Forum LEVEL

1. Daft Punk - Discovery (2001)



O alegere previzibila, un album care nu s-a remarcat initial dar a crescut in popularitate o data cu trecerea anilor. De exemplu Pitchfork Media ia oferit un 6,4 la lansare, ca apoi sa il puna pe locul 12 in albumele 2000-2004, si pe locul 3 in albumele anilor 2000. Cu siguranta un clasic. Ce pot spune eu e ca e probabil singurul album din care imi place fiecare piesa in parte fara nici o exceptie. E ceva magic in combinatia de instrumentale cu tendinte de funk si disco si performantele vocale prelucrate cu autotune, uneori chiar robotice (Harder, Better, Faster Stronger).

Recommended | Pretty Good

1. One More Time
2. Aerodynamic
3. Digital Love
4. Harder, Better, Faster, Stronger
5. Crescendolls
6. Nightvision
7. Superheroes
8. High Life
9. Something About Us
10. Voyager
11. Veridis Quo
12. Short Circuit
13. Face to Face
14. Too Long


2. Ratatat - Classics (2006)



Desi ascult formatia asta foarte mult, mi-e greu sa imi imaginez cum arata publicul lor. Suna atat de diferit de orice altceva. Muzica lor e complet instrumentala si consta intr-o combinatie de rock (chiar surf rock), 8-bit music, and... Dar numai ma complic degeaba cu oastfel de descriere, e o muzica usor de digerat, catchy, e cel mai simplu daca o ascultati chiar voi. Celelate albume Ratatat nu ma incanta in mod special, dar Classics e un fel de greatest hits, are piesele cele mai bune. Nostrand e probabil the greatest fuking think I ever heard.

Recommended | Pretty Good

1.Montanita
2.Lex
3.Gettysburg
4.Wildcat
5.Tropicana
6.Loud Pipes
7.Kennedy
8.Swisha
9.Nostrand
10.Tacobel Canon


3. Burial - Untrue (2007)



Prima tangenta cu Burial am avut-o cu piesa "Archangel", parundu-mi-se banala la acea vreme. Apoi a venit Stret Halo, parca a inceput sa miste ceva, iar cu EP-ul Kindred din 2012 am devenit deja fanul nr. 1 si am inceput sa caut prin releasurile mai vechi. Acum "Archangel" e una din pisele mele preferate, dar i-a luat cateva ascultari ca sa ajunga acolo. Niste melodii mai directe si poate mai beginner friendly sunt "Ghost hardware" si "Near Dark"


4. Nick Cave and the Bad Seeds - Dig Lazarus Dig!!! (2008)



Nu mi-a fost deloc usor sa aleg un album a acestei trupe avand in vedere ca piesele mele preferate sunt imprastiate prin toata discografia. M-am oprit pana la urma asupra lui Dig Lazarus Dig!!! pentru ca e albumul care m-a facut fan Nick Cave si desi ii lipseste o piesa de calibrul lui "The Mercy Seat" sau "Stagger Lee", e cel mai constant, nici un cantec nu e un punct slab.

Nick Cave - Hold On To Yourself


5. Ladytron - Velocifero (2008)



"This is true music, not the crap Justin Bieber and Nicky Minaj sing nowdays!"
a youtube user.

I'm a sucker for 80s influenced synthpop. Ladytron e o trupa care canta un electro-pop care aminteste foarte mult de Depeche Mode, doar ca fiecare melodie e un Enjoy the Silence sau Personal Jesus.

Ladytron - I'm Not Scared
Ladytron - Tomorrow


6. Björk - Homogenic (1997)

Omul chibzuit stie ca locul umlautului e la draftul muzical, nu pe thread-ul "poze si nu prea"
Ray Charles, The Art of War.

Björk - Bachelorette
Björk - All is Full of Love


7. Dr. Dre - 2001 (1999)



Yo iubitori de piatra progresiva, lasati putin Pink Floyd-ul si veniti alaturi de Doctorul Medic si Cââine Dublu  sa aflati ce inseamna sa fumezi I.A.R.B.Ă. Da!

N-aveti idee cat de greu mi-a fost sa aleg intre "The Chronic" si "Doggystyle", cei doi colosi g-funk ai hip-hop-ului anilor '90. Asa ca am ales un al treilea album, 2001, care din pacate nu are caracteristice g-funk prea pronuntate, dar contine mai multe piese cu greutate. Dr. Dre nu o fi cel mai mare rapper ever, dar ce il face ideal pentru acest draft e accentul pus pe calitate mai degraba decat cantitate, in toata cariera lui lansand doar doua albume, la o diferenta de 7 ani.

Recommended | Pretty Good

1. Lolo (intro)
2. The Watcher
3. Fuck You
4. Still D.R.E. (feat. Snoop Dogg)
5. Big Ego's
6. Xxplosive
7. What's the Difference (feat. Eminem & Xzibit)
8. Bar One
9. Light Speed
10. Forgot About Dre (feat. Eminem)
11. The Next Episode (feat. Snoop Dogg)
12. Let's Get High
13. Bitch Niggaz
14. The Car Bomb
15. Murder Ink
16. Ed-ucation
17. Some L.A Niggaz
18. Pause 4 Porno
19. Housewife
20. Ackrite
21. Bang Bang (feat. Hittman)


8. Dizzee Rascal - Boy in da Corner (2003)



"Dizzee was 18 years old when the album was released. The dense production work was carried out mostly by the MC on his own"
"On Metacritic, the album received an aggregate score of 92/100 (indicating "universal acclaim"), and currently ranks twenty-seventh on that site's list of highest-rated albums"
"It was Number 3 in FACT magazine's Top 100 Albums of the Decade, behind Burial's Untrue and Is This It by The Strokes"

Boy in Da Corner e albumul reprezentativ pentru genul grime, un fel de hip-hop britanic cu "futuristic electronic elements and dark, guttural bass lines". Nu e o ascultare usoara pentru cei care nu sunt faimiliari cu genul. Beat-urile agresive te obliga sa le placi sau sa le urasti. Mie unul imi plac chiar mult, in special primele doua single-uri "Fix Up Look Sharp" si "I Luv You" care vin cu bas exagerat si zgomote de-a dreptul infioratoare, dar si beat-urile mai calme si minimaliste din "Do It" sau "Jezebel" care ma duc cu gandul la Japonia din era samurailor.

Dizzee Rascal - Fix up, Look sharp
Dizzee Rascal - 'I Luv U'
Dizzee Rascal - Jezebel


9. Justice - † (2007)



Era clar ca o data ce am inceput lista cu Daft Punk voi ajunge la un moment dat si la Justice, un alt duo din Franta ce face muzica electronica nu neaparat in stiulul celor de la Daft Punk, dar sunt probabil cel mai aproape. All tracks are good except "Stress".

Justice - Genesis
Justice - Phantom


10. Cut Copy - In Ghost Colours(2008 )



Albumul reprezentativ al trupei din australia care canta un electro-pop energic cu influente retro din muzica dance a anilor 80, 90. Una dintre melodii, "Feel the Love" s-ar putea sa o recunoasteti dintr-o reclama orange, dar bineinteles eu o stiu de dinainte sa fi devenit cool. Poate unii dintre voi nu sunt atrasi in mod deosebit de acest gen si o sa li se para ca am ajuns la fundul sacului, that's far from truth, de exemplu piesa Hearts on Fire as pune-o la varful varfului in materie de muzica electronica. Apoi mai sunt Feel the Love, Lights & Music care nu sunt de lasat la o parte nici ele. Partea rea e ca totusi nu toate piesele sunt la un nivel ridicat, mai sunt si fillere.
O sa trisez putin, dar daca ii place cuiva albumul, recomand si piesa Sands of Time, foarte foarte meseriasa, din pacate nu a prins lansarea pe acest album aparand cateva luni mai tarziu pe un EP separat.

Recommended | Pretty Good

1. Feel the Love
2. Out There on the Ice
3. Lights & Music
4. We Fight for Diamonds
5. Unforgettable Season
6. Midnight Runner
7. So Haunted
8. Voices in Quartz
9. Hearts on Fire
10. Far Away
11. Silver Thoughts
12. Strangers in the Wind
13. Visions
14. Nobody Lost, Nobody Found
15. Eternity One Night Only


11. David Deejay feat. Dony - Popcorn (2010)



What am I thinking!!! Altii iau Pink Floyd, Miles Davis, Led Zeppelin si eu vin cu asta!? Stiu, s-ar putea sa imi pierd o gramada de voturi dar merita sacrificiul pentru a promova un gen cred eu nu e chiar de ignorat. Gantiti-va ca mai toate trupele si artistii romani mai respectati de dupa revolutie, sau chiar si de dinainte sunt copii nesimtite a unor miscari din afara. Nu zic, e o calitate si in a aduce un sound reusit din afara si a-l adapta la publicul autohton. Dar muzica romaneasca dance din ultimii ani supranumita si popcorn music, si la care dupa cum banuiti David Deejay a avut un rol esential in dezvoltare cu unele melodii de pe acest album, acest gen a reusit sa faca chiar opusul: sa ii faca pe cei din afara tarii sa il copieze. Nici Enescu nu a reusit asta! (daca exista internet pe vrea aceea ar fi ajutat though)

Si acum sa zic ceva despre album in sine. Piesele sunt aranjate pragmatic in ordinea descrescatoare a calitatii, asta pentru ca unele dintre ele au fost lansate individual cu mult timp inainte. Incepe cu "Sexy Thing", poate chiar prima piesa din genul popcorn, daca nu cel putin cea mai influenta. Videocplipul e pe masura, ar fi putut iesi mai bine, dar sunt placute elementele suprarealiste si atmosfera aproape cyberpunk. Apoi e Nasty Dream cu probabil cea mai reusita performanta vocala a lui Dony si hook-ul demential de la 0:32. Dar previzivil pentru un album comercial romanesc de pe la jumatate incolo poate fi ignorat, e more of the same.

O alegere nostalgica ce imi aminteste de anii de studentie cand tineri de varsta mea petreceau in cluburi pe melodiile astea in timp ce eu stateam acasa si jucam Diablo 2 or smth. Good times.

1. Sexy Thing
2. Nasty Dream
3. So Bizzare
4. Temptation
5. Disco Lights
6. Kiss The DeeJay
7. Dubainian
8. So High
9. Jacuzzi
10. Sexy Thing (Extended Version)
11. Nasty Dream (Extended Version)
12. So Bizzare (Extended Version)
13. Sexy Thing (Deepside Deejays Official Remix)


12. The Knife - Deep Cuts (2003)



The Knife - Pass this on
The Knife - You Take My Breath Away


13. Johnny Cash - At Folsom Prison (1968 )



Acesta e un album live, dar pe de alta parte e cea mai cunoscuta creatie a lui Johnny Cash, o bucatica de istorie. Nu exista un public care sa se poate identifica mai bine cu personajele zbuciumate descrise in cantecele lui Johnny Cash decat multimea din inchisoare. O legenda nu doar a muzicii country ci a muzicii in general.

Johnny Cash - Cocaine Blues
Johnny Cash - Folson Prison Blues


14. Hot Chip - In Our Heads (2012)

1. Arctic Monkeys - Humbug (2009)



Arctic Monkeys - Dance Little Liar
Arctic Monkeys - Secret Door
Arctic Monkeys - Crying Lightning

"Humbug has received major critical acclaim, with many praising the band's newfound maturity. Billboard stated that the band "justifies the hype by shifting its best qualities into different, equally dazzling shapes," while The Record Review noted that with Humbug, the Arctic Monkeys proved themselves to be a "band that surpasses most of its colleagues in terms of songwriting and performance ability." In his positive review of the album, Joe Tangari of Pitchfork Media noted that "Humbug isn't better than either of its predecessors, but it expands the group's range and makes me curious where it might go next. It also demonstrates a great deal of staying power for a band that could have imploded before it ever got this far." While overall response was positive, the album was criticised by some for not containing the same hooks that the band had become known for, with Spin calling the album "accomplished, but not particularly infectious."

Fools on parade cavort and carry on for waiting eyes
That you would rather be beside than in front of
But she's never been the kind to be hollowed by the stares
She swam out of tonight's phantasm
Grabbed my hand and made it very clear
There's absolutely nothing for us here


2. The Stone Roses - The Stone Roses (1989)



Dupa prima intalnire cu ma woman am simtit ca trebuie sa o iau pe jos prin noapte pana acasa desi aveam bani de taximetru. Am mers destul avand in vedere ca am lasat-o acasa si statea la capatul opus al Constantei. Ce am ascultat pe drum? The Stone Roses de la The Stone Roses! Melodiile astea imi vor ramane etern asociate cu acest inceput.

"The Stone Roses is the debut album by English rock band The Stone Roses, released on Silvertone Records in 1989. It cemented the band's reputation among critics, and is still rated by some as one of the most influential albums. In 2004 an Observer Music Monthly poll consisting of musicians and critics voted the album the greatest of all time, as did the writers of NME in 2006, declaring it to be the greatest British album of all time. It is widely considered as the seminal record of the Madchester movement that was active in the late 1980s and early 1990s, and as being highly responsible for the mid 1990s resurrection of British guitar music that came to be known as Britpop."

The Stone Roses - I Wanna Be Adored
The Stone Roses - Waterfall


3. Richard Hawley - Coles Corner



"Coles Corner is the fourth studio album from musician Richard Hawley, released in September 2005 in the UK. The title track immortalizes the legendary Sheffield landmark Coles Corner, a popular meeting place of old and new lovers. The album was nominated for the 2006 Mercury Music Prize for best album."

Trebuia sa includ aici si albumul ce contine melodia preferata, numero uno personal. Richard Hawley - Bornd under a bad sign. Richard Hawley este un adevarat tatic al muzichiei.

Richard Hawley - Born Under A Bad Sign

Pentru ca merit, inca o zi importanta si incarcata de semnificatie si bucurie din viata mea frumoasa si plina de iubire se incheie cum altfel decat cu 2 beri reci, cateva tigarete, o pisica tolanita si un zambet larg pe mine. Si bineinteles, oximoronic, cu "Born under a bad sign".

Permiteti-mi sa cant

Whaaaat are you liiiike? Youuuu've had a right life
Taken a loooong ride, but oh what a coooost

And all of your liiiife, staaaaaring at white lines
Reeeeading the road signs, and oh what a loss


4. Dion - Born to Be with You (1975)



Born to Be with You is an album by Dion, released in 1975. 7 of the 9 tracks were produced by Phil Spector, who had expressed admiration of Dion's earlier work with his doo-wop outfit, Dion and the Belmonts. The recording sessions were lengthy and chaotic, and on completion in 1974, DiMucci effectively disowned the record, stating that the production made it sound like "funeral music". Spector himself shelved the release for 12 months and it was largely met with indifference by the music establishment at the time. In the 1990s however, the album began to receive widespread critical acclaim, with artists such as Primal Scream and Spiritualized citing it as a key influence.

Dion - Only you know

I wanna see something that used to be in your eyes again
I'm waitin' to see it, you know it's only a question of when
'Cause I know how much you're missin'
Whenever you know that it's missin
And only you know where you have been to
Only you know what you have been through
But there's better things you're gonna get into
And I wanna be there too


5. Creedence Clearwater Revival - Green River (1969)



Rolling Stone called it "a great album" with the reviewer further stating "they are now creating the most vivid American rock since Music from Big Pink". Allmusic gave the album 5 stars (out of 5) with Stephen Thomas Erlewine stating: "If anything, CCR's third album Green River represents the full flower of their classic sound initially essayed on its predecessor, Bayou Country. In 2003, the album was ranked number 95 on Rolling Stone magazine's list of the 500 greatest albums of all time

Creedence Clearwater Revival - Lodi
Creedence Clearwater Revival - Green River
Creedence Clearwater Revival - Bad Moon Rising


6. David Bowie - The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars (1972)

Trebuie sa pun in lista mea si David Bowie dar am o problema sub acest aspect. Imi plac foarte mult niste melodii de la acest cameleon dar sunt disparate pe diferite albume ale maestrului. Sunt fascinat de spatiu si de urmarile acestui concept (nu neaparat ce se intelege prin spatiul dinafara planetei noastre ci mai degraba spatiul dintre diferite obiecte si vietati de aici de pe planeta noastra). Ex: modul ales de un zugrav de a ocupa/ utiliza spatiul unui perete cu pensula, modul unui desenator de a ocupa / utiliza cu instrumentul spatiul de desenat, modul de a ocupa / utiliza spatiul de curatat al unei femei de seviciu,modul de a ocupa / utiliza un spatiu al cainilor de preerie pentru a realiza tunelele vizuinelor, locul ocupat de diferite farfurii, mancaruri si mirodenii pe un spatiu (masa) la o masa in familie in relatie cu pozitiile mesenilor etc.. Avand in vedere ca sunt un aligator si ca pot sa urmaresc foarte excitat ore in sir un zugrav, o femeie de serviciu sau un pictor voi alege The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars.



David Bowie - Moonage Daydream


7. The Beatles - Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band (1967)

Gotta have The Beatles man! D'You Know What I Mean?

"Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band is the most important rock & roll album ever made, an unsurpassed adventure in concept, sound, songwriting, cover art and studio technology by the greatest rock & roll group of all time."



The Beatles - Sgt.Peppers Lonely Hearts Club Band (Full Album)

"Frank Zappa, whose Freak Out! was cited as an influence on the album, accused the group of co-opting the flower power aesthetic for monetary gain, saying in a Rolling Stone article that he felt "they were only in it for the money". That criticism later became the title of the Mothers of Invention album (We're Only in It for the Money), which mocked Sgt. Pepper with a similar album cover.

In April 1967, Brian Wilson (who was suffering growing mental problems) was deeply affected by hearing a tape of the song "A Day in the Life", which McCartney played to him in Los Angeles. Soon after, Smile was abandoned, and Wilson would not return to complete it until 2003. Van Dyke Parks later said, "Brian had a nervous collapse. What broke his heart was Sgt. Pepper."

Within days of its release, Jimi Hendrix was performing the title track in concert, first for an audience that included Harrison and McCartney, who were greatly impressed by his unique version of their song and his ability to learn it so quickly"


8. The Jimi Hendrix Experience - Electric Ladyland (1968)



Pe asta am pus-o pentru ca in liceu crapam canapelele pe All Along the Watchtowerul lui Jimi. Mi se pare unul dintre cele mai misto introuri ever. Dar si restul de melodii sunt misto.

Jimi Hendrix - All Along the Watchtower
Jimi Hendrix - Voodoo Child
Jimi Hendrix - 1983... A Merman I Should Turn to Be


9. The Last Shadow Puppets - The Age of the Understatement (2008)



The Age of the Understatement is the debut album by The Last Shadow Puppets, featuring Alex Turner of Arctic Monkeys, Miles Kane of The Rascals and James Ford of Simian Mobile Disco. It was released on 21 April 2008 in the UK, following the release of their eponymous single in the previous week.It entered the UK Album Chart at #1 on 27 April 2008. The album was nominated for the 2008 Mercury Music Prize.

The Last Shadow Puppets - The Meeting place
The Last Shadow Puppets - Standing Next to Me
The Last Shadow Puppets - My Mistakes Were Made For You


10. Joy Division - Substance (1988)



Am ales aceasta compilatie pentru ca inglobeaza melodiile mele preferate de la Joy Division, melodii ce nu se gasesc pe cele 2 albume de studio. Piesele sunt: Atmosphere, Transmission si Love Will Tear Us Apart.

Atmosphere
Peter Hook formerly of Joy Division has said he regards the song as the band's greatest.

Joy Division - Atmosphere

Transmission
In May 2007, NME magazine placed "Transmission" at number 20 in its list of the 50 Greatest Indie Anthems Ever, one place below "Love Will Tear Us Apart".

Joy Division - Transmission

Love Will Tear Us Apart
"Love Will Tear Us Apart" has remained popular and was listed by NME as the best single of all time in 2002. The song was listed by Rolling Stone magazine at number 179 in its top 500 songs of all time. In May 2007, NME placed it at number 19 in its list of the 50 Greatest Indie Anthems Ever, one place ahead of another Joy Division song, "Transmission". The song reached number 1 in the inaugural Triple J Hottest 100 music poll of 1989 and again in 1990. When being interviewed for New Order Story, Neil Tennant of the Pet Shop Boys stated that "Love Will Tear Us Apart" was his favourite pop song of all time. Furthermore, in 2012, in celebration of the NME's 60th anniversary, a list of the 100 Greatest Songs of NME's Lifetime was compiled, and the list was topped by none other than "Love Will Tear Us Apart".

Joy Division - Love Will Tear Us Apart


11. The Smiths - Singles (1995)



Mergand pe aceeasi logica ca la Joy Division trei dintre melodiile mele preferate de la The Smiths nu se afla pe vreun album de studio. Doar "There Is a Light That Never Goes Out" este pe "The Queen Is Dead". Cele fara album sunt "How Soon Is Now?", "Panic" si "This Charming Man"

"How Soon Is Now?"

"Morrissey and co have once again delved into their Sixties treasure-trove, and produced a visceral power capable of blowing the dust off Eighties inertia. The majestic ease of Morrissey's melancholic vocals are tinted with vitriol, as they move through vistas of misery with plaintive spirals around the pulse of Johnny Marr's vibrato guitar. The string's muted strains conjure wistful signs that bridge the schism between crass sentimentality and callous detachment. Each repeated phrase intensifies the hypnotic waves, with results that outflank anything since 'This Charming Man'. Catharsis has rarely been tinged with so much regret, and shared with so much crystalline purity." - Melody Maker, 2 February 1985

"For the most part, Morrissey is the Hilda Ogden of pop, harassed and hard done-by. I guess what seems like meat to one man sounds like murder to another." - Gavin Martin, New Musical Express, 9 February 1985

In 2010, Rolling Stone magazine rated the song number 477 in its list of The 500 Greatest Songs of All Time and number 90 in its list of the 100 Greatest Guitar Songs. In March 2005, Q magazine placed it at number 28 in its list of the 100 Greatest Guitar Tracks. In 2006, "How Soon Is Now?" was voted runner up in VH1 s "Top Lyrics" poll for the lyrics, "So you go and you stand on your own, and you leave on your own, and you go home, and you cry, and you want to die" and marginally missed out on top spot to U2 s "One". In May 2007, NME magazine placed "How Soon Is Now?" at number seven in its list of the 50 Greatest Indie Anthems Ever. On the Blender magazine website, in their list of The 500 Greatest Songs Since You Were Born, the song was ranked at number 72

The Smiths - How Soon is Now?

"Panic"

"Panic" was voted Single of the Year by the annual NME readers poll, and also ("somewhat incongruously", noted Smiths biographer Simon Goddard) ranked sixth in the Best Dance Record category. In 2007, NME placed "Panic" at number 21 in its list of the 50 Greatest Indie Anthems Ever.

The Smiths - Panic

"There Is a Light That Never Goes Out"

Music critics consider "There Is a Light That Never Goes Out" to be one of The Smiths' finest efforts. Simon Goddard wrote, "In a straw poll among Smiths fans today, 'There Is a Light That Never Goes Out' would more than likely still come out victorious", which he credits to the "perfect balance" of Marr's compositional skills and Morrissey's lyricism. Allmusic's Tim DiGravina calls it a "a standout among standouts from the Smiths' masterpiece third album, The Queen Is Dead."

The Smiths - There is a light that never goes out

"This Charming Man"

On release, the song received near unanimous critical praise. Paul Morley of the NME wrote, "'This Charming Man' is an accessible bliss, and seriously moving. This group fully understand that the casual is not enough... This is one of the greatest singles of the year, a poor compliment. Unique and indispensable, like 'Blue Monday' and 'Karma Chameleon' - that's better!" A contemporary review in The Face asked, "Where has all the wildness and daring got to? Some of it has found its way onto The Smiths' record, 'This Charming Man'. It jangles and crashes and Morrissey jumps in the middle with his mutant choir-boy voice, sounding jolly and angst-ridden at the same time. It should be given out on street corners to unsuspecting passers-by of all ages." While the band was little-known in the United States at the time, Robert Palmer of The New York Times described the song as "sparkling, soaring, superlative pop-rock, and proof that the guitar-band format pioneered by The Beatles is still viable for groups with something to say".The following year Palmer chose the song as the second best single of 1984.

Allmusic's Ned Raggett noted that "Early Elvis would have approved of the music, Wilde of the words", and described the track as "an audacious end result by any standard". Tim DiGravina, of the same organization, wrote that "Debating the merits of the track here would be a bit pointless, as it's a classic song from one of the last great classic bands. It might as well be called 'This Charming Song'." In 2007, Oasis songwriter Noel Gallagher described the first time he heard the track: "The second I heard 'This Charming Man' everything made sense. The sound of that guitar intro was incredible. The lyrics are fuckin' amazing, too. People say Morrissey's a miserable cunt, but I knew straight away what he was on about."

The Smiths - This Charming Man


12. The Prodigy - Music for the Jilted Generation



The Prodigy - No Good

Pentru ca pe No Good ma rup in case parasite.

The Progidy - Voodoo People


13. The Velvet Underground - The Velvet Underground & Nico (1967)



"Though a commercial failure upon release, the record has since become one of the most influential and critically acclaimed rock albums in history, appearing at number thirteen on Rolling Stone magazine's list of the 500 Greatest Albums of All Time as well as being added to the 2006 National Recording Registry by the Library of Congress."

Linkuiesc aici cateva melodii desi e pacat. E unul dintre acele albume pe care parca le dezmembrezi cu toporul rupand cate o melodie. Intreg, este un organism magnific.

The Velvet Underground & Nico - Sunday Morning
The Velvet Underground - I'm Waiting For The Man
The Velvet Underground - Heroin
The Velvet Underground - Venus in Furs


14. Oasis - Definitely Maybe (1994)



Oasis - Cigarettes & Alcohol
Oasis - Supersonic
Oasis - Live Forever

1. Tom Waits - Bad as Me (2011)



Tom Waits - Bad As Me

Probabil nu multi dintre voi au auzit de acest Tom Waits dar credeti-ma, odata ce-l asculti (si-ti place), nu te mai saturi de el. Are o sumedenie de albume de-a lungul carora a trecut si a combinat o gramada de stiluri, dar eu il recomand in special pe ultimul. De ce? Pentru ca aici si-a definitivat intr-un final stilul (desi sunt sigur ca n-o sa ramana la el si ca o sa treaca la ceva chiar mai nebunesc). Ascultand Bad as Me, am simtit efortul pe care l-a depus Tom de-a lungul anilor , pasiunea lui nesfarsita pentru muzica si placerea lui de a experimenta cu diferite stiluri, pe care la varsta de 60 de ani le-a combinat si le-a introdus intr-un singur album.

Acum, cat despre album in sine, este o nebunie totala; imaginati-va un Cirque du Soleil regizat de un David Lynch pe LSD si cocaina. Vocea lui Tom Waits este mai diavoleasca ca niciodata si oscileaza intre un calm calculat si o nebunie de criminal in serie. Si ca tot veni vorba de Cirque, cam asa se simte intregul album : o experienta de-a dreptul carnavaleasca, unde totul e ciudat, nimic nu e ceea ce pare si absolut tot ce vezi ascunde ceva sinistru.

Pentru a intelege esenta albumului, puteti incepe prin a asculta piesa postat mai sus. Piesele de pe album pot fi ascultate foarte bine si independent pentru ca nu se leaga intre ele, ci doar de tema generala a albumului. Recomand Talking at the Same Time, Chicago si Raised Right Men.


2. The Strokes - Is This It (2001)



The Strokes - New York City Cops

Intr-o vreme in care charturile erau poluate de pop stars si trupe rock mediocre, Strokes au rupt baraka cu albumul lor de debut, Is This It, revitalizand astfel indie-ul in particular si muzica in general. Au avut o influenta atat de mare incat succesul albumului lor a incurajat alte trupe tinere cu potential si dorinta de afirmare precum Arctic Monkeys, Franz Ferdinand si The Libertines sa-si incerce norocul.

Albumul este conceput sub forma unei cronici ce trateaza viata din New York in toate aspectele ei. Avem monologuri plictisite, comentarii sociale, povesti de liceu, atacuri la adresa politiei, viata de noapte, nostalgia unui tanar care se aproprie de 30 de ani si se gandeste la toate nebuniile pe care le-a facut in liceu si facultate, mahmureli, betii si altele. As putea spune ca albumul Whatever People Say... este partial inspirat dupa acesta, pentru ca, in esenta, ambele albume trateaza aceleasi subiecte, numai ca in contexte sociale si geografice diferite.

Remarcabil la acest album este si soundul simplu, nefinisat, low-fi as fuck care se potriveste de minune cu tema generala a albumului. Vocea distorsionata a lui Casablancas merge mana in mana cu monologurile lui plictisite, accentuate de batai repetitive de tobe si ritmuri hipnotice de chitara. Toate acestea te introduc perfect in atmosfera metropolei si te pun in postura unui om obisnuit care de luni pana vineri se trezeste, se duce la munca, se intoarce acasa si se culca. Fucking A.

Highlights : New York City Cops, Last Nite, Barely Legal, Someday. Daca va plac astea, sigur o sa va placa si restul.


3. The Beatles - The White Album (1968)



Un album fenomenal care in opinia mea marcheaza apogeul trupei Beatles. Este experimental de la un capat la altul, nicio melodie nu suna ca cealalta si inca reuseste sa ma surprinda, chiar si la a suta mia ascultare. Ar fi total de prisos sa vorbesc despre importanta lui istorica si influenta pe care inca o are asupra muzicii asa ca voi incheia spunand ca daca acest album n-ar fi fost lansat, voi nu ati mai fi avut ce posta la music draft.

The Beatles - Happiness Is A Warm Gun


4. Radiohead - OK Computer (1997)



Voi ati scos artileria grea deja de la primele alegeri, dar eu acum incep sa-mi flexez muschii. OK Computer este un album de care toata lumea a auzit si l-a ascultat, fie ca le place Radiohead sau nu. Niciodata nu mi-am gasit cuvintele cand a trebuit sa-l descriu, dar hai sa zicem ca este un fel de critica la adresa societatii si consumerismului. Desigur, totul este codificat in versuri abstracte, specifice celor de la Radiohead, pe care trebuie sa te chinui ceva sa le decodifici.

Asadar, pe langa arhicunoscuta Paranoid Android, o sa postez ceva nu foarte cunoscut de pe album, de un adevar sfasietor, care ma deprima la fiecare ascultare. Enjoy.

Radiohead - Fitter Happier
Radiohead - Paranoid Android


5. PJ Harvey - Let England Shake (2011)



PJ Harvey este genul acela de artist care se schimbă în totalitate de la album la album. Am văzut-o în toate ipostazele, de la trash whore, intelectuală finuţă până la hipioată. Este atât de dedicată încât în perioada înregistrării unuia dintre albumele ei a mâncat numai cartofi. De ce, nu ştiu, probabil avea legătura cu tema albumului...

În fine, Let England Shake este o satiră inteligentă asupra societăţii, stupidităţii umane şi războaielor. Evident, nu este un atac direct,, ci unul foarte subtil, încifrat în versuri halucinant de abstracte şi nişte videoclipuri care la prima vizionare n-au absolut nicio lgătura cu melodia, cu atât mai puţin cu temele menţionate mai sus.

PJ Harvey- The Words That Maketh Murder


6. The Black Keys - Brothers (2010)



Brothers, în esenţă, este o bluezăraie modernistă cu ceva elemente de indie şi alternativ. Deşi animalul din mine preferă albumele lor precedente, care aveau un sound lo-fi, brut şi barbar, realizat folosind aparatură de pe vremea când tata asculta Dr. Alban în discotecă, când vine vorba de recomandări menţionez Brothers pentru că este mult mai uşor de ascultat. Acesta este albumul lor de maturitate: sound-ul este mult mai fluid, natural, are un scop şi o direcţie clară şi, nu în ultimul rând, este mult mai inteligent şi responsabil produs decât strămoşii lui.

Ah, am zis ceva de videoclipurile lor absolut geniale? Nu, n-am zis. Recomand să vă uitaţi de 3 ori la videoclip: Prima dată pentru gagici, a doua oară pentru dinozaur şi a treia oară pentru textul de jos.

The Black Keys - Next Girl


7. Arcade Fire - The Suburbs (2010)



L-ai putea numi o cronica a vietii din suburbie la o prima vedere, dar va asigur ca e mai mult decat atat. Unii l-ar numi un comentariu social, altii o manifestare hipstereasca cu tente de opera de o mare profunzime sau o suma de frustrari cumulate de-a lungul anilor care au explodat sub forma unui album concept. Eu insa prefer sa-l iau ca pe un comentariu social hipsteresc profund cauzat de o serie de frustrari cumulate de-a lungul anilor. Oricum o dai, albumul asta imi excita creierul. Ma face sa-mi scot pipa cu baloane de spuma din sertar si sa reflectez asupra problemelor societatii.

Arcade Fire - Rococo


8. Them Crooked Vultures - Them Crooked Vultures (2009)



Cum? Ce-i asta? Dave Grohl, John Paul Jones si Josh Homme in aceeasi trupa? Cred ca glumesti, zice userul Level, scarpinandu-se in cap si luand o gura de paie.
Nu, nu glumesc, e chiar pe bune si MERGE TATA, MERGE. N-am intalnit la nici un album un exces mai obscen de masculinitate si testosteron. Ma face sa-mi sparg un scaun in cap si sa vanez vrajitoare cu un briceag luat de la obor. E cel mai distractiv album pe care l-am ascultat in ultimii ani si mereu revin la el cand am chef de-o sesiune de zbenguiala si smardoiala.

Them Crooked Vultures - No One Loves Me & Neither Do I


9. The Libertines - Up The Bracket (2002)



Albumul ăsta a rupt Anglia în două când a apărut şi-mi rupe mie capul de fiecare când îl ascult. Libertines au resuscitat muzica indie şi au adus un plus de energie şi viaţă muzicii în general, care intrase într-un purgatoriu al plictisului, lehamitei şi al pasivităţii. S-au remarcat de-a lungul scurtei lor cariere prin concertele de ''gherilă'' - alegeau un club la întâmplare, se urcau pe scenă (asta dacă era o scenă în primul rând, dacă nu, nu era bai), puneau de-o reprezentaţie sălbatică care se solda cu mici revoluţii, o luau la fugă când venea poliţia şi o ţineau aşa toată noaptea. E de la sine înţeles faptul că membrii trupei nu duceau nişte vieţi tocmai, ahem, sănătoase şi stabile, fapt pe care-l dezbate şi albumul lor de debut, Up The Bracket. E practic o cronică a vieţilor lor presărate de droguri, violenţă, instabilitate emoţională şi o dorinţă arzătoare de a nu cădea pradă rutinei.

The Libertines - Up The Bracket


10. Wu Tang Clan - Enter The Wu Tang (36 Chambers) (1993)



N-am putut rezista în a nu include un album hip-hop în lista mea (deşi aş fi ales mai multe, dar din alegerile de până acum am realizat că majoritatea participanţilor sunt rocori satanişti şi ar fi fost prea riscant). Enter The Wu Tang este un clasic în toate sensurile, atât în hip-hop cât şi în muzică. Este unul din multele exemple de trupe inteligente de rep pe care-l dau celor care cataloghează acest gen drept unul inferior după jegurile pe care le văd la teve. În fine, temele albumului sunt evidente, cred : viaţa de cartier, drogurile, poliţia, şamd. DAAAAAR, îndrăznesc să zic că sunt abordate cu o inteligenţă rivală serialului The Wire. Da, am zis-o. Albumul ăsta este The Wire al muzicii hip-hop şi cine mă contrazice îl poate suna pe Method Man să-şi expună personal explicaţiile.

Wu Tang Clan "C.R.E.A.M."


11. Yeah Yeah Yeahs - It's Blitz! (2009)



Hai s-o dăm pe hipstereală maximă, aşa, de sfârşit de draft. Sunt sigur că trupa asta n-o să fie pe gustul a 90 la sută din draft, dar cum eu ascult muzică ultra dansantă fără să-mi placă să dansez nu se putea ca albumul ăsta să lipsească de pe lista. It's Blitz e un monstru catchy, obscen şi gălăgios, un tribut adus muzicii din anii 80 care deborda de hedonism şi voie bună.

Yeah Yeah Yeahs - Heads Will Roll

Şi-un bonus, deşi melodia face parte de pe alt album. 10/10 would bang.

Yeah Yeah Yeahs - Art Star


12. Black Spiders - Sons of the North (2011)



Roc end rol, tată, în cea mai pură stare a lui, cum nu credeam că o să aud în era noastră decât de la Motorhead. Altceva mai bun nu am de zis, aşa că luaţi de ascultaţi. JUUUUUST LIKE A WOMAN SHOOOOULD

Black Spiders - Just Like A Woman


13. Franz Ferdinand - Franz Ferdinand (2004)



Pentru ultimul mea alegere am decis să postez nu un clasic, ci un clasic MODERN. S-au scris multe şi mărunte despre trupa asta, cum duce muzica la un alt nivel, cum combină stiluri din perioade diferite într-un melanj delicios care debordează fericire şi voie bună, despre solistul Alex Kapranos care a inspirat o sumedenie de viitori artişti talentaţi să urmeze o carieră muzicală, etc. În fine, l-am păstrat pentru ultima alegere pentru că Franz Ferdinand, ca şi Strokes şi Beatles, mi-au format personalitatea şi gusturile muzicale şi este albumul la care mă întorc când mă apucă nostalgia faţă de anii mei de liceu petrecuţi în tot felul de baruri indi, bând şi schimbând păreri filosofice băşinoase asupra vieţii cu prieteni care erau la fel de băşinoşi ca şi mine. Enjoy!

Franz Ferdinand - Take Me Out


14. The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble - The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble (2006)



Am scris deja despre el pe blog asa ca nu mai are rost sa ma repet.

The Kilimanjaro Dark Jazz Ensemble - Adaptation of the Koto Song


15. The Cribs - In The Belly of the Brazen Bull (2012)



Nu că aş vrea să-mi fac reclamă, dar am scris deja despre el şi mi-e silă :

http://tzeeeac.blogspot.ro/2012/08/the- ... -bull.html

1. Arctic Monkeys - Suck It and See (2011)



You know, voiam să aleg Whatever People Say I Am, That's What I'm Not prima dată, dar e mai bine că m-a lucrat Michilangelo cum mă lucrează ţigănuşii în 102. Pentru că astfel am oportunitatea să aleg ultimul album Arctic Monkeys, Suck It and See, care este încoronarea maiestuoasă a întregii lor cariere de până acum. Dacă în 2006 cei patru cetăţeni din Sheffield erau nişte adolescenţi plini de coşuri care cântau despre ce naşpa e să te dai la una în club şi ea să-ţi arunce băutura-n faţă, în 2011 Arctic Monkeys au ajuns la statutul de zei rock adoraţi de-o planetă întreagă. Sound-ul lor a evoluat, s-a transformat şi a preluat o sumedenie de influenţe interesante, de la blues până la electro (spre deosebire de WPSIATWIN, care aborda un sound mai degrabă simplist de indie/garage rock), versurile lui Alex Turner sunt mature, fascinante şi, nu de puţine ori, întortocheate şi greu de desluşit şi trupa, ca un întreg, a devenit unul din cele mai mari nume ale muzicii din vremurile noastre.

Arctic Monkeys au ajuns în acel punct magic în care pur şi simplu nu sunt în stare să scoată o melodie proastă. Sunt tineri, sunt pe val şi sunt nişte adevăraţi rockstars. Şi au devenit una dintre trupele britanice care scriu, as we speak, istoria muzicii. Totul în doar 5 ani. Fabulos!

Mandatory listening:
Arctic Monkeys - The Hellcat Spangled Shalalala
Arctic Monkeys - Suck It And See
Arctic Monkeys - Brick By Brick


2. Tenacious D - Tenacious D (2001)



"A funky groove to fuck to!"

Cu Suck It and See m-am grăbit pentru că ştiam că mi-l va lua Ola Small Dickie, aşa că l-am înhăţat ca prima mea alegere. Pentru numărul 2, m-am gândit să fac o mişcare strategică şi să-i aleg pe Tenacious D, lucru care mă va aduce cu siguranţă în finală. Doar sunt cea mai bună trupă din lume, nu? Compus din temerarii Jack Black şi Kyle Gass, Tenacious D şi-au lansat albumul de debut omonim în anul 2001 şi au luat lumea rawk-ului cu asalt, demonstrând că doi graşi înarmaţi cu chitare acustice pot face la fel de mult prăpăd pe planetă ca şi cele mai scârboase trupe de death metal. Tenacious D, albumul, este preferatul meu pentru că pe el se găsesc numai şlagăre unul şi unul: Tribute, Kielbasa, Double Team, Kyle Quit the Band, Dio sau Explosivo sunt doar câteva dintre piesele lor cele mai cunoscute şi probabil că le-aţi auzit cu toţii, la un moment dat sau altul. Pentru că, deşi se proclamă a fi un joke band, Tenacious D sunt nişte muzicieni talentaţi şi extrem de creativi.

The D reigns supreme!



Mandatory listening:
Tenacious D - Kielbasa
Tenacious D - The Road
Tenacious D - Tribute


3. Graveyard - Hisingen Blues (2011)



"Growing bitter and uncomfortably numb"

Revelaţia mea personală a anului 2011 în materie de blues rock, Hisingen Blues este cel de-al doilea album al suedezilor de la Graveyard şi este incredibil din toate punctele de vedere. Instrumentaţia excelentă, ce combină hard rock-ul clasic cu sound-urile psihedelice ale anilor '70 şi adăugând nişte accente delicioase de blues, vocea inegalabilă a frontman-ului Joakim Nilsson, sentimentalismul profund al versurilor şi intensitatea debordandă a cântecelor au făcut din Hisingen Blues unul dintre cele mai bune albume muzicale lansate în anno domini 2011 şi un throwback superb către perioada de glorie a rock-ului clasic.

Într-o lună băieţii vor lansa cel de-al treilea material discografic, intitulat Lights Out, deci vă sugerez să vă puneţi cât mai repede la punct cu Graveyard, dacă nu aţi făcut-o până acum. These guys are gonna get HUGE.

Ah, şi sunt incredibili live.

Mandatory listening:
Graveyard - Hisingen Blues
Graveyard - No Good, Mr. Holden
Graveyard - Uncomfortably Numb


4. Cynic - Focus (1993)



"Freedom and reason shine through"

Haideţi să virăm încet-încet către chestii mai agresive, dar păstrând totuşi elementele de senzaţional care-mi definesc lista din toate punctele de vedere.

Cynic este una dintre cele mai tari şi inteligente trupe care a existat vreodată. La începutul anilor '90, explozia death metal-ului era deja in full swing în SUA, trupe ca Death, Autopsy, Morbid Angel, Cannibal Corpse sau Suffocation constituind pilonii acestui gen. Trupele astea, ca şi multe altele, împingeau tot mai mult barierele muzicii, devenind tot mai extreme şi mai agresive.

În acest context, Cynic şi albumul lor de debut, Focus, constituie o adevărată anomalie. În loc să urmeze drumul colegilor de scenă şi să producă o mizerie pestilentă care să dăinuie peste decenii, Cynic s-au apucat să experimenteze, combinând death metal-ul cu o infuzie sănătoase de elemente jazz şi progressive, rezultând unul dintre cei mai interesanţi hibrizi muzicali de care a avut planeta asta parte vreodată.

Sigur, un astfel de concept ar fi putut să eşueze grav, însă nu şi în cazul Cynic, compus din nişte muzicieni absolut geniali, dintre care menţionez doar cuplul Paul Masvidal (chitară, voce) şi Sean Reinert (tobe), care au şi rămas, de altfel, singurii membri constanţi ai trupei, până în zilele noastre. Despre Focus, ce să zic? Sfidează cuvintele. Este un album superb, în care riff-urile extreme şi growling vocals se combină irezistibil cu instrumentaţia texturată şi complexă a lui Paul Masvidal şi cu drumming-ul jazzy şi dinamic al lui Reinert. Versurile evită tematica sângeroasă şi disturbing a contemporanilor trupei, Masvidal preferând să exploreze teme legate de religie, spiritualitate, meditaţie, filosofie şi astrofizică. Pe lângă asta, Masvidal foloseşte un vocoder pe tot parcursul albumului, vocea sa robotică adăugând o strălucire futuristă pieselor şi contrabalansând în mod neaşteptat vocea aspră a celuilalt vocalist.

Mă rog, mă pierd mereu în cuvinte când trebuie să descriu cum sună Cynic. Asta din cauză că sunt un fanboy scârbos şi că Cynic sunt dumnezeii mei, dar şi pentru că cel mai bine este să îi asculţi direct, pentru că a le descrie muzica este ca şi cum ai încerca să descrii cât de bune sunt pastele mele carbonara. Este imposibil.

Mai vreau doar să menţionez că Focus a rămas cel mai agresiv album al lor. În anii ce au urmat, Cynic au mai lansat două albume de studio (Traced in Air şi Carbon-Based Anatomy) şi un album de remixuri (Re-Traced), în care au accentuat şi mai mult latura jazzy şi progresivă a muzicii lor, devenind cu adevărat una dintre cele mai interesante trupe pe care am avut vreodată plăcerea să le ascult.

Şi, ca orice trupă care se respectă, au cântat acum câţiva ani în România, iar eu eram un idiot ignorant şi i-am ratat. Clasic.

Mandatory listening:
Cynic - How Could I?
Cynic - Veil of Maya
Cynic - Celestial Voyage


5. Linkin Park - Meteora (2003)



”Stealing second after second just cause I know I can”

Meh. Din tot valul nu-metal care ne-a bombardat acum vreo 10 ani (Korn, Limp Bizkit, Slipknot, Papa Roach și alte gunoaie), Linkin Park au fost singurii care mi-au plăcut și care-mi plac în continuare, oarecum. Asta este alegerea mea nostalgică, de dragul vremurilor din liceu, când purtam tricoul cu Linkin Park și ascultam cântece minunate cu răcnete și chitară electrică, precum Faint, Numb și Somewhere I Belong. Știu că o să mă luați la **** pentru alegerea asta, dar nu-mi pasă.

AM 23 DE ANI ȘI ÎNCĂ ÎMI PLAC LINKIN PARK. Tricoul mi-a rămas cam mic, dar încă îl mai port ocazional. Și, ca o coincidență intenționată, azi am fost la Meteora. Dum-dum-duuuum!

Dar oricum, piesele lor au rămas la fel de catchy ca și în 2003, iar ca trupă încă pedalează puternic înainte, lansând încă trei albume de studio în perioada 2006-2011, cuplate cu o activitate de concert intensă. Au și început să mai experimenteze pe noile albume, introducând diverse elemente noi și interesante în muzica lor, așa că eokbă. Și-n plus, ca orice trupă bună, au cântat în România și eu i-am ratat. Clasic.

Mandatory listening:
Linkin Park - From The Inside
Linkin Park - Faint


6. The Lord Weird Slough Feg - Traveller (2003)



”I was born in colonies
On fringe worlds of the galaxy
Meanwhile in Zhodani space
Imperial flagships follow me”

The Lord Weird Slough Feg, una dintre cele mai underrated trupe de heavy/power metal ale vremurilor noastre. Nu am destule cuvinte de bine de spus despre trupa asta. Sunt una dintre cele mai inventive și talentate trupe din acest univers, menținându-se la un nivel calitativ extrem de înalt din '96 și până acum.

Din discografia lor mare, am ales Traveller, un album-concept bazat pe un joc role-playing din anii '70. Un concept obscur as fuck, dar Slough Feg au reușit să creeze pe baza lui un album heavy metal sci-fi grozav. Absolut totul la albumul ăsta este perfect. Vocea impunătoare a lui Mike Scalzi este ideală pentru versurile sale întortocheate, adevărate scenarii science-fiction care descriu bătălii intense între nave spațiale, invazii interplanetare și experimente genetice bizare ce dau naștere unei rase de canino-umanoizi care se revoltă împotriva rasei umane și pornesc un război care se întinde pe secole de-a rândul. Un adevărat clusterfuck, după cum se vede, dar totul are sens, iar riff-urile grele și energice și solo-urile uimitoare ale chitariștilor, alături de secțiunea de ritm, absolut impecabilă, se constituie într-o adevărată heavy metal space opera care ar da orgasme fulminante oricărui nerd.

Dar cum zic bătrânii, vorba multă, sărăcia Vargr-ului. Luați aici niște piese și VENERAȚI-LE!

Mandatory listening:
Slough Feg - High Passage/Low Passage
Slough Feg - Vargr Theme/Confrontation
Slough Feg - Gene - ocide


7. Impetigo - The Horror of the Zombies (1992)



”I work for the streetcleaner
When the work day is done
I bring home some organs
For some late night necrophiliac fun”

Impetigo sunt o adevărată trupă cult, fiind privită de către mulți fani ai muzicii oribile drept trupa goregrind esențială care a dat tonul masacrului. Originari din Illinois, cei patru și-au dorit să pună bazele unei trupe de adolescenți obsedați de filme horror pentru adolescenți obsedați de filme horror. Deși discografia lor numără doar două albume full-length, sound-ul lor unic, versurile morbide inspirate din filmele lor preferate (Let Sleeping Corpses Lie, Cannibal Holocaust, Andy Warhol's Frankenstein, Nekromantik, Deadbeat at Dawn, The Wizard of Gore și alte asemenea minunății), vocea trademark a lui Stevo și heavyness-ul apocaliptic al muzicii lor i-au transformat într-una dintre cele mai celebre și apreciate trupe din underground-ul american.

Am ales Horror of the Zombies în detrimentul albumului lor de debut, Ultimo Mondo Cannibale, pentru că, deși este extrem de megaultratare, simt că Horror of the Zombies este un album mai matur și mai ”lucrat”. Piesele au o structură clară, versurile au mai mult sens și masterizarea albumului este mai bună, scoțând mai bine în evidență riff-urile monstruoase și bubuielile demente ale bateristului. Aș mai vrea să menționez că Impetigo sunt una dintre primele trupe de gen care au folosit sample-uri din filme horror la începutul pieselor, ca un omagiu adus regizorilor și filmelor lor preferate.

Vă las cu câteva piese și cu simbolicul salut IMPETIGO FUUUUUUUUCK YEEEEEEAAAAAHHHHHH!!!

Mandatory listening:
Impetigo - Breakfast at the Manchester Morgue
Impetigo - Mortuaria
Impetigo - Wizard Of Gore
Impetigo - I Work For the Streetcleaner


8. GG Allin & the Murder Junkies - Brutality and Bloodshed For All (1993)



”Look into my eyes and hate me!”

Uitați de Sid Vicious, Kurt Cobain sau ce alt ”badass” mai apare în emisiunile de pe VH1, GG Allin is the real deal. Numit de către mulți Antihristul absolut al muzicii, GG Allin s-a născut într-o familie de creștini devotați (taică-su l-a botezat Jesus Christ Allin) și a devenit cel mai sălbătic, periculos și criminally insane icon muzical care a călcat pe planeta asta mizerabilă. GG Allin urmărea să aducă pericolul înapoi în muzica rock'n'roll, încercând s-o smulgă din ghearele corporațiilor și afaceriștilor și s-o aducă înapoi la rădăcinile sale, când era o muzică ce băga groaza în orice om normal. Iată ce declara GG Allin într-un interviu:

”I use my rock'n'roll as a weapon against society, the government and the industry itself, who is trying to confine this type of music and they try to preach to you. Rock'n'roll is not about what you look like, who you hang out with, how much money you make, what kind of car you drive. Rock'n'roll is the fury from within you. Rock'n'roll is revenge, rock'n'roll is your enemy and I'm your enemy".

Ca urmare a crezului său, versurile lui GG Allin sunt morbide, violente și disturbing, iar în concerte GG obișnuia să cânte dezbrăcat, să se automutileze, să defecheze pe scenă și provoca adesea bătăi generale, totul ca parte a credinței sale că muzica rock ar trebui să fie periculoasă și dementă. Poliția și ambulanța erau nevoite să intervină mai mereu la concertele sale. Era anti-religie, anti-autoritate, anti-viață, anti-oameni și, practic, anti-orice. Singurele lucruri care îi plăceau erau alcoolul, drogurile, sexul, violența și muzica. Amenința deseori că actul său suprem de fuck the world va fi să se sinucidă pe scenă. Din păcate, o supradoză accidentală de heroină l-a împiedicat să-și realizeze visul, însă înmormântarea sa s-a transformat într-o petrecere gigantică, iar GG Allin a fost îngropat îmbrăcat într-un jock strap și în geaca sa de piele, având alături o sticlă de Jim Bean și alte artefacte care i-au fost dragi în cursul vieții.

Dincolo de toată legenda GG Allin, însă, rămâne muzica lui, care este cel mai catchy punk-rock evăr. Văzând titluri de piese ca Anal Cunt, I Kill Everything I Fuck sau I'll Slice Your Fucking Throat și versurile sale extreme despre necrofilie, suicid, crimă și genocid, nu mă așteptam ca muzica în sine să fie bună de ceva. Well fuck me sideways, toate piesele de pe Brutality and Bloodshed For All sunt mai contagioase ca penisul lui GG Allin și au calitatea de a mă face să dau sălbatic din cap la orice oră. Și dacă găsiți voi solo-uri de chitară mai incendiare ca aici, să mă anunțați.

Pe final, videoclipul piesei I Kill Everything I Fuck, plină ochi de riff-uri infecțioase și cu un solo super șmeker, și un rip al dvd-ului Terror in America din 1993.

Mandatory listening:
GG Allin - I Kill Everything I Fuck

After spending time in a NYC studio recording their final album together, GG was ready to continue his onslaught against society and anyone else who stood in his way. His anger had escalated and he was spiraling completely out of control. The tour kicked off in May and for a one month period we tore up the country like no band had ever done before. GG's animalistic behavior and vicious display of rage, chaos and total domination is more evident than ever during these performances. After viewing this DVD, you will understand why the "Terror in America" was the most violent tour in the history of Rock & Roll. - Merle Allin.

GG Allin - Terror In America


9. Mac Lethal - North Korean BBQ (2011)



”This is therapy for gangsters”

I guess this mixtape was an exercise in keeping myself sane during the dark, bitterly cold Kansas City winter months. Mostly chronicling and processing an extremely serious, devastating breakup, the overall feeling of sadness about loss and aging, the constant struggle we all face with vices and exogenous substances, and accepting emotional, mental and physical damage (whether self-inflicted, or done by someone else.)

North Korean BBQ is for old souls. People 30+ (figuratively and literally.)

North Korean BBQ nu seamănă cu niciun alt album hip-hop pe care l-am ascultat vreodată. Numeroşi rapperi vorbesc despre târfe, trafic de arme şi droguri, lupte între găşti rivale şi bijuterii scumpe. Mac Lethal, însă, este un tip alb din Kansas care a împlinit 30 de ani şi care simte cum întreaga viaţă începe să i se ducă la vale. Unii rapperi glorifică drogurile şi le consideră o necesitate absolută pentru a fi gangsta. Mac Lethal le vede ca pe o modalitate prin care adulţii încearcă să facă faţă rahatului pe care soarta li-l aruncă zilnic în faţă. MTV ne-a învăţat că rap-ul este un instrument prin care poţi aduna case enorme şi colecţii de maşini. Pentru Mac Lethal, este ceea ce îl ajută să se menţină pe linia de plutire şi să n-o ia razna complet. Exagerările tipice genului muzical pe care îl abordează nu îşi găsesc loc în munca lui şi preferă să vorbească în termeni simpli şi realişti despre viaţa, relaţiile şi dependenţele lui, aşa cum le trăieşte zi de zi.

Mac Lethal este un artist complet diferit faţă de majoritatea celor care populează sfera asta muzicală. Chiar dacă introduce, ocazional, lovituri la adresa haterilor şi insistă să-şi apere şi să-şi justifice cariera, muzica lui este sentimentală, emoţională şi, mai presus de toate, originală. Pentru că poate ne-am săturat să ascultăm acelaşi gangsta rap materialist ca acum douăzeci de ani şi avem nevoie de evoluţie sau, măcar, de o schimbare de perspectivă.

Mac Lethal nu mai este pentru mine un nume necunoscut, ci dovada că rap-ul poate însemna şi altceva: substanţă, profunzime, trăiri intense şi personale şi, mai presus de toate, sinceritate.

Și da, e cam wigger, dar e un frățior foarte de treabă. Deal with it.

North Korean BBQ poate fi ascultat și descărcat gratuit de pe pagina de bandcamp a unchiului Mac.

Mandatory listening:
Mac Lethal - Raise the Dead
Mac Lethal - Feel it in the Air
Mac Lethal - War Drum


10. Mediocracy - Asoma (2011)



”For we've raped this earth enough / It will one day shake us off”

După multe deliberări, am decis ca trupa românească din lista mea să fie Mediocracy, pentru că sunt una dintre cele mai entertaining, serioase și profesioniste trupe din peisajul muzical românesc. Voi da un mic copy-paste la recenzia mea de pe TZEEEAC, pentru că am scris destul de frumos acolo despre ei și nu are rost să reinventez roata.

Mediocracy is a bunch of pissed-off dudes from the bullshit city of Bucharest, Romania who play a highly energetic brand of crusty metallic hardcore not unlike Masakari, Converge, All Pigs Must Die and whatever else you and your friends listen to when you feel like the Man is keeping you down. They've only been around for two years and have already released two full-length albums and an EP and have toured intensively, so I guess they're pretty passionate about their music.

Most of their songs are blazing hurricanes of sharp, chaotic hardcore riffs, d-beat drumming and caustic vocals with the occasional melodic lead thrown in for good measure. As the band puts it, they're "opposed to fascism,state control,religion,hate,war,authoritarianism and the constant dumbing of people in this society which embraces these things", so there's really no need for me to go any further on this. Just know that if you're on the lookout for some flawlessly executed, harsh, crusty hardcore to get you through your vapid, pointless excuse for an existence, you should definitely give Asoma a spin.

Din nou, albumul se poate asculta și descărca gratuit pe bandcamp.

Mandatory listening:
Mediocracy - "On the Outside" Asiluum Arts
Mediocracy - Your Reflection


11. OM - God Is Good (2009)



”Weeps into purified - the Self is not a void.”

TZEEEAC wrote: OM (as in the sacred Buddhist/Hindu syllable) is the band formed in the wake of the demise of the almighty Sleep, when Al Cisneros (bass, vocals) and Chris Hakius (drums) decided they wanted to keep playing stoner doom. So you might assume that OM is just Sleep reloaded, but you'd be wrong, as the rhythmic duo went in a completely different direction, incorporating a lot of influences from Tibetan and Indian music and thus crafting a unique sound that's labeled as stoner doom only because saying ambiental mystical meditative chanting droning doom would take too much time.

I guess you could call OM a drum'n'bass outfit, if you would happen to be an asshole, and you'd be right (although you'd still be an asshole). The music is minimal and stripped off of all unnecessary additions, using the bass and drums to create a strange, reflecting atmosphere that wouldn't feel out of place in a spiritual healer's hovel. Al Cisneros' vocals have took a turn for the sacred, as he's chanting mystical lyrics about the sun and the practice of reincarnation in true new-age hippie fashion. The bass lines have a trance-inducing quality to them, while the drumming is similarly hypnotic, employing steady rhythms and tambourine hits to lead the listener into ever-lasting bliss.

TL;DR Al Cisneros s-a drogat ATÂT de mult.

Mandatory listening:
Om - Meditation is the Practice of Death
Om - Live at Amoeba


12. Subheim - Approach (2008)



”In this world, a man, by itself, is nothing.”

Subheim is the deeply personal project of electronic music composer and visual artist Kostas K., a downtempo, experimental venture fusing IDM elements with rich ambiance and female vocals by Katja. Complex and uncompromising, Subheim's debut album on Tympanik Audio is full of intricate rhythms, deep reverbs, and bitcrushed sounds, combined with pianos, cellos, and beautiful synthwork. Haunting melodies and distant voices meet complex beats and luring atmospheres to create a unique blend of dynamics and emotion.

Nu mai țin minte exact când am descoperit albumul ăsta, dar îmi aduc aminte că am știut din prima c-o să-mi placă, numai uitându-mă la copertă. Este unul dintre cele mai bune albume ambient pe care am avut plăcerea să le ascult și îl recomand oricui. Musai de ascultat noaptea, în liniște, cu toate luminile stinse. Are un efect mult amplificat.

MANDATORY LISTENING


13. Die Antwoord - Ten$ion (2012)



"- What does Die Antwoord mean?
- The Answer.
- Answer to what?
- Whatever, man... fuck."

Îmi voi încheia lista în mod grandios cu Die Antwoord, cel mai awesome/fucked-up grup de rave/hip-hop din Africa de Sud. Yo-Landi Vi$$er, Ninja și DJ Hi-Tek sunt niște adevărați artiști - pe lângă muzică, își regizează singuri și super videoclipurile, ocupându-se de concept, decoruri, costume, coreografie și ce mai vreți voi. Au cam luat lumea cu asalt și e bine așa. Sper să devină cât mai imenși și sper ca într-o bună zi să purtăm toți trening verde fosforescent și mai mult bling ca Mr. T.

Trupa a pornit ca urmare a faptului că Ninja avea super mișcări de dans și arunca steluțe ninja lirice, iar DJ Hi-Tek era unul dintre puținii cetățeni din Capetown care avea un computer, pe care făcea next-level beats. Au băgat-o în mix și pe Yo-Landi Vi$$er, care mi se pare una dintre cele mai sexy femei în viață (srs), iar Die Antwoord a devenit un fenomen mondial. Nu vă prefaceți că nu vă place.

Also, odată dădeam F5 pe Tumblr și am văzut o poză cu penisul lui Ninja. Era imens și avea tatuate niște versuri pe el.

Și da, nu-s sigur cât de mult stă muzica în picioare fără videoclipurile fucking amazing, dar asta e. GET FREAKY!

Mandatory listening:
Die Antwoord - Baby's on Fire
Die Antwoord - Fatty Boom Boom
Die Antwoord - I Fink U Freeky


14. BEZNĂ TVCI - Noaptea Valpurgiei (2007)



”La vecinic tron copita scurmă”

NICIODATĂ.

Review + Download


15. Subcarpați - Underground Folclor (2012)



”4 dimineața, București, Gara de Nord - Mă lasă Mahdi la coloană fiindc-era pe stradă”

Subcarpați ar fi putut fi încă un proiect eșuat de a servi muzica populară într-o formă modernă, însă sfinții și sateliții s-au aliniat în mod corespunzător și succesul trupei nu a întârziat să apară. Faima anterioară a lui MC Bean și DJ Limun, talentul lor incontestabil de a combina în mod fericit motivele folclorice cu muzica hip-hop și diverse elemente electro/dub/dubstep/whatever, apetitul tinerilor români pentru muzica electronică și reggae, îndemnul trupei la mândrie națională și la aprecierea și păstrarea valorilor naționale, îndemn adresat unui public frustrat de promovarea obscenă a non-valorilor în România - toate au contribuit în mod decisiv la ascensiunea trupei.

Astfel încât, dacă am avut nevoie de câteva ghionturi și de ceva lobby pentru a deveni fan al albumului lor de debut, Underground Folclor a fost așteptat cu bale, tropăituri din picioare, sms-uri, ochi injectați și share-uri obsesive pe Facebook date oricărei picături de muzică nouă venită din direcția lăutarului de București.

REVIEW COMPLET

Mandatory listening:

Subcarpati - Intro - Actul I
Subcarpati - Balada romanului

1. Pink Floyd - Animals



Tracklist:
1. Pigs On The Wing (Part One)
2. Dogs
3. Pigs (Three Different Ones)
4. Sheep
5. Pigs On The Wing (Part Two)

“Animals” este un album conceptual bine închegat, fără intermezzo-uri şi piese de umplutură. Satira de inspiraţie orwelliană de care musteşte se potriveşte şi la vremurile actuale. Nu se poate să nu-ţi înflorească un zâmbet cinic pe buze în timp ce asculţi un astfel de album în drum spre slujba ta 9-17 şi te gândeşti ce maşinărie de făcut bani au fost şi sunt Pink Floyd.

Aş fi putut să aleg un album mai iconic de la ei, dar am preferat să merg pe o alegere mai personală. Conform chart-urilor mele de last.fm, pe primul loc ca număr de ascultări se află Pigs on the wings (part I), piesa care deschide albumul "Animals". În ciuda faptului că e un simplu intro folk de 1 minut jumate, fără potenţial de şlagăr, mi s-a lipit de creier şi de inimă, şi nu dă semne că s-ar uza din cauza ascultărilor repetate.

Pigs on the wing (part I) wrote:If you didn't care
What happened to me
And I didn't care
For you

We would
Zig-zag our way
Through the boredom and pain
Occasionally glancing up through the rain
Wondering which of the buggers to blame

And watching
For pigs on the wing

Versurile îmi amintesc oarecum de finalul idilei din “1984”, o alăturare potrivită cu cealaltă distopie orwelliană din care-şi trage seva albumul - “The Animal Farm”. Departe de a fi un simplu love song cenuşiu, Pigs on the wing anticipează unul dintre motivele de pe următorul album al trupei - “together we stand, divided we fall”.

Poate fi ascultat în întregime aici.


2. Led Zeppelin - IV



Tracklist:
1. Black Dog
2. Rock and Roll
3. The Battle of Evermore
4. Stairway to Heaven
5. Misty Mountain Hop
6. Four Sticks
7. Going to California
8. When the Levee Breaks

Aş fi putut încropi foarte uşor o listă old school cu 20 de albume rock clasice, dar nu pot spune însă că mai ascult foarte des aşa ceva. Păstrez genul ăsta de muzică pentru anumite zile de vară. L-am asociat mereu cu copilăria, poate pentru că îmi aminteşte de casetele şi benzile de magnetofon ale lui taică-miu. Viniluri nu avea decât cu Janis Joplin şi Grateful Dead, da’ ăia nu-mi plăceau când eram mic.

În orice caz, consider că albumul de faţă surprinde foarte bine spiritul acelui rock popular şi plin de viaţă. Fie că e vorba de lălăieli băşite ca pe The Battle of Evermore, rockin’ with your cocks out ca pe Black Dog şi Rock and Roll, blues-ul sludgy de pe When the Levee Breaks, sau balada clasică Going to California, rockul de pe vremea lui tată-to e concentrat aici, în 42 de minute de sex cu sclipici şi lens flare.

Şi nici măcar n-am zis nimic de Stairway to Heaven, care recunosc că e probabil cea mai uzată piesă din istorie.

Poate fi ascultat în întregime aici.


3. The Dave Brubeck Quartet - Time Out



Tracklist:
1. Blue Rondo à la Turk
2. Strange Meadow Lark
3. Take Five
4. Three to Get Ready
5. Kathy's Waltz
6. Everybody's Jumpin'
7. Pick Up Sticks

Cică Mărar nu ne lasă să punem muzică clasică. Nu-i nimic, o putem arde ca snobii şi pe jazz. “Time Out” e baby’s first jazz album, o introducere lină şi catchy în acest gen. Să zicem că e prietenos cu albii şi nu musteşte de pretenţii. Un album de voie bună, pentru o seară de poker cu băieţii. Începeţi cu celebrele Blue Rondo à la Turk şi Take Five. De nu v-or plăcea, uşa e în partea cealaltă.

Poate fi ascultat în întregime aici.


4. Bohren & Der Club of Gore - Sunset Mission



Tracklist:
1. Prowler
2. On Demon Wings
3. Midnight Walker
4. Street Tattoo
5. Pain-Less Steel Angels
6. Darkstalker
7. Nightwolf
8. Black City Skyline
9. Dead End Angels

Poate fi ascultat în întregime aici.


5. Mono - You Are There



Tracklist:
1. The Flames Beyond The Cold Mountain
2. A Heart Has Asked For The Pleasure
3. Yearning
4. Are You There
5. The Remains Of The Day
6. Moonlight

Nu am găsit un link cu tot albumul, aşa că am pus link-uri către youtube pentru fiecare track. Recomand Yearning şi Moonlight.


6. Esbjörn Svensson Trio - Viaticum



Tracklist:
1. Tide Of Trepidation
2. Eighty-eight Days In My Veins
3. The Well-wisher
4. The Unstable Table & The Infamous Fable
5. Viaticum
6. In The Tail Of Her Eye
7. Letter From The Leviathan
8. A Picture Of Doris Travelling With Boris
9. What Though The Way May Be Long

Poate fi ascultat în întregime aici.


7. Current 93 - All the Pretty Little Horses (The Inmost Light)



Tracklist:
1. The Long Shadows Fall
2. All the Pretty Little Horsies
3. Calling for Vanished Faces I
4. The Inmost Night
5. The Carnival is Dead and Gone
6. The Blood Bells Chime
7. Calling for Vanished Faces II
8. The Frolic
9. The Inmost Light
10. Twilight, Twilight, Nihil, Nihil
11. The Inmost Light Itself
12. All the Pretty Little Horses
13. Patripassian

Poate fi ascultat în întregime aici.


8. Earth - The Bees Made Honey in the Lion's Skull



Tracklist:
1. Omens and Portents I : The Driver
2. Rise to Glory
3. Miami Morning Coming Down II (Shine)
4. Engine of Ruin
5. Omens and Portents II : Carrion Crow
6. Hung from the Moon
7. The Bees Made Honey in the Lion's Skull

La fel ca la Mono, găsiţi linkuri de youtube către fiecare track mai sus. Încercaţi piesa de titlu; dacă nu vă place, sunt puţine şanse să vă placă şi restul.


9. Bill Evans Trio - Everybody Digs Bill Evans



Tracklist:
1. Minority
2. Young And Foolish
3. Lucky To Be Me
4. Night And Day
5. Epilogue I
6. Tenderly
7. Peace Piece
8. What Is There To Say?
9. Oleo
10. Epilogue II
11. Some Other Time

Coperta spune tot ce e de spus.

Poate fi ascultat în întregime aici.


10. Mississippi John Hurt - DC Blues



Tracklist:
Multe lol.

Blues de la tata lui. Recomand clasicele Got the blues (Can't be satisfied), Monday morning blues şi Candy man blues.


11. Ulver - Perdition City



Tracklist:
1. Lost in Moments
2. Porn Piece or the Scars of Cold Kisses
3. Hallways of Always
4. Tomorrow Never Knows
5. Future Sound of Music
6. We Are the Dead
7. Dead City Centres
8. Catalept
9. Nowhere/Catastrophe

Poate fi ascultat în întregime aici.

12. Lake of Tears - Black Brick Road



Tracklist:
1. The Greymen
2. Making Evenings
3. Black Brick Road
4. Dystopia
5. The Organ
6. A Trip With The Moon
7. Sister Sinister
8. Rainy Day Away
9. Crazyman

Poate fi ascultat în întregime aici


13. Tim Hecker - Harmony in Ultraviolet (2006)



Track listing:
1. "Rainbow Blood" – 1:53
2. "Stags, Aircraft, Kings and Secretaries" – 4:31
3. "Palimpsest I" – 0:36
4. "Chimeras" – 3:14
5. "Dungeoneering" – 5:25
6. "Palimpsest II" – 0:39
7. "Spring Heeled Jack Flies Tonight" – 3:11
8. "Harmony in Blue I" – 1:32
9. "Harmony in Blue II" – 1:53
10. "Harmony in Blue III" – 2:41
11. "Harmony in Blue IV" – 2:03
12. "Radio Spiricom" – 4:52
13. "Whitecaps of White Noise I" – 7:30
14. "Whitecaps of White Noise II" – 5:57
15. "Blood Rainbow" – 4:06

un hipster wrote:Harmony in Ultraviolet is sensual body music of a very particular kind, and it's the sort of record that asks a lot. But if you trust it and go along, it knows exactly where to lay its hands.

Am rămas oarecum fără idei pe final de draft, nefiind un împătimit al albumelor luate ca întreg. Aici aveţi un album nocturn de ambient/drone cinstit, fără pretenţii de revoluţie a genului. Merge ascultat în timp ce vă uitaţi pe tavanul luminat de farurile vreunei maşini ce trece răzleţ în noapte. Ştiu că v-am spart cu această descriere care nu spune nimic, dar nu am suficientă experienţă cu genul ăsta de muzică încât să-mi pot da cu părerea în termeni mai tehnici.

Nu am nicio piesă preferată, îmi place să-l ascult aiurea pe shuffle. Albumul poate fi ascultat în întregime aici.


14. Kiss the anus of a black cat - An interlude to the outermost (2007)



15. Weather Report - Heavy Weather (1977)



Recunosc că sunt cam nesimţit cu această alegere finală. Aş fi vrut să continui pe linia obscură pe care am mers pe sfârşitul listei, dar nu mi-a mai venit în minte nimic potrivit. Aşa că lista se dezechilibrează brusc cu nişte greuceni în coadă. Dar hei, cine ştie, poate că mai e pe aici lume care n-a auzit de Zawinul sau de Pastorius, deci n-o să fie chiar un wildcard scos din fund. Luaţi de aici, zmeilor, jazz fusion de-ţi stă ceasul.