Ce jucati in momentul de fata

[ola small dickie]

Si eu l am inceput de multe ori si nu l am terminat niciodata

[Waaagh!]

Ce anume va impiedica sa-l terminati?

[ola small dickie]

De obicei nu mai am chef de el pe parcurs, in principal din cauza nesfarsitelor lupte care apar random

Si plus ca ca prostu am citit marele spoiler al jocului si acum nu mai am niciun chef sa l reiau

[juve3332]

Romero nu e ceea ce pare?!

[Waaagh!]

Tin si acum minte campania mea mitica din M&M1, pe care am reusit s-o fac pulbere cand am salvat pe singurul slot disponibil chiar in momentul declansarii unui encounter imposibil cu o gasca de pulicorni si alte jivine. Facusem partie prin joc pana la acel moment, iar acolo nu supravietuiam nici macar pana la tura mea.

[Magicake]

E un joc super lung și șansa să încep să joc altceva între timp creste exponențial cu fiecare 10h de playtime

Random encounters sunt partea nașpa la el. Pe langa ca-s dese (almost JRPG levels), se scaleaza cu lvl-ul tau. Deci e mereu garantat sa ai parte de lupte multe și luuungi.

Cred că inamicii story driven au levels fixe deci e posibil sa fii la un quest in care te bati cu ceva hoț random și din cauză că ai levelat mult overall în drum spre casa sa vina Sătănel Luciferus al V-lea după tine.

[DANiel]

Far Cry Primal - cea mai bună idee de joc făcută în cel mai neinspirat mod posibil. Ideea in sine este foarte mișto, chiar te prinde bătaia cu bâtele, și parcă este ceva mai diferit decât restul. Dar combinat cu mecanismul din seria Far Cry si cu lipsa de chef a celor de la Ubisoft, nu este decât o copie de orice alt Far Cry.

[Quackers]

EUIV cu baietii, terminam o campanie, si intre timp ma dau in super flashy Othercide care inca nu stiu daca-mi place sau daca-l urasc.

A durat ceva pana cand am revenit la el, dar vai ce m-a prins Othercide. Fantastic style, si odata ce m-am prins putin de care e overarching flowul la partea de roguelite, chiar dau din cap foarte aprobator. O singura problema am cu el, repetabilitatea. Nu as avea o problema cu aceleasi misiuni, dar sunt aceleasi misiuni, cu aceasi inamici, in aceleasi locuri. Sure, des intru cu alte squaduri cu alte treburi (i mean, inca sunt cu clasele 3 de baza, din cred ca 6) dar am avut la un moment dat doua misiuni identice una dupa alta. Cam nasol. Nu stiu daca odata ce deblochez mai multe zone/inamici/etc, or sa se populeze si capitolele de inceput, dar e oleaca deranjant.

Ia luati asa cu main menu in spate, theme+prezentare: https://youtu.be/xaUwkKGsFu0

[Magicake]

M-a prins Cerul Niciunei Persoane de Sex Masculin.

Am inceput sa lucrez la a 2a baza pe aceeasi planeta, si am gasit deja o alta planeta interesanta unde vreau sa fac new base. Folosesc solar panels pentru energie, iar prima baza e undeva aproape de poli cred pentru ca nu am vazut sa se faca noapte vreodata. Nu am verificat prea atent.

A doua baza insa are parte de noapte deci trebuie sa atasez si baterii la circuit pentru noapte (since no sun, pentru panouri).

Short term goal e sa fac rost de rovere & such si sa fac misiuni. Mereu apare cate ceva ce nu am mai vazut inainte, jocul stie cum sa te faca sa look forward to what's next.

[SYLENTm]

Maraton de Metro 2033 Redux -> Metro Last Light Redux -> Metro Exodus
Primele doua, redux-urile, desi au 6 ani de la launch inca arata foarte bine, atmsofera 10/10.

Ca warmup pentru STALKER 2 la anul (sper), am asteptari mari.

[Magicake]

Am mai intrat in Persona 5, si mi-am amintit de ce mi-a ajuns ultima oara. Ajung la ceea ce presupun ca e penultimul boss, am salvat ultima oara acum o oră. Sunt la limita cu stats, dar sa salvez iar inseamna sa merg pe jos pana la începutul dungeonului, apoi sa ma intorc. Zic ca hai ca fac eu cumva, si poate pot salva dupa minibossul asta.

Pe la jumate de health bar, 15 min later summoneaza o chestie care ii face heal la maximum. Am dat ragequit direct si am pierdut o ora jumate din viata.

Sunt literalmente langa final boss si jocul asta tot ma face sa nu vreau sa mai joc. I hate jrpg savepoint design. In japonia nu se ia curentu niciodata? Ce naiba sunt facute jocurile sa treaca N ore intre save-uri.

Bleh.

[ola small dickie]

cam observ si eu ca pe la ultimele adventures noi pe care le-am jucat tendinta e sa dispara save game-ul manual, cand il vrei tu. why?

[Waaagh!]

V-a venit si voua randul, pufosilor. Urmeaza sa va inchinati in fata idolului-consola.

[Ferrrrrrrrrdinand]

Skyrim pe linux (pop_os) merge ireprosabil cu proton pe steam, practic la fel sau mai bine decat imi mergea pe windows. Este si un ghid de mods around, dar n-am incercat. Voiam doar SkyUI, dar skse nu functioneaza bine daca il instalezi prin steam si n-am avut chef sa incerc altceva deocamdata.

Anyway, dupa ce-am omorat toti banditii din embershard mine si incercam sa-i indes pe toti intr-o celula (don't ask), m-am trezit ca trece pe langa mine un imperial courier just passing through. Wtf? Mina are o intrare deschisa in capat Anyway, a murit cand i-au cazut niste bolovani in cap la cealalta intrare.

[Mahdi]

Super Mario Galaxy

Chiar mișto. Cel mai fun dintre jocurile 3D cu Mario pe care le-am încercat. Nu mă miră că a luat așa note mari - pe vremea aia nu apăruse încă puzderia de indie-uri cu level design și mecanici inventive. Dar e încă fun și în 2020, nu mi se pare învechit sau fumat. Aș zice că e chiar peste Odyssey, chiar dacă are niveluri mai liniare.

[marvas]

Aș zice că e chiar peste Odyssey, chiar dacă are niveluri mai liniare.

YOU TAKE THAT BACK

[cg1700]

Mai nu stiu, mie nu mi-a placut Oddysey. E un joc foarte bine facut, dar simt ca l-am jucat asa pe pilot automat, nu prea mi-a ramas nimic in memorie dupa ce l-am terminat in afara de o chestie extrem de enervanta despre care o sa vorbesc mai jos. De altfel Mario ca serie mi se pare cam sterila si lipsita de personalitate, chiar comparativ cu alte serii Nintendo. De exemplu Donkey Kong are o gramada de personalitate si daca il mai ai si pe David Wise la butoane pentru muzica o sa ai o experienta extrem de memorabila. Chiar si offshoot-uri ale Mario sunt mult mai interesante ca de exemplu orice joc cu Wario ca personaj principal.

Asa ca de curand m-am apucat si eu de 3D all stars. Am incercat Galaxy intai, am strans vreo 30 de stele si am ramas cam cu aceeasi impresie. Joc foarte bine facut, cu o gramada de gimmicks interesante dar la cateva zile dupa ce l-am jucat de abia imi aduc aminte
nivelele. O sa ma mai intorc la el in curand sa vad daca ma prinde mai tare si poate o sa incerc si Galaxy 2 ca tot am hardware-ul necesar pentru el.

Am zis atunci sa trec la alt joc din colectie si am incercat Mario 64. Initial nu credeam ca o sa imi placa, de abia jucasem ceva Banjo Kazooie care mi s-a parut excelent, jocul ala e plin de sarm si de personalitate si nu prea ma entuziasma ideea sa trec inapoi de la asta la Mario. Dar cumva Mario 64 m-a prins, si m-a prins rau de tot, suficient de rau cat sa nu ma las de el pana nu am strans toate cele 120 de stele.

Nu inteleg exact de ce Mario 64 mi-a placut atat de mult comparativ cu fratii lui mai tineri dar cred ca factorul principal e ca e semnificativ mai greu. Tin minte ca deja aveam probleme in primul nivel cu Bowser unde ajungi dupa doar 8 stele unde am murit de o gramada de ori. Si nu doar nivelele cu Bowser, si nivelele de baza sunt pline de parti grele, partile astea grele incepand sa apara de prin primele nivele, asta ca sa nu mai zic de cat de greu ajunge spre sfarsit. Initial chiar am crezut ca nu o sa fiu in stare sa strang unele din ultimele stele, mai ales alea care aveau nevoie de Wing Cap si una in special unde trebuie sa fii extrem de precis cu Wing Cap-ul ca sa strangi 8 monezi. Pe langa astea sunt si stele care iti cer sa strangi 100 de monezi intr-un nivel care pot ajunge sa fie foarte grele la sfarsitul jocului unde sa gasesti destule monede necesita sa parcurgi in multiple directii niste nivele cu platforming foarte periculos. Din pacate o portiune semnificativa a dificultatii vine si din cauza camerei care e oribila si de multe ori nu poti sa o misti in pozitia exacta de care ai nevoie ca sa vezi unele salturi. Pana la urma am invatat sa o tolerez, dar aici clar isi arata varsta jocul.

Also ceva ce 64 face mult mai bine decat Oddysey sunt porcarioarele pe care trebuie sa le stangi. In 64 ai 120 de stele de strans, cate 7 per nivel plus cateva ascunse in castel. Numarul limitat de stele te face sa simiti cat de cat ceva satisfactie cand strangi una noua. In oddisey in schimb ai vreo 800 de luni si iti trebuie 500 ca obtii challenge-ul final. 500 de luni? Fuck off with this shit, Nintendo. Sa strang 500 de luni a fost una din cele mai plictisitoare experiente intr-un joc ever si calitatea jocului a avut de suferit din cauza asta. De altfel dupa Oddisey eram convins ca nu imi plac colectathon-urile pana cand am jucat Banjo Kazooie si mi-am dat seama ca atat timp cat tii colectable-urile la un numar rezonabil si hartile pe care trebuie sa le explorezi sunt mici jocurile astea pot fi foarte distractive.

Am incercat si ceva Mario Sunshine si la fel, mi se pare destul de fain, ca 64. In plus e singurul Mario 3D care pare sa aiba ceva personalitate in setting si in plus are si niste referinte la Luigi's Mansion ceea ce inseamna ca pe vremea aia Nintendo s-ar parea ca vroia sa incerce ceva worldbuilding pentru serie. Din pacate tot ce au incercat acolo a fost parasit de la Galaxy incolo ceea ce mi se pare cam trist.

Banuiesc ca ar trebui sa scriu o concluzie aici dar nu imi vine nimic in minte in special. Am vrut doar sa bat campii despre Mario.

[Mahdi]

Ar trebui să scrii un editorial pentru site.

[tnt]

Am terminat BG2 vara asta de 2 ori in coop, cateva sute de ore bune. Awesome stuff, nu-i niciun loc de BG3 si campania lor de 20 ore

[Mahdi]

20 de ore e doar primul act în BG3. Nu e toată campania în early access.