Ce filme am mai vazut

[TG]

Ola, ce-ar fi să îți treacă ție beția, drogurile, sau ce naiba fumezi înainte să-ți faci posturile pe level, să mai citești ce-am zis și apoi să-mi explici ce ai vrut să spui. Te poți simți bine când vezi un film bun din simplul fapt că e un film bun, știu că e de neconceput pentru tine ca alte persoane să nu se manifeste exact la fel cum ești tu obișnuit, dar fă puțintel efort și nu te mai comporta ca un copil. Nu te simți fericit pentru că starea de spirit promovată de film nu e una de fericire, dar există un sentiment de împlinire la finalul unui film în care ai văzut ceva, chiar dacă e deprimant.

”Ambele ar trebui sa se invarta in jurul unei stari pozitive.” Da, și? Nu le face echivalente.

În rest nu înțeleg de ce continui să o dai în penibilitate. Dacă aveai ceva de întrebat puteai să o faci altfel, dar nu... cică neînțeleșii, eu și Mărar, ce vrei să spui doar tu știi. Nu e nimic de înțeles, n-am voie să spun că m-am simțit bine după ILD sau orice alt film decât dacă-mi explic starea de spirit și circumstanțele înainte și după film? Eventual cu liniuțe și analize. În versuri? Ce vrei?

De fapt, de ce să am pretenția unui răspuns decent. Continuă să te comporți ca un troll neînțeles, cool, deep, emo, care are impresia că exprimă opinii.

LE:
A, și copy paste din dicționar. Superb, lol.

[ola small dickie]

ce e asa greu? va dati mai cu substanta decat sunteti dar in sensul emo-amuzant pentru ca ma amuza smiorcaielie astea: "in ultimul timp supar pe toata lumea, mai bine ma duc sa mai ascult niste cursuri de stiinta pe MIT", "am vazut un film, ma simt bine dar nu fericit, cam asa e cu mine, greu de explicat, offf" - lol

parca aveti 15 ani. daniel style

[TG]

Păi explică-mi de ce, prin ce m-am dat mai cu substanță de cât sunt? E ceva atât de pretențios din partea mea să spun că un film m-a făcut să mă simt bine? Am văzut foarte multe filme la viața mea, iar unele dintre ele au rămas cu mine, ILD e printre ele. Poate singurul film al fraților Coen despre care pot spune asta.

Ți-am explicat deja diferența dintre ”fericit” și ”bine” pentru mine, nu ești de acord cu asta? Fiindcă mi se pare ceva de bun simț, nu ai cum să fii fericit după un film cu o atmosferă tristă, dar te poți simți bine, mai ales dacă ești supărat dintr-un anume motiv, iar apoi câștigi perspectivă după ce vezi prin ce trec personajele. Din nou, ți se pare ceva atât de pretențios? Pentru că mie îmi par niște sentimente de bază prin care cred că poate trece oricine a văzut un film.

[ola small dickie]

Păi explică-mi de ce, prin ce m-am dat mai cu substanță de cât sunt?

De cat esti ce? esti de vreo 2 kile sau de vreo juma de ora? In acest context de scrie impreunat: "decat".


"A, și copy paste din dicționar. Superb, lol.""

Poate nu ar trebui sa mai razi de dictionar.

[TG]

Ok, mulțumesc de răspuns. Și de clarificările gramaticale, chiar aveam nevoie. M-ai pus la locul meu cu posturile ăstea și nu voi mai pretinde că am substanță de-acum încolo.

[ola small dickie]

Ok, mulțumesc de răspuns. Și de clarificarea gramaticală, chiar aveam nevoie. M-ai pus la locul meu cu posturile ăstea și nu voi mai pretinde că am substanță de-acum încolo.

e corect astea nu ăstea.

se scrie de acum nu de-acum

[Stokkolm]

A vrut sa spuna ca i-a placut Gravity mai mult.

Woohoo, welcome to the club! Gravity the best! After Avatar ofc.

Acum daca tot sunt cativa care au vazut Inside Llewyn Davis, sunt curios cum ati interpretat voi urmatoarea scena:

Spoiler:

LLewyn e prezentat ca un artist adevarat, care ar sacrifica orice pentru a-si pastra integritatea artistica. Dar e o anumita scena la casa acelui profesor in care spune ceva de genul "muzica e doar o profesie pentru mine, un mod de am face bani", o replica ce contrazice cam tot ce face in restul filmului. Doar putin mai devreme o disaproba pe Jean pentru ca vede muzica doar ca pe un mod de a se aseza la o locuinta, a-si intemeia o famile. "It's a little bit square, and it's a little bit sad." Nu inteleg, pana la urma care e crezul sau artistic?

[TG]

Mi-e frică să spun ceva, poate se supără ola mai tare și începe să se lege și de virgule (deși... măcar sunt utile posturile astea). Hai totuși că îndrăznesc.

Spoiler for :

De fapt, la casa profesorului nu zice că muzica e doar o profesie pentru el, ci că nu e o glumă. Apoi reacționează din frustrare, nu câștiga bani de unul singur iar soția profesorului i-a adus aminte de fostul partener (fiul ei, dacă am înțeles bine).

[Mahdi]

Nu ştiu de ce folosim spoilere pentru un film de genul ăsta, dar fie. Cum am văzut eu lucrurile:

Spoiler:

- Llewyn Davis este frustrat că nu poate să trăiască din ceea ce îi place să facă. E cazul multor tineri artişti care cred că este suficient a nu fi square ca totul să meargă strună. Din păcate pentru ei, nu, nu este suficient. De-a lungul filmului, Llewyn Davis dovedeşte că e incapabil să vadă mai departe de ziua de mâine şi ia mereu cele mai proaste decizii. Vezi de exemplu opţiunea pentru cash în loc de a lua royalties pe cântecul cu mr. Kennedy.
- De fapt, problema lui este că nu poate evolua ca artist. Are talent, voce, dar rămâne ancorat într-un stil muzical care începea să moară în anii '60. Piesele sale sunt doar prelucrări după piese vechi, nu sunt compoziţii originale. Cântece precum "The Death of Queen Jane" sau "The Shoals of Herring" pot avea o însemnătate specială pentru protagonist, dar nu spun nimic publicului larg de atunci.
- Compară cu Bob Dylan, care apare într-o secvenţă scurtă la final de film. A început la fel, ca un umil cântăreţ de folk, dar a ajuns să-şi scrie propriile cântece, devenind "vocea unei generaţii". Protagonistul filmului, în schimb, nu are nimic de spus, e doar un folkist egocentric. Până şi titlul albumului - Inside Llewyn Davis - reflectă asta.
- Scena din casa acelui profesor nu reprezintă decât o răbufnire a temerilor şi frustrărilor sale. Nu vrea să fie perceput doar ca un muzicant de pahar.

[Mărar]

ce e asa greu? va dati mai cu substanta decat sunteti dar in sensul emo-amuzant pentru ca ma amuza smiorcaielie astea: "in ultimul timp supar pe toata lumea, mai bine ma duc sa mai ascult niste cursuri de stiinta pe MIT", "am vazut un film, ma simt bine dar nu fericit, cam asa e cu mine, greu de explicat, offf" - lol

parca aveti 15 ani. daniel style

Singurul care se smiorchaie, atat pe threadul asta, cat si in jumatate din postarile tale esti tu. Atat Mahdi cat si TG au spus ca s-au simtit bine urmarind filmul, vrei acum sa iti enumere toate motivele? E chiar atat de imaginat care ar putea fi astea? Nu exista nenumarate exemple in literatura, poezie, muzica, filme, jocuri de povesti triste care au totusi capacitatea sa te faca sa te simti bine? Ori te fixezi pe o anumita definitie din capul tau a cea ce ar trebui sa insemne pentru restul lumii cuvantul "bine" ori n-ai inteles absolut nimic despre ce se vorbeste aici.

Oricum, continua sa postezi in stilul tau crezand ca lumea te mai ia in serios, tot ce vad eu cel putin este:

[RaptoR]

ITT:

Random user: The movie X is great, go see it
ola: That movie sux, gtfo

rinse and repeat, you have this thread

[reV]

ITT:

Random user: The movie X is great, go see it
ola: That movie sux, gtfo

rinse and repeat, you have this thread

you mean every thread where ola posts, right?

[RaptoR]

Erm, not really. In alte thread-uri vine cu anumite opinii. Ca sunt sau nu de acord cu ele ceilalti useri, e alta treaba, e dreptul fiecaruia la o parere. Aici doar e un old fart caruia nu-i convine nimic si arunca cu pietre in copiii care se joaca pe strada

[DarthZombie]

Eu tot nu inteleg ce treaba are "cititul de cursuri MIT" cu filmele sau cu impresiile si opiniile legate de ele. Ma rog, dincolo de intentia de atac la persoana.

[ola small dickie]

poate va sparg adzipul la toti

[Mărar]

Tocmai mi-am dat seama de ceva: Trier isi face filmele intentionat de proaste intr-o incercare de a face privitorul sa constientizeze greseli similare, dar mult mai subtile, in alte filme de arta care in mod obisnuit trec neobservate.

(am vazut Nymphomaniac I)

[ola small dickie]

nu mai spune la nimeni ca ai pune serios in pericol cariera unui regizor bun.

[juve3332]

Hm, detaliaza un pic, daca vrei. Vreau sa le vad si eu in curand, ma refer la dipticul profanator. Bineinteles, tu poti sa te referi si la cele din trecut, pe alea le-am parcurs deja.

[Fular]

Le-am văzut și eu. Vol 1 cu vreo două săptămâni în urmă și Vol 2 la sfârșitul ăsta de săptămână. Primul mi s-a părut ok, Vol 2 mai slab. Nu știu, dar parcă mi-au plăcut mai mult scenele cu conversația dintre Seligman și Joe decât restul scenelor. Sunt bineînțeles și o mulțime de exagerări mai ales în comparațiile făcute de Seligman în legătură cu nimfomania lui Joe. Bașcă aș zice că tot filmul ar fi o conversație între von Trier și un interlocutor, chipurile, suficient de inteligent să-l înțeleagă.

A, și am râs un pic la o scenă cu Marcel.

[Mărar]

Nu sunt exagerari comparatiile facute de Seligman, sunt paralele care nu isi au locul. Comentariile lui parca vin din gura unui idiot care nu pricepe exact ce se petrece in mintea lui Joe si incepe sa indruge cele mai absurde tampenii. Intr-adevar, ce zice el la prima vedere pare sa aibe o anumite coeziune tematica, dar asta e doar o aparenta, in realitate nimic din ce zice el nu se leaga cu experientele lui Joe, nici tematic, nici mecanic, nici nimic. Parca intreg filmul e plin de juxtapuneri care nu isi au locul; inceputul cu Rammstein, scena din tren cu Bad to the Bone in fundal, paralela cu satanismul facuta din cauza ca grupa lui Joe folosea intervalul tritonului, etc..

@Juve: Am zis in gluma faptul ca Trier isi face filmele intentionat de proaste. Ma rog, ar fi trebuit sa specific ca ma refeream strict la trilogia depresiei; Dogville cel putin inca mi se pare genial. Nu cred ca trebuie sa explic la nimeni de ce Antichrist e film prost, din fericire pare sa fie o anumit consens din punctul asta de vedere, cat despre Melancholia... mi-a placut cel mai mult din serie, dar asta doar fiindca il salveaza cinematografia si Wagner.