[Review] Seria We Were Here

Recenzii sau articole care abordează un anumit subiect legat de games/media/hardware/lifestyle, scrise de către userii forumului.
Post Reply
User avatar
Quackers
Zergling
Posts: 143
Joined: 5 Mar 2014, 05:35

[Review] Seria We Were Here

Post by Quackers »

Avea Mark Twain o vorba, "nu exista o metoda mai buna sa-ti dai seama daca iti place sau displace cineva decat prin a calatori cu acea persoana". Ei bine, Mark Twain e invechit si oricum de fapt el si-a pierdut prietenii prin investitii defectuoase. Pentru contemporanii care vor metodologii moderne si "fun", cea mai buna metoda sa-ti dai seama daca trebuie sa pui punct casniciei cu sotia sau prieteniei cu amicul tau de bere o viata este sa joci cu ei seria We Were Here.

We Were Here e o trilogie care te pune pe tine si inca o persoana in situatia de a rezolva varii puzzle-uri intr-un mod cooperativ folosind magia prieteniei. Marog, mai exact cea a comunicatiei eficiente, exacte si ideal si rapide intre doi oameni. Poti incerca si cu cainele sau pisica dar sunt sceptic de rezultate daca nu esti cumva doctor veterinar si te cheama Dolittle. Seria We Were Here incepe cu originalul We Were Here, disponibil gratis pe Steam, sequelul We Were Here Too si mastodontul care a momentan puncteaza treiul din trilogie, We Were Here Together.

Toate jocurile din serie au acelasi schelet de gameplay, fiecare controleaza un mic eschimos, si nu ma intrebati de ce sunt eschimosi, care se perinda separati in diverse castele pseudomedievale, lifturi de lemn si caverne, pline cu simboluri ciudate care trebuiesc explicate si puse in ordine, obiecte care trebuiesc rearanjate, cuburi care trebuiesc rotite si mecanisme care trebuiesc descifrate, impreuna.

Toate puzzleurile necesita comunicare vocala, jocurile oferind un sistem integrat de voice chat prin un set de walkie-talkies care ajung sa devina simbolice pentru serie. Desi simuleaza chiar si deficienta unei statii radio, numai un singur jucator putand vorbi in acelasi timp pe canal, lucru care poate afecta anumite puzzleuri cu limita de timp, personal recomand un voice chat separat de joc fiindca taie din oboseala de a lucra cu push-to-talk-ul non stop de pe clickul dreapta al soarecelui. Si pentru un joc in care o sa vorbiti extraordinar de mult, pentru ore la randul, cu informatii foarte specifice si repetate, poate deveni frustrant.

Dar ce e fun la toata treaba asta totusi? Desi a iti pune creierul la contributie si a rezolva un puzzle e interesant si distractiv in sine, dumnezeu stie ca lumea face chiar si sudoku de amuzament, poti sa faci asta in o tona de point-and-click adventures fara sa fie nevoie sa implici o alta persoana. Dar jucam We Were Here sa il auzi pe un prieten cum iti descrie un simbol ca fiind "un cap de penis cu urechi de caine", cum tipa panicat ca o sa il manance ceva umbra neagra daca tu nu te grabesti sa intelegi ce vrea el sa zica cu acel "urechi de caine", ca penis ai inteles, si bucuria in a auzi efectul sonor ca ati rezolvat puzzle-ul din camera si ca puteti merge mai departe dupa ce iti dai seama ca de fapt el se referea la urechi de caine clapauge, ca la un labrador, nu drepte ca la un caine lup... ala era alt simbol cu totul!

Primul joc din serie, We Were Here, e o introducere perfecta fiind si cel mai scurt si cel mai relativ simplu din serie dar in principal datorita faptului ca e gratis pe Steam, si gratis e totusi gratis. In functie de cine va este partener, aveti ocazia in aproximativ doua ore sa luati fiecare rolul fie a exploratorului eschimos, fie a bibliotecarului eschimos. Comunicand cu spor, bibliotecarul folosindu-se de camera lui plina de obiecte si carti cu care eventual va trebui sa interactioneze va ghida exploratorul in a efectua varii combinatii si manevre si a il ajuta sa inteleaga ce are in fata ca sa poata progresa. Jocul e relativ asimetric din perspectiva asta, unul explicand ce vede, simboluri, piese de sah si altele, si celalat incercand sa gaseasca materialele necesare sa poata prelucra si da un raspuns pe care celalalt sa il puna in practica. Intotdeauna fiecare va lucra cu informatii partiale, si nu exista situatie unde ceva se va rezolva cu un jucator facand singur ceva de capul lui. La nivel de puzzleuri efective, totusi jocul e relativ slabut, majoritatea fiind doar exercitii de comunicare mai mult decat ceva ce chiar necesita materie cenusie.

Lucru care se rezolva cu spor in al doilea titlu din serie, We Were Here Too. Pierdem treaba cu asimetricul, acum amandoi trebuind sa lucram puzzleuri si sa umblam prin nivele in acelasi timp, si avem si mult mai multe momente cu limita de timp unde rapiditatea in comunicare face diferenta intre a muri oribil cazand in lava sau a muri oribil inghetat. Lucru care nu e nasol per se, existand checkpointuri foarte dese, moartea avand mai mult efect dramatic decat orice altceva. Al doilea titlu din serie va consuma relativ dublu ca timp ca primul, si e mult mai antrenant, cu putin mai multa atentie date povestii, chit doar sa dea cu niste ketchup de context peste ceea ce facem noi acolo. Avem si un sistem de obiective optionale care pot colora un pic finalul jocului, dar nimic care sa merite mai mult decat exact propozitia asta.

Al treilea joc din serie e si cel mai masiv din toate punctele de vedere. Jocul duce la aproape sase-spate ore de o cantitate si densitate terifianta de puzzleuri si de elemente dificile de comunicare. O singura camera dintr-un singur capitol a avut mai multe elemente de discutie si de rezolvat decat tot primul joc ca pura comparatie. Eu si amicul cu care le-am jucat ne-am vazut nevoiti sa luam pauze mult mai dese intre sesiuni de joc, si chiar uneori ne-am trezit blocati la unul sau doua puzzleuri prin pura dificultate de rezolvare a lor. Nu ajuta faptul ca nu prea ai momente de respiro intre ele, si cele cateva cut-scenes nu adauga destul fluff sa ajute sa inghiti puzzleurile mai usor, si la un anumit moment devine puzzle peste puzzle peste puzzle, si cel mai important, uneori chiar comunicarea devine secundara rezolvarii problemei in sine. Totusi, nu este un joc prost chiar si in luand seria ca tot, dar chiar nu l-as recomanda ca primul joc jucat, desi e cel mai nou.

Seria are niste elemente similare din punct de vedere al designului, si al modului cum puzzleurile au fost gandite, si recomand pentru a nu face experienta mai greoaie si dificila decat trebuie, sa luati jocurile la rand. Macar aveti sansa sa va dati seama daca chiar va plac genul asta de jocuri, si daca nevasta va paraseste dupa o ora de joc impreuna, macar sa nu fi si platit privilegiul asta. Mai e de mentionat ca minus sa schimbati rolurile (lucru pe care il puteti face in orice capitol deblocat), unul sa joace bucata celuilalt, jocurile nu sunt deloc rejucabile. O singura instanta o stiu de puzzle care isi schimba aleator solutia, dar in general odata ce stii solutiile, si mai ales si partea celalata, jocul aproape nu mai are sens. Cel mult daca se schimba partenerul de joc, dar chiar si atunci, recomand cateva luni intre, sa mai uitati din solutii si moduri de rezolvare.

De grafica si sunet nu pomenesc nimic ca nu e nimic de pomenit, nu arata deloc spectaculos sau interesant si merge pe cel mai Black Friday laptop cu video integrat. Dar nu conteaza, ca elementele astea sunt complet non problematice pentru scopul jocului. Acela de a pune doua persoane in bocancii unor concurenti la The Amazing Race si sa ajunga sa se urasca ca sunt atat de inabili in a comunica impreuna. Sau, cine stie, va dati seama ca de fapt tu si amicul tau de o viata aveti chiar mai multe in comun decat v-ati fi asteptat, si porniti un bromance legendar.

Cu placere.
User avatar
Cristan
Dremora Lord
Posts: 3317
Joined: 2 Mar 2014, 16:16
Contact:

Re: [Review] Seria We Were Here

Post by Cristan »

Mersi pentru review, fain. Și eu aveam seria asta pe listă, așteptam să-i vină rândul la joc.
Done
Out into the foggy street. Turn your collar up.
Post Reply

Return to “Articolele comunității”

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 2 guests