Forum LEVEL

Well ok then. Vreu sa propun un film pe care l-am vazut de curand si care mi-a placut foarte mult: Noroi:The Curse
https://www.imdb.com/title/tt0930083/

E un horror japonez, nu foarte inspaimantator, insa cu o atmosfera foarte buna.

Mahdi » 8 Aug 2014, 21:44 wrote:În altă ordine de idei, s-a uitat cineva la Noroi?

Vesti bune, o sa dorm noaptea asta. Cred.

Prima data contextul. Found footage films n-am mai vazut pana acum (decat Chronicle daca se pune), nici filme japoneze live action in afara de Kurosawa samurai flicks si un anume "Suicide Club" din care nu imi mai amintesc nimic. Si la capitolul horror cred ca le pot numara pe degete. Asa ca Noroi e ceva destul de nou pentru mine.

Thank god, nu e atat de scary. Iar asta nu pentru ca nu are potential, dar pentru ca e fake. Stiu, orice film e o creatie de fictiune, dar macar altele nu au camera de filmat ca si personaj care sa iti aminteasca mereu ca ai in fata doar niste actori si seturi. Aici probabil e vina mea ca nu prea ma convinge conceptul de found footage in sine. Dar as zice ca si filmul face unele greseli care scad credibilitatea, imersiunea, realismul. De exemplu segmentele de la un tv show unde o fetita da dovada de puteri paranormale iar reactia celorlali e gen "ok, cool". Atat? Asa ceva ar trebui sa apara la stiri in toata lumea si oamenii de stiinta sa stea la coada pentru a gasi explicatii. Also, parca prea usor acceptau toti fenomenele paranormale in general, cred ca ar fi fost mai credibil daca macar cineva ar fi incercat sa gaseasca explicatii rationale la ce se intampla, nu sa si reuseasca, dar macar sa existe intentia.

And then... there's the tinfoil hat guy. Like literally. N-am cuvinte. Comic relief intr-un film horror? De ce nu
Mi-a fost greu sa iau in serios orice scena in care aparea, si au fost destul de multe, mai degraba ma pufnea rasul. Asa ca idee, n-ar fi chiar imposibile ca cineva ca el sa existe in realitatea, dar punerea in scena si rolul lui in poveste e atat de over the top ca zici ca e scos din South Park. Best and worst thing about the movie.

All in all chiar daca am adus multe critici mi-a placut. Nu m-a speriat sa imi stea inima in loc, dar are o atmosfera tensionanta, si anumite segmente chiar reusite. Si in plus a fost o experienta diferita.

Ideea este ca acest film este aproape complet diferit fata de reteta "clasica" a niponilor pentru filme horror. Asa ca desi tie unele chestii ti se pare trase de par sau false evident din start, tocmai pentru ca ocoleste punctele-cheie pe care publicul japonez la stie la filmele horror locale il face deosebit.

Filmul e bun. Este un doar film, dar apreciez perspectiva diferita, neobisnuita pentru un film horror japonez. Si trebuie luat in considerare faptul ca filmul precede exemplele "occidentale" mai de succes din categoria "found footage" ca Cloverfield sau mult mai recentele Earth to Echo sau Chronicle - altfel spus, era dinainte de a fi mainstream (filme din categoria asta au fost multe, dar aproape invariabil si prost-construite pentru "found footage" sau fara sa atinga un grad de succes care sa le scoata in prim plan). Are o logica in firul narativ care este mai complexa (nu faci legaturile imediat, implica mai multe pesonaje, nu exista un "THE bad guy" localizat etc.) decat filmele traditionale din aceeasi categorie (nipone sau occidentale deopotriva). Nu l-as categorisi drept horror din mai multe motive, insa este un film care contine suspans si intriga, fara sa cada pe partea cealalta a gardului de gore. Din nefericire, "suspans" este un substantiv si nu un gen in sine, asa cum si "muncitor" este un adjectiv si nu o meserie, deci pot sa inteleg de ce l-au varat aici.

Si da, unele momente sunt cheesy rau. Dar vorbim de o cultura care, in general, noua ni se pare la fel de cheesy. Mi-a placut. Destul de mult. Poate cu atat mai mult cu cat nu as fi aflat de el si nu m-as fi uitat la el altfel decat ca parte a clublui.

Contrar asteptarilor, n-a fost rau deloc Noroi-ul. Incepe cam greu si dupa prima jumatate de ora incepuse sa ma ia somnul, dar pana la final (si mai ales atunci) m-a prins. In bun stil asiatic povestea e incalcita si nu isi arata adevarata fata din prima, lucru pe care il apreciez la un film. M-a deranjat insa faptul ca producatorii au considerat ca am nevoie sa imi explice in detaliu ce si cum s-a intamplat. Poate ca as fi avut unele probleme in a intelege ce se petrece daca nu imi dadeau ei mura-n gura indiciile, dar preferam sa fiu nevoit sa reiau un pic actiunea ca sa pun piesele cap la cap. Ma rog, sa zicem ca e documentar si rolul informativ trebuie sa primeze.

Ca found footage e cel mai bun film din categoria asta cu care am avut contact, celelalte doua fiind Cloverfield si Chronicle. Si asta pentru ca aici camerele video au un alibi ceva mai bun. Oricum nu sunt mare fan al genului. Legat de ce spunea Stokkolm mai sus in privinta scenei cu tv show-ul, as zice ca toata lumea se astepta ca testele sa fie fake (vorbim de televiziune la urma urmei), de unde si reactiile lipsite de entuziasm. Personal, daca as vedea asa ceva la tv as schimba canalul. De partea cealalta, realizatorii documentarului probabil ca plecau de la premisa ca astfel de fenomene supranaturale sunt reale, din moment ce le studiau.

In alta ordine de idei, apreciez atmosfera si suspansul pe care au reusit sa le creeze producatorii fara a avea la dispozitie foarte multe resurse si fara sa recurga la efecte speciale (prea mult adica - as fi preferat deloc). Imi plac filmele care iti pun imaginatia la lucru si care se bazeaza mai mult pe sugestie decat pe concret.

All in all, Noroi nu exceleaza la nici un capitol, dar, cum spunea si McWill, iese in evidenta prin faptul ca e diferit. In aceste conditii, eu zic ca cg a facut o alegere buna.

Subscriu în mare parte la ce a zis Michi. De asemenea, nu mi s-a părut că omul cu staniolul a fost prea nelalocul lui (pentru un film japonez), poate un pic la început. Pentru mine a fost puţin mai creepy filmul, că-s mai slab de înger şi s-a nimerit să fiu singur în casă. Am apreciat însă că nu s-au folosit de jump scares ieftine.

Poate fi foarte scary in masura in care imersiunea si "suspension of disbelief" functioneaza.

L-am văzut și eu, nu-i rău dar nici memorabil. Totuși, bag de seamă că există această convingere despre filmele horror japoneze, care e într-o oarecare măsură falsă. Remake-urile vestice tind să fie bazate pe jump scares, în timp ce versiunile originale sunt de obicei mult mai axate pe suspans și tensiune, existând e drept și scenele in your face dar tratate altfel. Am văzut destule found footage și sunt oarecum un fan a genului, care btw a ajuns popular odată cu The Blair Witch Project, în '99. Deci din punctul ăsta de vedere m-a nimerit cg1700.

Însă, nu prea m-a încântat lipsa de originalitate, premisa filmului e una extrem de folosită în horror-ul japonez. Există și câteva plot hole-uri și chestii prea forțate, omul cu staniolul nu e printre ele, ăla doar joacă prost. Poate cel mai deranjant e modul în care protagonistul adoptă băiatul, zici că n-a văzut un film horror în viața sa, lucru dubios având în vedere că se ocupa cu cercetarea fenomenelor supranaturale. Adică, plm, copilul ăla n-a vorbit nimic, era lângă cadavrul fetei după ce mă-sa se spânzurase, și aflăm din interviuri că era cu ea de multă vreme. What more do you fucking need? Nu putea să pună un medium să vorbească cu el sau ceva? You know, înainte să-l aducă acasă.

Michilangelo » Tue Aug 12, 2014 1:09 am wrote:Poate ca as fi avut unele probleme in a intelege ce se petrece daca nu imi dadeau ei mura-n gura indiciile, dar preferam sa fiu nevoit sa reiau un pic actiunea ca sa pun piesele cap la cap. Ma rog, sa zicem ca e documentar si rolul informativ trebuie sa primeze.

Also, nu prea sunt de acord cu Michi aici, sunt atât de multe lucruri lăsate fără explicație încât povestea e fragmentată. Nu e specificat clar mai nimic, nici măcar de ce/cum murea lumea (cu excepția fetei).

Totuși, ultimele 20 de minute sunt mișto. Iar filmul are un bonus la sperieturi prin calitatea scăzută în care se poate găsi. Dacă faci sonorul destul de tare să auzi vocile de pe casete, o să mori naibii pe scaun la scenele cu țipete, mai ales că țipă ăștia în cele mai posedate moduri cu putință.

Ah, nu m-am referit neaparat la poveste (care da, e incalcita, dar la final cred ca am inteles-o in mare parte), ci la momentele in care un detaliu era accentuat (vizual sau narativ) ca sa fie siguri ca il retin pentru mai tarziu sau, si mai rau, cand se foloseau de scurte flashback-uri ca sa evidentieze legatura dintre doua personaje/lucruri. La final totul parea prea clar si nu am stat prea mult pe ganduri. As fi preferat sa ma lase mai mult in ceata, sa am sansa sa conectez singur punctele. Sper ca are logica ce zic.

Noroi mi-a adus aminte de un film numai bun pentru prima mea alegere.

Fiind categorisit ca şi un film horror, aveam mişte reţineri cu privire la Noroi, deoarece în veci n-am fost un fan al genului. Cu cât înaintez în vârstă cu atât sunt mai slab de sânge. Datorită fascinaţiei pentru tot ce ţine de Japonia m-am încumentat şi i-am dat play aseară. Am fost... înspăimântat pe parcursul filmului, chiar şi în minutele considerate de alţii "plictisitoare". M-am uitat singur la film, şi nu trebuia să fac asta. După finalul filmului m-am străduit să adorm, reuşind până la urmă cu un random let's play de minecraft pe fundal. : ))

Una peste alta, mi-a displăcut mai mult decât mi-a plăcut.

A fost ok. Nu prea sunt fan horror si nu pot sa zic ca m-a afectat, dar parca m-a tinut cat de cat in priza, nu neaparat din cauza povestii in sine, ci mai degraba datorita felului fragmentat in care este redata.

Cam lung totusi avand in vedere cat de putine lucruri se intampla, si avea obiceiul tampit sa revina constant si sa stea vreo douazeci de secunde cu camera fixata pe cele mai ieftine efecte speciale de pe fata planetei. Asta asa, in caz ca nu le vedeam din prima, si ca sa exclame exagerat protagonistii "Ai vazut asta?!?!"

I'm feeling like a... light 6.

Nu-mi plac filmele horror, deci n-am putut să-l văd până la capăt Am făcut căcuța pe mine. I tried. Sorry.

Chiar vi s-a parut infricosator? Fiindca am ales special unul care sa nu fie prea de groaza, ci doar atmosferic. Ok atunci, o sa stiu sa evit filme de groaza ca sugestii pe viitor (fiindca sincer ar mai fi fost ceva fimel de groaza pe care intentionam sa le sugerez pe viitor)

sa stea vreo douazeci de secunde cu camera fixata pe cele mai ieftine efecte speciale de pe fata planetei

Efectele 3D folosite pentru fantome au fost unele din cele mai jenate pe care le-am vazut. Bine ca nu se abuzeaza de ele foarte tare. Asta spre deosebire de un alt film al aceluiasi regizor in care scena exact de la final ar fi trebuit sa te lase cu fiori pe sira spinarii, insa foloeste niste efecte atat de ieftine incat mai degraba te face sa razi.

Puzzle-ul m-a agățat puțin, cât să văd filmul până la capăt din curiozitate. Dar nu m-a convins absolut deloc. Scena de final în care omul e preocupat să filmeze în timp ce un bolund îi atacă familia a fost cumplit de penibilă. Nu m-a afectat cu nimic, n-am rămas cu nimic din el. Fiindcă le-ați pomenit, cam la fel mi s-au părut și Cloverfield și Blair Witch Project, pe care le-am văzut mai demult și acum nu-mi amintesc aproape nimic în legătură cu ele. Decât că am întâlnit o persoană care credea că filmul Blair Witch e pe bune.

Aşadar am văzut Noroi aseară, a fost ok, deşi am ajuns la un oarecare sictir cu privire la found footage. În principiu sunt de acord cu ce a spus Jaunty aici. Mi-a stârnit curiozitatea până aproape de final, dar m-a dezumflat la ultimele scene în care Mifune era mai degrabă preocupat să ţină camera decât să intervină în vreun fel.

În orice caz, tot n-am înţeles în ce măsură a fost Marika implicată. Doar pentru că fusese noaptea la un cimitir/altar. Ceilalţi atinşi de blestem intraseră mai mult sau mai puţin în contact cu Junko şi pruncul ei satanic. La fel întreb şi de vecina ei actriţă, care s-a spânzurat de leagăn. Măcar să fi avut o coeziune şi să fi fost un pic consistent cu privire la ce şi cum.

Dar na! că vin tot eu să-mi răspund la întrebare: nu a apucat să se facă legătura pe parcursul documentarului, desfăşurându-se offcamera.
În fine, a fost ok! nu mai bun sau mai prost ca alte filme de acelaşi fel. Nu cred că-l voi mai revedea.