
Inteleg ca trebuie sa existe si din-astia printre noi, dar ma incearca si acum, ca si atunci, un puternic sentiment de "who are those weirdos?".
După 23 de ani de drinking and whoring around într-un oraș de provincie (bine, 7 ani, să zicem), crede-mă, vine un moment în care vrei să faci ceva cu viața taMcWilliams wrote:What's wrong with you, trying to land a job at NASA or the UN?
Am râs. Cred că am văzut asta scris pe un autobuz într-o zi. Ce-i cu generalizările astea din abecedare psihologice? Pentru mulți oameni facultatea e în egală măsură importantă atât din punct de vedere profesional, cât și social. Pentru alții, chiar și serviciul, mie mi-a fost destul de greu să mă înțeleg bine cu persoane de aceeași vârstă, spre exemplu, din cauza asta poate mai sunt 2 oameni din liceu pe care îi mai salut pe stradă.Mafio wrote:Se presupune că atunci când ajungi la facultate ai 20-21 de ani și ai deja un cerc social bine definit și filtrat și îți folosești întreaga energie pentru a-ți clădi un viitor profesional.
Exact aceeasi idee o am si eu.chestr0ny wrote:Eu cred ca daca iti transformi ceea ce iti place intr-un job, exista riscul sa ajungi sa urasti acel lucru.
Daca oamenii se simt bine la munca si munca e viata lor, e super bine pentru ei, nu trist. Altii trag cox nonstop ca sa le placa munca si nu le mai merge jucaria, astia au deja chestia asta fara sa trebuiasca sa abuzeze de substante.chestr0ny wrote: Mi se par ciudati oamenii care se duc cu bucurie la astfel de evenimente. Ma face sa cred ca nu au alta viata in afara de munca, ceea ce ar fi foarte trist.
Nu cred ca sunt genul ala de locuri de munca unde jobul tau e sa stai cu colegul la bere si la palavre. Therefore, colegul ala cu care iti imparti biroul e total altcineva cand ii ceri capsatorul si ii trimiti o glumita de pe reddit decat cel pe care-l cunosti in viata personala. Sunt oameni care doresc sa se revada cu oamenii in afara muncii. Acum, depinzand de locul de munca e posibil sa aveti destul de multe lucruri in comun daca lucrati in acelasi domeniu, eu stiu ca din sfera mea de munca am gasit oameni de o mie de ori mai like-minded decat am gasit in facultate.chestr0ny wrote: Cand lucram la megacorporatie mai ieseau unii colegi intre ei prin baruri, pe la strand (wtf), se organizau iesiri in club si alte evenimente sociale. Mi se parea mindblowing asta, eu abia asteptam sa scap de munca si sa pot sa postez in voie pe level forum si astia nu se mai saturau unul de altul.Oricum, nu zic ca atitudinea mea e neaparat buna sau normala. Poate doar sunt eu un ghoul antisocial.
Stokkolm wrote:@chestr0ny: daca dai peste un coleg care e mare producator de vaporwave, expert in dank memes si are cam aceleasi interese ca si tine, ti s-ar parea lame sa iesi cu el la bere? Sau daca cel mai bun prieten al tau se angajeaza la acelasi loc de munca cu tine, nu mai iesi cu el in oras? Pe undeva inteleg ce vrei sa zici, dar e o chestie care depinde de la caz la caz.
chestr0ny wrote:Nu zic ca un coleg de munca nu ar putea deveni si prieten, dar pana acum nici nu am simtit nevoia sa fac asta, nici nu am rezonat cu ei suficient de mult incat sa simt ca vreau sa fac pasul asta.
Si nu vrei sa iesi cu colegii. Deci cum ziceamchestr0ny wrote:Eu am.
Users browsing this forum: No registered users and 1 guest