S1F2 - The Duellists
Moderator: RaptoR
S1F2 - The Duellists
The Duellists (1977)
L-am văzut după ce m-am întors de la un mare muzeu al războiului, o bună parte din care era dedicat perioadei lui Napoleon. Cu picturile, descrierile, colecția imensă de arme și uniforme proaspete-n minte, imaginea pe care mi-au dat-o s-a potrivit la fix cu filmul. E remarcabil cât de veridic reușește să fie, cât de natural "se simte". Când mă uit la figurile astea am senzația că recunosc actori. Primul film al lui Ridley Scott. Gândiți-vă la el când mai vedeți filme cu spadasini care fac piruete-n luptă.
L-am văzut după ce m-am întors de la un mare muzeu al războiului, o bună parte din care era dedicat perioadei lui Napoleon. Cu picturile, descrierile, colecția imensă de arme și uniforme proaspete-n minte, imaginea pe care mi-au dat-o s-a potrivit la fix cu filmul. E remarcabil cât de veridic reușește să fie, cât de natural "se simte". Când mă uit la figurile astea am senzația că recunosc actori. Primul film al lui Ridley Scott. Gândiți-vă la el când mai vedeți filme cu spadasini care fac piruete-n luptă.
- McWilliams
- Self-righteous bastard
- Posts: 4601
- Joined: 2 Mar 2014, 17:23
- Location: Galati
- Contact:
Re: S1F2 - The Duellists
Vazut. Placut.
Costumele sunt jos palaria, desi iti face o pofta sa mai vezi si niste sarje ale cavaleriei in "pauzele" dintre dueluri. Este bine macar ca sunt spatiate in cativa ani - 1800, 1801, 1806, 1812 etc. - altfel ramanea impresia de "Cei trei muschetari". Anume ca garzile regelui si garzile cardinalului existau doar pentru dueluri, orice alta activitate fiind bautul si preacurvitul intre dueluri. Inteleg ce urmareste filmul: sa arate ca duelurile erau mai putin "romantice" si mult mai agresive, sangeroase si lipsite de sens decat a ramas in fantezia "artistilor". Si pot sa inteleg si "licenta" folosita de regizor, hiperbolizarea obsesiei pentru onoare. Pentru ca nu cred ca era permis in absolut niciun fel de conditii ca ofiteri superiori, comandanti de unitati, sa se scoata efectiv din "military duty" prin autoflagelare cu sabii de cavalerie (un fel de falx dacic). Daca mai erau zece ca astia, cine mai comanda unitatiile cat astia isi oblojeau ranile?
Tipul de la inceput, care deduc ca juca un medic militar, seamana a Stallone. Si are si cateva replici amuzante - "Therefore, keep away from him, keep ahead of him, put your trust in Bonaparte". Altfel, in afara de faptul ca tot filmul se invarte in jurul notiunii de duel, in care nevoia animalica de a se duela/lupta/refula plaseaza motivul undeva in plan tert, uitat de lume, nu prea ai ce sa culegi din personaje. Cumva, si am sa ma amuz aici in mod copios, D'Hubert parca a dat peste ola small dickie al duelelor: 1) s-a intalnit cu el (ola/Feraud), deci obligatoriu i-a insultat retina si ala "demands satisfaction there and then", 2) ce-l care-i pateaza onoarea lui ola/Feraud nu trebuie doar invins, ci trebuie umilit si omorat - orice altceva ii submineaza autoritatea si onoarea, 3) adversarul (D'Hubert) trebuie urmarit, incoltit si obligat sa raspunda provocarilor (pentru ca aproape toata "societatea" militara din jur considera asta drept natural, drept normal; apropiatii lui si ai lui ola/Feraud deopotriva) si 4) singura metoda prin care poate castiga (oricine) este sa se coboare la nivelul lui si sa-l invinga prin propriile arme, apoi sa-l crute ca sa traiasca cu rusinea. Surprinzator este ca, la Feraud, asta a functionat.
La final, credeam ca Feraud o sa faca o manevra "a la Javert": sa fie atat de socat de faptul ca Nemesis-ul lui l-a infrant la propriul joc, dar i-a crutat viata ca sa-i arate ca s-a inselat in privinta lui, incat tot sistemul lui de incredere absoluta in onoare si dreptate prin victorie in duel se prabuseste si nu mai poate trai cu sine. Astfel incat se arunca in rau. Ar fi fost un final mai... dramatic, in schimb faptul ca cineva ar fi trebuit sa-l nareze ar fi stirbit din frumusetea lui.
Costumele sunt jos palaria, desi iti face o pofta sa mai vezi si niste sarje ale cavaleriei in "pauzele" dintre dueluri. Este bine macar ca sunt spatiate in cativa ani - 1800, 1801, 1806, 1812 etc. - altfel ramanea impresia de "Cei trei muschetari". Anume ca garzile regelui si garzile cardinalului existau doar pentru dueluri, orice alta activitate fiind bautul si preacurvitul intre dueluri. Inteleg ce urmareste filmul: sa arate ca duelurile erau mai putin "romantice" si mult mai agresive, sangeroase si lipsite de sens decat a ramas in fantezia "artistilor". Si pot sa inteleg si "licenta" folosita de regizor, hiperbolizarea obsesiei pentru onoare. Pentru ca nu cred ca era permis in absolut niciun fel de conditii ca ofiteri superiori, comandanti de unitati, sa se scoata efectiv din "military duty" prin autoflagelare cu sabii de cavalerie (un fel de falx dacic). Daca mai erau zece ca astia, cine mai comanda unitatiile cat astia isi oblojeau ranile?
Tipul de la inceput, care deduc ca juca un medic militar, seamana a Stallone. Si are si cateva replici amuzante - "Therefore, keep away from him, keep ahead of him, put your trust in Bonaparte". Altfel, in afara de faptul ca tot filmul se invarte in jurul notiunii de duel, in care nevoia animalica de a se duela/lupta/refula plaseaza motivul undeva in plan tert, uitat de lume, nu prea ai ce sa culegi din personaje. Cumva, si am sa ma amuz aici in mod copios, D'Hubert parca a dat peste ola small dickie al duelelor: 1) s-a intalnit cu el (ola/Feraud), deci obligatoriu i-a insultat retina si ala "demands satisfaction there and then", 2) ce-l care-i pateaza onoarea lui ola/Feraud nu trebuie doar invins, ci trebuie umilit si omorat - orice altceva ii submineaza autoritatea si onoarea, 3) adversarul (D'Hubert) trebuie urmarit, incoltit si obligat sa raspunda provocarilor (pentru ca aproape toata "societatea" militara din jur considera asta drept natural, drept normal; apropiatii lui si ai lui ola/Feraud deopotriva) si 4) singura metoda prin care poate castiga (oricine) este sa se coboare la nivelul lui si sa-l invinga prin propriile arme, apoi sa-l crute ca sa traiasca cu rusinea. Surprinzator este ca, la Feraud, asta a functionat.
La final, credeam ca Feraud o sa faca o manevra "a la Javert": sa fie atat de socat de faptul ca Nemesis-ul lui l-a infrant la propriul joc, dar i-a crutat viata ca sa-i arate ca s-a inselat in privinta lui, incat tot sistemul lui de incredere absoluta in onoare si dreptate prin victorie in duel se prabuseste si nu mai poate trai cu sine. Astfel incat se arunca in rau. Ar fi fost un final mai... dramatic, in schimb faptul ca cineva ar fi trebuit sa-l nareze ar fi stirbit din frumusetea lui.
Candva, pe aici, trecea un brutalistu...
O vorba de duh din Warhammer 40'000
https://www.youtube.com/watch?v=cO3MttgvHUY
O vorba de duh din Warhammer 40'000
https://www.youtube.com/watch?v=cO3MttgvHUY
- Michilangelo
- Headless Kamikaze
- Posts: 330
- Joined: 2 Mar 2014, 19:24
Re: S1F2 - The Duellists
Daca ar fi sa caracterizez The Duellists in trei cuvinte acestea ar fi: discount Barry Lyndon. Nu e rau deloc (mai ales pentru un debut), insa nu mi-a atins vreo coarda. Povestea o fi inspirata din fapte reale, dar chiar si asa e foarte previzibila. Rezultatul fiecarui duel e clar inainte de a incepe, singurul moment de dubiu fiind cel final, cand nu eram sigur daca mor amandoi sau traiesc amandoi. As putea totusi spune, in apararea filmului, ca probabil nu a fost principalul sau scop, storytelling-ul.
De remarcat scena finala, cu Feraud pe malul raului. E cea mai frumoasa dpdv vizual din film, cu toate ca in general s-a acordat o atentie deosebita cadrelor in care s-a filmat. Also, tot la parti pozitive, ce a zis McWill legat de realismul duelurilor si al costumelor. Asadar, lasand la o parte povestea, filmul e bun si merita vazut, mai ales daca esti pasionat de subiect, cum banuiesc ca e Jaunty - caruia ii recomand Barry Lyndon, daca nu l-a vazut deja; e asemanator din multe puncte de vedere cu TD, dar facut de un Kubrick in apogeul carierei.
De remarcat scena finala, cu Feraud pe malul raului. E cea mai frumoasa dpdv vizual din film, cu toate ca in general s-a acordat o atentie deosebita cadrelor in care s-a filmat. Also, tot la parti pozitive, ce a zis McWill legat de realismul duelurilor si al costumelor. Asadar, lasand la o parte povestea, filmul e bun si merita vazut, mai ales daca esti pasionat de subiect, cum banuiesc ca e Jaunty - caruia ii recomand Barry Lyndon, daca nu l-a vazut deja; e asemanator din multe puncte de vedere cu TD, dar facut de un Kubrick in apogeul carierei.
Re: S1F2 - The Duellists
Ce-a spus Michi practic. Foarte de acord cu ultima scenă, peisajele în general au fost inspirat alese, dar acolo a impresionat în mod special. Nu mi s-a părut un film extraordinar, un Kaitel înainte să-și găsească locul, Keith Carradine pentru care din păcate talentul arătat aici reprezintă p. much maximul posibil, partea bună e R. Scott la debut, înainte de apogeu, dar și înainte să se transforme în Michael Bay-ul de acum. E însă un film de atmosferă și mi-a făcut plăcere să-l urmăresc.
Ah, și mișto muzica.
@McWill, nu o spun ca să te enervez sau să încep o discuție pe tema asta, dar la doilea paragraf mi s-a făcut silă să-ți citesc postul. Chiar era nevoie?
LE:
Ok, McWill, ți-am mutat postul la groapă. Ideea e să rămânem aici la discuții pe baza filmelor văzute, fără comparații cu diferiți useri sau flame-uri de pe forum.
Ah, și mișto muzica.
@McWill, nu o spun ca să te enervez sau să încep o discuție pe tema asta, dar la doilea paragraf mi s-a făcut silă să-ți citesc postul. Chiar era nevoie?
LE:
Ok, McWill, ți-am mutat postul la groapă. Ideea e să rămânem aici la discuții pe baza filmelor văzute, fără comparații cu diferiți useri sau flame-uri de pe forum.
Re: S1F2 - The Duellists
L-am văzut, mi-a plăcut.
Nu mi se pare cinstită comparaţia cu Barry Lyndon. O dată pentru că suntem deja câţiva care au văzut filmul lui Kubrick; The Duellists e din punctul ăsta de vedere o alegere mai potrivită pentru Movie Club. În afară de asta, cele două filme nu au chiar aşa de multe în comun: anii relativ apropiaţi în care se desfăşoară acţiunea şi duelurile (care nu ocupă un rol central în Barry Lyndon). Există însă diferenţe fundamentale între cele două filme, care pleacă încă de la scrierile pe care se bazează. Povestea de "mărire şi decădere" a unui scoundrel irlandez lasă mai mult loc de brodat decât o poveste simplă, old school, despre bărbăţie şi onoare. Au ieşit două filme diferite, care nu luptă în aceeaşi ligă.
Nu mi se pare cinstită comparaţia cu Barry Lyndon. O dată pentru că suntem deja câţiva care au văzut filmul lui Kubrick; The Duellists e din punctul ăsta de vedere o alegere mai potrivită pentru Movie Club. În afară de asta, cele două filme nu au chiar aşa de multe în comun: anii relativ apropiaţi în care se desfăşoară acţiunea şi duelurile (care nu ocupă un rol central în Barry Lyndon). Există însă diferenţe fundamentale între cele două filme, care pleacă încă de la scrierile pe care se bazează. Povestea de "mărire şi decădere" a unui scoundrel irlandez lasă mai mult loc de brodat decât o poveste simplă, old school, despre bărbăţie şi onoare. Au ieşit două filme diferite, care nu luptă în aceeaşi ligă.
REMEMBER CITADEL
Re: S1F2 - The Duellists
Nu mi-a placut dar nici nu prea ma pasioneaza filmele istorice sau perioada respectiva. Faina cinematografia totusi.
+1 pentru recomandarea Barry Lyndon
+1 pentru recomandarea Barry Lyndon
Re: S1F2 - The Duellists
L-am văzut şi eu! Mi-a plăcut, a fost fain. M-am îndrăgostit lulea de Cristina Raines.
Re: S1F2 - The Duellists
N-am priceput care e morala. Cat de defectuoasa era notiunea de onoare din acele vremuri? O deconstructie a portretului romantic pe care il are publicul in minte legat de dueluri? Sa fie o alegorie, in care cei doi duelisti sunt de fapt parti ale personalitatii unui singur om, aflate intr-un etern conflict?
Oricare ar fi raspunsul, nu mi s-a parut ca reiese natural din actiunea filmului. Nu a reusit sa ma convinga ca motivatia perosnajelor e autentica. Chiar as zice ca o parte din vina e si a actorilor: Harvey Keitel are aliura de om rational, calculat, ceea ce nu se potriveste cu natura impulsiva a pesonajului sau.
Ce apreceiez e cand un film nu face compromisuri la detalii, iar aici The Duellists exceleaza. Un regizor mai lenes se multumeste sa tranteasca niste figuranti care stau cu mainile in buzunar, in schimb Ridley Scott creeaza adevarate povesti care se deruleaza in fundal.
De cinematografie si costume nu mai are rost sa zic ceva, vad ca suntem de acord in unanimitate ca sunt impecabile.
Si, nu credeam sa zic asta, dar comparatia ola/Feraud a lui McWilliams e geniala
Oricare ar fi raspunsul, nu mi s-a parut ca reiese natural din actiunea filmului. Nu a reusit sa ma convinga ca motivatia perosnajelor e autentica. Chiar as zice ca o parte din vina e si a actorilor: Harvey Keitel are aliura de om rational, calculat, ceea ce nu se potriveste cu natura impulsiva a pesonajului sau.
Ce apreceiez e cand un film nu face compromisuri la detalii, iar aici The Duellists exceleaza. Un regizor mai lenes se multumeste sa tranteasca niste figuranti care stau cu mainile in buzunar, in schimb Ridley Scott creeaza adevarate povesti care se deruleaza in fundal.
De cinematografie si costume nu mai are rost sa zic ceva, vad ca suntem de acord in unanimitate ca sunt impecabile.
Si, nu credeam sa zic asta, dar comparatia ola/Feraud a lui McWilliams e geniala
Re: S1F2 - The Duellists
L-am vazut si eu pana la urma. Mi-a placut. N-am vazut Barry Lyndon, dar mi-a adus aminte pe alocuri de Twilight Samurai.
Done
Out into the foggy street. Turn your collar up.
Out into the foggy street. Turn your collar up.
Re: S1F2 - The Duellists
Am văzut Barry Lyndon. Îl recomandau unii și pe pagina IMDB a Dueliștilor. Povestea curge frumos și m-a prins, cu toate că jocul actorilor mi s-a părut cam țeapăn. Vizual e superb, fiecare nenorocită de scenă parcă încearcă și reușește să fie o pictură a epocii în mișcare. Și muzica a rămas cu mine.
Interesant. A mai simțit cineva nevoia unei morale?Stokkolm » Sun Aug 24, 2014 1:39 am wrote:N-am priceput care e morala.
Re: S1F2 - The Duellists
Nope, eu nu, nu a avut ”morală” și nici nevoie de așa ceva. Intenționat a fost un film la obiect, care descrie perioada respectivă (mă rog, duelurile/onoarea/wtv de fapt) prin intermediul a două personaje diferite.
LE:
Sure, dar e mai degrabă una dintre ideile prezente în film, nu mi se pare neapărat mesajul central. Mai ales că deja la ultimul duel nici nu se mai punea problema de jocuri sociale, vremurile se schimbaseră, era mai mult rușinos decât onorabil.
LE:
Sure, dar e mai degrabă una dintre ideile prezente în film, nu mi se pare neapărat mesajul central. Mai ales că deja la ultimul duel nici nu se mai punea problema de jocuri sociale, vremurile se schimbaseră, era mai mult rușinos decât onorabil.
Re: S1F2 - The Duellists
Urm... mie mi s-a parut ca avea o anumita morala. Arata cat de usor e sa iti ascunzi maniile in spatele unor norme sociale, si potentialul pericol cauzat de respectivele norme.
In alte cuvinte: de ce jocurile sociale sunt tampite.
In alte cuvinte: de ce jocurile sociale sunt tampite.
Re: S1F2 - The Duellists
Gandeste-te la ultima scena, nu ai cum sa zici ca a fost pusa acolo doar ca sa admiram peisajul superb, e foarte evident ca are un rol simbolic. Si cam in maniera asta decurge tot filmul.Jaunty » 27 Aug 2014, 16:25 wrote:Interesant. A mai simțit cineva nevoia unei morale?
Re: S1F2 - The Duellists
Da, dar... sunt de acord cu TG, filmul cuprinde mai multe idei și simboluri, dar n-aș spune că are o Morală la modul în care o căutai tu în post-ul precedent.
Re: S1F2 - The Duellists
O surpriză foarte plăcută Dueliştii lui Scott. Mi-au plăcut foarte mult toate cadrele alea pastorale, foarte fain alese. N-am înţeles totuşi niciodată nevoia unui puternic accent britanic în mai toate filmele plasate într-un spaţiu geografic diferit de State şi în perioadele de dinaintea sec. XX. Spunând asta, Keitel e singurul care nu s-a aplecat acestei mode, având cam acelaşi stil din Bad Lieuntenant. Un pic deranjant, noroc că n-a avut multe replici.
Părerea mea e că duelurile n-au fost neapărat o chestiune de onoarea, ci doar un pretext de a te răcori în cazul în care orgoliul ţi-a fost lezat. Redus la absurd, poţi să spui că toată tărăşenia a început din invidia lui Feraud la favoarea arătată de doamna de Lyon lui D'Hubert. Aşadar un "cock fight".
Dar mi-a plăcut. Ridley chiar avea un anumit fler regizoral când era tânăr.
Părerea mea e că duelurile n-au fost neapărat o chestiune de onoarea, ci doar un pretext de a te răcori în cazul în care orgoliul ţi-a fost lezat. Redus la absurd, poţi să spui că toată tărăşenia a început din invidia lui Feraud la favoarea arătată de doamna de Lyon lui D'Hubert. Aşadar un "cock fight".
Dar mi-a plăcut. Ridley chiar avea un anumit fler regizoral când era tânăr.
EpicTroll: Vrei să ştii părerea mea? Oamenii cu păreri ar trebui degrabă împărţiţi la zero.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 10 guests