Hai că am reușit să fac și eu un rezumat la ce am jucat anul trecut. Am avut puțin mai mult timp și am mai trecut prin backlog încercând să aleg jocuri relativ scurte și diverse, ca să pot să trec prin mai multe. Cu o singură excepție, am ales doar jocuri de la care știam la ce să mă aștept și nu am fost dezamăgit, am avut experiențe pozitive pe linie, le recomand pe toate cu mare căldură.
Don't Escape: 4 Days to Survive
Un adventure aproape clasic, point and click, o aventură post-apocaliptică. Puzzle-urile se învârt în jurul unor evenimente de survival. Ce e deosebit la el este că e rejucabil - povestea are la bază un fel de time loop (explicat narativ), iar în fiecare „loop” trebuie să faci față unor evenimente ușor diferite. De exemplu într-un loop trebuie să-ți pregătești adăpostul ca să faci față unui roi de lăcuste ucigașe, iar în altul trebuie să te ferești de un val de gaz toxic - același adăpost, dar trebuie să folosește obiecte diferite în moduri diferite. În fiecare loop afli câteva detalii suplimentare și e nevoie de 2-3 loop-uri ca să ajungi la un final „adevărat”. Neașteptat de interesant, recomand. Nici nu e foarte lung.
Far: Changing Tides – continuarea lui
Far: Lone Sails pe care l-am jucat cu un an înainte
E genul ăla de adventure-platformer „cinematic” cu perspectivă 2D, similar cu Inside și altele. Ai un personaj cu care trebuie să mergi în lateral fără să știi prea bine de ce, cu diverse evenimente care se întâmplă pe lângă tine și puzzle-uri din loc în loc care îți blochează progresul. Ce e foarte interesant la aceste două două jocuri e că ai un vehicul imens, ce funcționează cu abur și vele similar cu un vapor și pe care trebuie să-l controlezi direct îndeplinind toate rolurile pe care le-ar fi acoperit un întreg echipaj; fiind singur, însă, să te deplasezi fizic la un panou de control la altul și să activezi butoanele necesare pentru a ridica sau coborî velele, pentru a introduce combustibil în cuptor, pentru a menține arderea/accelerația, să efectuezi reparații sau să stingi incendiile, plus altele. E o experiență foarte mișto și tangibilă, spre deosebire de alte jocuri chiar simți că controlezi un vehicul și nu doar apeși un buton ca să „mergi înainte”. Vehiculul e similar în ambele jocuri, cu deosebirea că în primul joc te deplasezi prin deșert, iar în sequel te deplasezi pe mare, iar vehiculul are și capabilități de submarin și poți coborî și sub apă. Grafica e foarte frumoasă și atmosfera e chill în general, sunt destule momente în care totul merge bine, nu ai nicio urgență și doar ții cârma să înaintezi pe apă sub clar de lună sau în bătaia soarelui. Nu sunt foarte lungi, le recomand pe amândouă.
Pentiment
Despre ăsta s-a mai vorbit pe forum, deja cred că știe toată lumea despre ce e vorba. L-am început în principal pentru grafică, dar povestea m-a prins destul de repede. A devenit rapid unul din adventure-urile mele preferate și chiar m-a împins să citesc Numele Trandafirului după aceea.
The Planet Crafter
Ăsta a fost singurul joc care m-a surprins cu adevărat, mai ales pentru că nici nu plănuiam să-l joc. Am încercat demo-ul într-o doară, atras de premisă, ca să văd cum e, dar m-a prins atât de tare încât am cumpărat jocul ca să continui (remarcabil cu cât încă era în early access la momentul acela și eu nu cumpăr niciodată jocuri în EA). Ca să fac o comparație imperfectă, e o combinațe de Subnautica și The Martian. Personajul tău e trimis pe o planetă similară cu Marte cu scopul de a o terraforma. În acest scop, aduni resurse, deblochezi tehnologii și construiești diverse baze și facilități într-un mod similar cu Subnautica pentru a genera oxigen, căldură și presiune, iar pe măsură ce atingi diverse praguri planeta se transformă vizibil și devine din ce în ce mai prietenoasă. Mai întâi cerul devine din roșu albastru, apoi începe să apară apa în stare lichidă la suprafață, începe să plouă ocazional, apoi viața - întâi simplă, cu petece de mușchi verde, iar apoi din ce în ce mai complexă - vegetație, arbori, apoi viață animală în mod similar, de la viermi și insecte până la pești și mamifere. Totul se petrece extrem de gradual, astfel că fiecare transformare se simte cu adevărat ca un eveniment și încă îmi aduc aminte cu ce bucurie mergeam pe planetă și mă uitam la niște mâgză verde acolo unde înainte era doar un portocaliu uniform. Sunt multe alte lucruri de făcut și descoperit în joc, multe tehnologii de descoperit și construit, există și un „final” oficial, dincolo de care poți continua într-un mod de joc infinit pentru a descoperi diverse chestii procedurale. La rândul ei explorarea e foarte satisfăcătoare, dă același gen de adicție ca în Subnautica. Nu există combat, tot ce faci aici este să explorezi și să creezi.
Varianta 1.0 a apărut la puțină vreme după ce am atins eu finalul din EA și a adăugat în special alte tehnologii end-game și mai multe tipuri de animale, plus coop, dar văzusem deja suficient de mult din joc în 50+ de ore fără să mai simt nevoia să mă întorc. Recomand cu căldură.
Scorn
Jocul ăsta a fost pe de o parte ce mă așteptam să fie, dar în același timp nu a avut suficient de mult din ce credeam că o să fie. Da, e grotesc, plin de body horror, de carne, pustule și organe genitale, dar după hype credeam că o să fie „insuportabil” de mult. Dar poate e mai bine așa, l-am dus până la final, n-am înțeles mai nimic din „poveste”, dar mi-a plăcut. Combatul e greoi, dar măcar nu e foarte mult, în rest e foarte „frumos”, l-am jucat pentru grafică și atmosfera hrgiger-ească. Credeam că o să se vorbească mai mult despre el pe forum (
viewtopic.php?p=122851)
Beacon Pines
La polul opus după Scorn, un pseudo-choose your own adventure cu animăluțe antropomorfice, în sensul că poți alege între mai multe fire narative divergente, dar jocul menține un singur timeline canonic, iar restul sunt doar ramuri „what-if”. E superb ilustrat, ca o carte pentru copii, dar povestea este neașteptat de întunecată.
Hardspace: Shipbreaker
Știam că e un joc foarte bun, dar nu mă așteptam să mă prindă chiar atât de tare. În aparență e un simulator de job, dar activitatea e atât de satisfăcătoare că nu-ți vine să te mai întorci „acasă”. Joci rolul unui lucrător pe șantierul de dezmembrări de nave spațiale, în zero-G, și trebuie să descompui fiecare navă în bucăți componente și să le separi în funcție de material sau de scop, fiecare având altă destinație: materiale de bază, aluminiu sau titan, ajung în cuptoare dedicate pentru topit, iar restul de obiecte - uși, panouri electrice, baterii, reactoare, etc - ajung la reciclat. Treaba ta e să îți dai seama în ce ordine și ce strategie să folosești pentru a tăia cu laser sau desprinde obiectele pentru a maximiza câștigul și, în același timp, să provoci vreun accident care să distrugă alte obiecte sau pe tine. Iar pericolele sunt multe (decompresii violente, impact violent, explozii, lipsă de oxigen, incendiere). E făcut de același studio care a făcut Homeworld: Deserts of Kharak și Homeworld 3; nu știu dacă e și plasat în același univers, dar stilul grafic și designul navelor e asemănător cu ce se găsește în Homeworld.
Un joc excelent.
---
Cam aici s-a oprit șirul de jocuri scurte și diverse - după aceea am făcut „greșeala” să încerc un run de
Diablo 2 Resurrected ca să văd cum arată varianta nouă (excelent remake, btw) și pentru că runa e ochiul diavolului, am rămas la jucat și farmat aproape cât în toate celelalte jocuri la un loc (e și prima dată când am dus un personaj prin toate cele 3 niveluri de dificultate).
Dintre toate, singurul lansat în 2024 a fost The Planet Crafter, iar cum ăsta mi-a și plăcut foarte mult, pot să zic că a fost GOTY
