care l-am citit vreodata, va recomand
articolul asta in 3 parti care il descrie mult mai bine decat o pot face eu. O sa scriu si eu cateva chestii totusi. Momentul ales este trecut in spoilere.
Pathologic este inteligent, filozofic, poetic, ambitios si mai indraznet decat orice alt joc pe care l-am jucat. Este un joc care vorbeste adesea despre sine si devine o metafora pentru propria existenta.
Pathologic este de asemenea incredibil de deprimant, morbid, dificil si nedistractiv. Este unul din foarte putinele titluri care urmareste in permanenta sa faca jucatorul sa se simta disperat, izolat, manipulat si coplesit de situatiile in care se regaseste. Dar sa-mi bag mana-n par daca nu te rasplateste prin cele mai geniale momente narative pe care le vei intalni vreodata intr-un joc.
In centrul povestii avem 3 personaje jucabile ajunse fiecare din motive proprii in oraselul in care se desfasoara actiunea si fiecare oferind o perspectiva diferita asupra povestii. Poveste care este atat de fascinanta si complexa incat este imposibil sa o descrii intr-un numar rezonabil de randuri. Asa ca voi aborda doar anumite parti. Premisa din Pathologic este cam asa.
La inceputul jocului, o epidemie ingrozitoare izbucneste in oras. Nimeni nu este crutat de efectele ei: nici tu, nici personajele esentiale succesului tau in joc, nici macar obiectele. Cladirile devin, in mod inexplicabil, acoperite de vezicule cu puroi. Nori de infectie apar pe strazi, iar din ce in ce mai multe zone incep sa putrezeasca. Intregul oras moare sub ochii tai si te vezi nevoit sa gasesti un leac pana nu e prea tarziu. Ti se spune din start ca, intr-un fel sau altul, totul se va termina in 12 zile in-game, iar pe parcurs ti se aminteste constant cat timp mai ai pana la final.
Este ceva deosebit in a sti exact cand jocul se va termina. Pathologic iti da un sentiment de disperare apocaliptica pe care nu il poti intalni in nici un alt joc. Misiunile sunt limitate de timp, fiecare zi avand un quest principal obligatoriu care trebuie rezolvat pana la miezul noptii. In goana ta catre indeplinirea unei sarcini extraordinar de dificile, simti o greutate enorma pe umerii tai si nu poti uita nici un moment care este miza.
Povestea si gameplay-ul sunt imposibil de separat. Fiecare actiune pe care o desfasori vine ca o urmare directa a epidemiei. Simpla supravietuire in acest oras este un chin, jucatorul fiind nevoit sa gestioneze resurse precum mancare, bandaje, echipament de protectie si medicamente intr-o economie complet neiertatoare si imprevizibila. O data ce orasul intra in carantina, obiectele necesare supravietuirii devin limitate, iar preturile pot creste de inzecit de la o zi la alta.
Banii nu vor fi niciodata prea multi, asa ca te vei vedea constant silit sa alegi intre ce tipuri de resurse vei cumpara. Intr-un moment vei fi aproape de a muri de foame, dar cumpararea mancarii te va lasa fara bani de medicamente cand infectia se va inteti. Cumpararea medicamentelor insa va insemna reducerea fondurilor pentru alimente. Iar armele de foc vor fi adesea salvarea ta, nu pentru ca le vei folosi ca intr-un shooter obisnuit (desi nu te opreste nimeni sa o faci), ci pentru ca le vei putea vinde pentru a-ti asigura supravietuirea pentru inca o zi. Pe langa asta, de multe ori magazinele vor fi aproape goale si nu vei putea gasi resursele necesare in timp util. Jocul este de o dificultate brutala, evenimentele imprevizibile si fluctuatia economiei facand orice alegere sa fie extrem de riscanta. In Pathologic este o usurare cand termini o zi cu bine, insa intervin imediat grijile pentru urmatoarea. In cele mai disperate situatii va fi imposibil sa iti revii si va trebui sa te intorci la o salvare veche chiar si de cateva ore. In orice alt joc m-as fi dat batut, dar Pathologic e mult prea captivant.
Prin mecanicile de supravietuire, jocul ofera un sistem dinamic de luare de decizii in care singura recompensa e faptului ca inca mai esti in viata pentru a putea avansa in poveste. Pathologic reuseste sa te faca sa
devii protagonistul mai mult decat in orice alt joc, iar lupta sa pentru supravietuire devine si lupta ta. Mai mult decat atat, esti nevoit sa asiguri si supravietuirea unor personaje cruciale demersurilor tale. La un moment dat ti se spune ceva de genul: "these people must live because they are the ones who would die for you", iar daca esuezi in efectuarea questului principal al zilei, cineva important va muri. E interesant de notat ca poti continua jocul chiar si in astfel de conditii, insa misiunea ta de a gasi un remediu va deveni si mai grea.
Unul din cele mai interesante lucruri este transformarea vizibila pe care orasul o sufera de-a lungul celor 12 zile datorita epidemiei. Pe cand majoritatea jocurilor aleg sa iti spuna povestea in momente bine determinate, in Pathologic o
vezi evoluand in orice moment. Tesutul infectat acopera din ce in ce mai multe cladiri, iar norii de infectie apar la tot pasul. Cadavrele se descompun pe strazi. Majoritatea zonelor ajung periculos de parcurs datorita haosului declansat de criminalii in cautarea unor castiguri rapide, dar nu ai de ales daca vrei sa avansezi. Atmosfera dezolanta te acopera din toate partile. Pe la jumatatea jocului, armata ocupa orasul si incepe sa execute orice om infectat (inclusiv pe tine, daca nu iei medicamente) care nu ramane izolat in locuinta. Iar tu, ca vindecator, vei fi nevoit sa iei cel putin la fel de multe vieti pe cate vei salva. Dilemele morale apar la tot pasul si merg dincolo de momentele scriptate in care iei decizii limitate dintr-un meniu, ca in majoritatea jocurilor.
Si de parca piedicile de pana acum nu erau suficiente, in eforturile de a gasi un remediu te gasesti lovindu-te de ignoranta si prejudcatile oamenilor, lupta pentru putere a 3 familii influente care te manipuleaza constant pentru a-si servi propriile interese chiar si in vremuri tragice, precum si investigatiile autoritatilor care mai mult iti pun bete in roate decat te ajuta. In Pathologic esti nevoit sa lupti fix impotriva oamenilor pe care incerci sa ii salvezi si incepi sa te intrebi daca merita.
Ar mai fi atat de multe de spus despre joc. Dialogurile, atunci cand nu sunt masacrate de o traducere ieftina din rusa, sunt printre cele mai bine scrise pe care le-am vazut intr-un joc. Scenariul este incredibil de filozofic.
Muzica este fantastica. Atmosfera este incredibil de apasatoare, dar te acapareaza cu totul. Mitologia din spatele orasului, personajele ciudate, arhitectura imposiblia a unor cladiri si elementele suprarealiste ale jocului ar mai necesita inca alte mii de cuvinte pentru a le descrie, lucru pe care nu o sa il fac. Insa cel mai important in Pathologic este ca toate astea au un rost. Spre deosebire de multe jocuri "artsy" care nu stiu ce vor si nu par a avea un alt rost decat de a fi diferite, Pathologic are o poveste incredibila care sa tina in spate o viziune clara. Temele abordate sunt mature, tulburatoare, profunde si realiste.
Si pentru ca spuneam ca
totul se leaga de poveste...Pathologic reuseste sa ofere cel mai genial moment pe care l-am vazut vreodata intr-un joc, tocmai prin imbinarea elementelor de game design cu partea narativa, oferindu-ti o dezvaluire socanta intr-un mod incredibil de inteligent. Si partea cea mai frumoasa e ca lucrurile incep sa aiba sens dupa ce pui totul cap la cap, nimic nu e gratuit in jocul asta.
Personajul care ofera momentul respectiv este poreclit Haruspex, iar povestea sa si momentul ales arata in felul in felul urmator.