Forum LEVEL

brutalistu » Sat Mar 21, 2015 1:48 am wrote:RIP Jesse Bright

Pacat de copilul ala pe care l-a lasat fara tata. Nu pot sa inteleg oamenii astia. Daca nu te stii in stare sa tii piept vietii si te omori ca un dobitoc de ce dracu mai faci copil? Ca sa sufere? Fuck that guy...

Yeah like, singurul tratament cat de cat rezonabil gasit pana in prezent pentru chestia asta e SA-TI INFIGA UN MINIMOTHERBOARD IN CREIER, din care iese un FIR CONNECTAT LA UN JOYSTICK (lol). Si cand simti ca te apuca gandurile negre dai la joystick pana-ti setezi artificial moodul pe 'cause I'm happy si razi ca prostul singur in tristetea ta.

Nu e vorba de asta, Cimitri zice ca tipul stia acum 10-15 ani ca o sa se sinucida si trebuia sa nu se casatoreasca si sa faca copii. Ok lol.

De fapt faceam aluzie la faptul ca nu te omori stiind ca ai trantit un suflet pe lume.De asemenea nu gasesc nimic amuzant in asta asa ca sarcasmul tau nu prea-l apreciez. Eu maine daca raman fara servici sau sotie ar trebui sa ma arunc de la balcon si sa-mi las copilul sa ajunga prin te miri ce orfelinate&shit? Trebuie sa fii nebun sa faci asta si, de obicei, nebunia asta se vede in timp. Prefer sa stau eu pe strazi rupt in coate si sa pot sa asigur o viata cat mai decenta copilului meu chit ca ma va dispretui pentru ce voi ajunge decat sa aleg "the chicken-shit way out". Eu totusi nu am reusit sa gasesc pe nicaieri motivul sinuciderii(ce-i drept nici nu prea am cautat).Sunt tare curios ce l-a impins la asta ca omul era cat se poate de implinit profesional. Nu poti sa zici ca lucra la "Rebu" si avea minim pe economie si statea intr-o cutie de carton ud.

Depresia e ceva pe care o ai tot timpul si nu tine cont de viata pe care o duci. Si in cele mai multe cazuri nimeni nu isi da seama cand omul de langa ei e deprimat, fie pentru ca nu pot sa vada semnele [nu e un repros, cei mai multi oameni sunt cam cu capul in nori cand vine vorba de chestii de citit alti oameni], fie pentru ca nu le pasa, sau pentru ca ala cu depresia ascunde foarte bine acest lucru. Totodata, nici ala care sufera de depresie nu isi da intotdeauna seama ca are o problema, pentru ca pentru el starea de depresie e normalitate, nu o exceptie. Vorbim de o boala mentala totusi, nu de "sunt trist ca si-a luat bataie echipa mea favorita".

Cimitri, iti recomand o carte, "Demonul Amiezii" de Andrew Solomon. Citeste-o si o sa realizezi ca depresia nu e o chestie asa simpla cum iti imaginezi tu. Dupa care o sa te rusinezi de ce aberezi pe aici.

Ok, nu trebuie sa fiti de acord cu mine. I get it. Este strict parerea mea personala. Dar ceea ce ma enerveaza al dracului de tare este ca NIMENI nu vorbeste despre depresia in care a cazut COPILUL.NIMENI!!! Vi se pare normal? De-aia nu mai poate el ca strange lumea bani ca sa mearga la scoala. El tocmai si-a pierdut tatal,un parinte care se presupunea ca trebuie sa-i fie alaturi macar pana la o varsta cand va putea sa-si poate singur de grija.Parinte ce trebuia sa fie pavaza si pilon de rezistenta in viata acestui copil. In schimb toata lumea vorbeste de depresiv ca, vezi doamne, ce inseamna sa fii depresiv/deprimat,ca e nasol,ca te cuprinde,ca hîr si ca mîr...Dar nimeni nu spune o vorba despre cum ar trebui sa se simta copilul. In timp ce toata lumea il compatimeste pe "parinte" eu il injur. Pentru ca merita. E alegerea mea din punctul meu de vedere in calitate de tata si adult si nimeni nu ma va putea convinge altfel. Totusi voi urma recomandarea ta,.chester, si voi citi cartea recomandata de tine. Chiar sunt curios cum ar trebui sa ma faca sa ma simt. O intrebare totusi: Autorul cartii a comis sinucidere si este un volum postum sau vorbeste despre niste fapte reale? Daca da, atunci voi citi. Daca nu, atunci e pura fictiune si nu sunt interesat.

Ce o fi asa de greu de priceput ca depresia e o boala? Sinuciderea e o manifestare a acestei boli.
Mai degraba poti acuza un tata ca e vinovat ca moare de cancer de plamani sau infarct pentru ca a fumat, decat sa-l acuzi pe un depresiv ca se sinucide.
Uita-te la treaba asta din alta perspectiva: gandeste-te cat de bolnav trebuie sa fii incat sa-ti pui streangul de gat stiind ca lasi un copil fara tata. Nu e o alegere, e o boala.

Cimitri, cred că n-ai înțeles ce voiau oamenii să spună mai sus, deci chiar nu e cazul să fii așa țâfnos. Cartea este însă foarte bună și o recomand și eu. Dar pentru că ea costă bani și timp, o să îți explic pe scurt ce voiau să spună userii de mai sus. Depresie e un cuvânt folosit foarte des în mod gratuit. Înseamnă ceva mai mult decât "mă simt trist acum că am văzut un film unguresc alb negru cu noroi și țuică" sau "am avut o zi nașpa la lucru și mă simt ca un căcat inutil" sau "am terminat hotline miami 2". De obicei așa începe, dar la cei mai mulți se oprește aici. Devine însă depresie în adevăratul sens al cuvântului când îți afectează palpabil viața personală și profesională. Poți ajunge din cauza asta să te caci pe tine în pat în fiecare dimineață și să nu fii în stare să te ridici în picioare. E un dezechilibru psihic clar iar a învinovăți o persoană că suferă de așa ceva e la fel de greșit cu a învinovăți un schizofrenic că aude voci și vorbește în dodii. "Ce ai bă, ești prost? Vino-ți în fire, nu e nicio voce!"

Cât despre copil, nu discută nimeni despre el pentru că nu știu, nu e el subiectul. Suntem la topicul de RIP, la urma urmei, vorbim despre răposați. Nu înseamnă automat că suntem oameni haini, fără inimă. La fel de bine ar putea interveni altcineva cu "ok, vorbim de orfanul ăsta, dar despre copiii orfani din Somalia care mor de foame de ce nu discută nimeni?"

In loc sa ne bucuram ca mai exista si persoane care nu stiu ce-i aia depresie...

un singur cuvant: "lasitate"
stiu foarte bine ce inseamna depresia si ma confrunt cu ea zilnic de aprox 6 ani de zile - dar, imi gasesc de lucru .. ma cert aici cu voi, mai un reddit, mai un joc captivant; si un lucru absolut important: fara alcohol !!
cand ai dat-o pe "ulei", gata .. se rupe filmu

Nu mi se pare un termen corect "lasitate", in opinia mea. E cel mult vorba de slabiciune, pana la urma nu toti oamenii sunt la fel de puternici dpdv mental iar pentru a te lupta cu o boala de genul asta iti trebuie si forta. Iar de reprosat cuiva ca nu e puternic dpdv mental mi se pare un pic absurd, but maybe I see things differently on this subject

Wow, s-a găsit leacul depresiei - level și abstinență. We should tell the world.

N-am inteles nici eu cum ciondanelile non-stop cu TG pe cele mai cretine teme imaginabile pot ameliora depresia. Eu as sari din scala tuturor etaloanelor nebuniei daca as face asa ceva.

Eu unul mă bucur că îl ajută cu ceva, măcar există o explicație. He bored.

Mahdi » 26 Mar 2015, 07:04 wrote:Wow, s-a găsit leacul depresiei - level și abstinență. We should tell the world.

razi tu, dar nu-ti doresc

iti dau un singur exemplu: Robin Williams

Mahdi » Wed Mar 25, 2015 10:53 pm wrote:Cimitri, cred că n-ai înțeles ce voiau oamenii să spună mai sus, deci chiar nu e cazul să fii așa țâfnos. Cartea este însă foarte bună și o recomand și eu. Dar pentru că ea costă bani și timp, o să îți explic pe scurt ce voiau să spună userii de mai sus. Depresie e un cuvânt folosit foarte des în mod gratuit. Înseamnă ceva mai mult decât "mă simt trist acum că am văzut un film unguresc alb negru cu noroi și țuică" sau "am avut o zi nașpa la lucru și mă simt ca un căcat inutil" sau "am terminat hotline miami 2". De obicei așa începe, dar la cei mai mulți se oprește aici. Devine însă depresie în adevăratul sens al cuvântului când îți afectează palpabil viața personală și profesională. Poți ajunge din cauza asta să te caci pe tine în pat în fiecare dimineață și să nu fii în stare să te ridici în picioare. E un dezechilibru psihic clar iar a învinovăți o persoană că suferă de așa ceva e la fel de greșit cu a învinovăți un schizofrenic că aude voci și vorbește în dodii. "Ce ai bă, ești prost? Vino-ți în fire, nu e nicio voce!"

Cât despre copil, nu discută nimeni despre el pentru că nu știu, nu e el subiectul. Suntem la topicul de RIP, la urma urmei, vorbim despre răposați. Nu înseamnă automat că suntem oameni haini, fără inimă. La fel de bine ar putea interveni altcineva cu "ok, vorbim de orfanul ăsta, dar despre copiii orfani din Somalia care mor de foame de ce nu discută nimeni?"

Nu sunt tafnos pe oameni in sine ci pe situatia de rahat si pe expresia sarcastica a lui Stokkolm cu "ok lol". Am priceput ce mi-au spus ceilalti si poate ca nu m-am exprimat eu corect. Eu ma refeream ca nu scrie nimic de copil pe site-urile care au raportat stirea in sine decat de prostia aia cu scoala. De parca ar trebui ca cititorul sa se simta warm and fuzzy inside ca ala a crapat de mana proprie dar ca se creeaza un college fund pentru copil.All is good in the world...rainbows and butterflies.Ma da pe spate ipocrizia asta in care ne-am delasat toti... Am gasit cartea lui Solomon pe Libris si am comandat-o. Chiar sunt curios cum ar trebui sa ma faca sa ma simt.

Well, cum s-a mai spus, nu copilul e subiectul stirii.

Singura ipocrizie e daca pretinzi ca intelegi prin ce trece copilul ala care a ramas fara parinte. N-ai cum sa intelegi. Mai bine bucura-te ca ai o viata de care esti multumit si problemele tale nu sunt atat de nasoale, that's the most you can do. Ca sa fac o analogie, un doctor bun nu se apuca sa planga langa patul pacientului "vai saracul de tine, ce tragica e situatia ta!", ci oricat de nasoala ar fi starea va incerca mereu sa insufle optimism.