Hai sa incercam un ton ceva mai serios.
Lucrez intr-o banca. Nu a mai ramas mare lucru de capul ei, insa inca este punctul stabil la care altii se raporteaza. De curand, in cadrul acestei banci s-a implementat FATCA. Nu stiti ce-i aia?
Hai sa va ajut. Ca un rezumat, este o lege prin care se da inca o data dreptate zicalei "Doua lucruri sigur te vor prinde din urma la un moment dat - moartea si Fiscul american"; atat timp cat esti cetatean american, Unchiul Sam isi rezerva dreptul de a te scormoni si in gaura de sarpe pentru a te "deconta" de taxe si impozite. Chiar daca traiesti in afara US, atat timp cat esti cetatean yankeu, darile tale i se cuvin Unchiului Sam. Persoana fizica sau juridica deopotriva. In anumite conditii, de acord, dar per total nu ai unde sa te ascunzi. De ce? Pentru ca acelasi Unchi Sam pune niste conditii de nerefuzat.
In cazul angajatorului meu, este specificat in implementarea FATCA pentru grupul bancar de care apartin ca, daca refuzam sa acceptam FATCA, grupul bancar este penalizat cu 30% din toate operatiunile pe care le desfasoara cu parteneri US. Ceea ce, pentru orice institutie, corporatie sau persoana fizica orientata spre... hai sa nu zicem profit, ci spre evitarea falimentului, este o oferta de nerefuzat. Asa ca angajatorul meu ofera informatii despre orice cetatean american catre Unchiul Sam cu viteza sunetului. Pardon, a lumii. Ba nu, chiar a gandului. Nu doar ca orice cetatean US poate fi deschilotat de informatii, insa se merge pana la a cauta si a identifica potentiali cetateni US (e teribil de amuzant, daca pentru altii n-ar fi teribil de trist si de revoltator; daca are adresa de US, daca este nascut in US, daca are numar de telefon de US etc., este pasibil de a fi deschilotat de informatii) si a le cere sa declare pe proprie raspundere ca sunt cetateni US sau a le impune sa demonstreze ca NU sunt cetateni US (comparativ, e ca si cand te-ai duce singur la procurori ca sa demonstrezi ca esti nevinovat in fata legii, cand logica dicteaza ca ei ar trebuie sa fie cei ce demonstreze ca tu esti vinovat).
Pot intelege oferirea de informatii despre... asset-urile unor indivizi, in scopul de a minimiza evaziunea fiscala. Dar totul are o limita. In schimb, prin chestia asta, banca pentru la dispozitia autoritatilor US toate datele clientilor. Nu conteaza ce si cate date ajung pe mana Unchiului Sam, cat faptul ca el poate avea acces la tot. Pentru ca am mari, MARI dubii ca cineva poate spune "hei, stai putin, la ce te ajuta informatiile astea ca sa determini daca X face evaziune fiscala sau nu. asa ceva nu este etic. aici tragem linia!" US-ului, o data ce a dat drumul la sifon.
Si asta este doar un exemplu in care voiam sa subliniez ce putere de "convingere" detine US-ul. Dar putem sa apelam oricand la chestii "banale" care se intampla zilnic. Gen cand te suna angajatul bancii A/companiei de telefonis mobila B/companiei de electrocasnice C/platformei online de shopping D etc. si iti propune o oferta adaptata la nevoile tale. Dincolo de faptul ca vorba este limba de lemn in actiune, exista suficiente cazuri cand partea X are acces la informatiile tale pe care tu le-ai lasat la Y, cand ai apelat la serviciile lui. Pentru ca bazele alea de date fac obiectul barter-ului si schimba palmele de nici nu-ti vine sa crezi. Numai eu m-am saturat de cate ori l-am auzit pe Treichl comentand ca, daca Amazon sau alti retailer-i online ar avea acces la o baza de date atat de completa ca cea a unei banci, ar mai pune un 0 in spatele cifrei actuale de afaceri.
Dincolo de gargara si exagerarea inevitabila, pentru platforme online completezi ce date vrei; in schimb, la o institutie financiara, completezi cam tot ce-ti cer aia, iar ce completezi se verifica (la angajator, in biroul de credit, la alte banci, la subsidiare, la client in mod repetat la vizite ulterioare etc.). Si orice contract are un rahat de subpunct prin care ti se cere acceptul pentru ca datele tale sa fie impartasite si altora. In scopuri educationale, statistice, sado-masochiste, pentru devoltarea altor produse adecvate tie, pentru marketing etc. Si mereu clientul primeste un "Da, sunt de acord" implicit, atunci cand apeleaz la serviciile/produsele acelei banci.
Long story short, informatiile despre tine sunt mereu disponibile pentru mai multe persoane decat ti-ar placea sa crezi. Nu mai vorbim despre cat de confortabil te-ai simti cu aceasta notiune. Get over it! Atat timp cat nu iti propui sa traiesti in grota sau in stil amish, este inevitabil. Mai tin minte un topic pe vechiul forum in care cineva se amuza ca nu poate fi taxat de catre Statul roman pentru nsite castiguri pe un server de jocuri de noroc/pariuri. Iar exprimarea lui era ceva in genul "alea (datele, adica) sunt doar niste biti pe un server, lol". La care un om destept i-a raspuns ca si economiile lui, salariul lui, vechimea lui si mare parte din realizarile lui de la serviciu sunt TOT niste biti pe un server sau altul. O data ce astfel de informatii exista deja inregistrate, numai fraier sa fii ca sa crezi ca sunt confidentiale.
Ce ma frapeaza pe mine la tine, Stokkolm, este partea in care spui "However, nu-mi pasa deloc ce stie despre mine un tip intr-un birou undeva cu care nu o sa interactionez vreodata, atat timp cat acele informatii nu scapa in afara acelei organizatii". Adica tu ai merge in
curul gol slitul desfacut pe strada fara nicio problema, daca toata lumea care te-ar vedea s-ar preface ca totul este normal ("n-am de ce sa ma stresez"); insa daca doar unul observa si te arata cu degetul ca sa te vada si altii, atunci "te-ar afecta negativ".