Hatred
Re: Hatred
Cretină însă decizia Valve, nu fac decât să dea credibilitate mizeriei. Nu văd de ce s-ar face caz pe seama jocului, e efectiv singurul lucru care ar convinge pe cineva să-l joace.
- brutalistu
- Hammer Haunt
- Posts: 2293
- Joined: 2 Mar 2014, 15:53
Re: Hatred
Postal cred ca e mai rau si din ce vad Hatred e destul de top-down (cu niste cutscen-uri dupa ce omori pe cineva?)
Re: Hatred
Postal era un joc vechi care nu mai putea genera prea multe controverse cand a fost adaugat pe Steam, in cazul de fata e clar ca ar fi fost mult mai multi ochi critici indreptati spre Valve. Ce-i drept, prin respingerea lui Hatred n-au facut decat sa ofere fix tipul de publicitate pe care producatorii s-au scremut sa il obtina in mod ieftin si jenant.
- Polistiren
- Space Invader
- Posts: 35
- Joined: 27 May 2014, 14:23
Re: Hatred
“Two things are infinite: the universe and human stupidity; and I'm not sure about the universe.”
- Albert Einstein
- Albert Einstein
- brutalistu
- Hammer Haunt
- Posts: 2293
- Joined: 2 Mar 2014, 15:53
- DarthZombie
- Dremora Lord
- Posts: 4183
- Joined: 2 Mar 2014, 15:25
Re: Hatred
Have you ever been so mad that you've written an article and made a complete ass of yourself in the process?
Spoiler for quote:
Hatred, aka. Everyone Please Pay Attention To Me, I'm So Edgy And Controversial: The Game, was removed from Steam Greenlight earlier this week. "Based on what we've seen on Greenlight we would not publish Hatred on Steam," Valve's Doug Lombardi said at the time.
Now, it's back on Steam Greenlight. According to the game's developers, Gabe Newell contacted them to say the following:
"Yesterday I heard that we were taking Hatred down from Greenlight. Since I wasn't up to speed, I asked around internally to find out why we had done that. It turns out that it wasn't a good decision, and we'll be putting Hatred back up. My apologies to you and your team. Steam is about creating tools for content creators and customers."
Hatred, for those not aware, is a faux-isometric shooter about murdering civilians. It's the game you'd make if you were an anti-social, angsty teenager desperate to prove to the world that you were truly nihilistic, rather than alone in a bedroom lined with ejaculate-encrusted T-shirts. That it's being made by adults suggests that it's a cynical attempt to generate controversy and pander to an audience railing against a perceived moralistic shift in the nature of game criticism and development.
While it will no doubt generate moral hand-wringing from the type of places that trade in that sort of thing, such worries seem beside the point. It's a grim-dark version of Postal 1, which itself is on Steam. After it came out, nobody cared about Postal. It was tediously mediocre. Take a line picked from the Hatred trailer: "I just fucking hate this world, and the human worms feasting on its carcass." Ladies and gentlemen, I give you Sixth-Form Goth Poetry Simulator 2015.
Back to Valve's statements, you'll notice that they're not contradictory. Hatred is back on Steam Greenlight. Whether it makes it to Steam proper remains to be seen. I suspect it'll ultimately come down to standard retailer policies—ultimately based on Hatred's content and age rating.
Re: Hatred
Ce joc fain, fara misto.
Direct in paine deci, la fel ca jocul in sine. Chiar din intro – imediat dupa o scurta sesiune de antrenamet si o executie sumara in subsolul protagonistului – jocul aduce un omagiu seriei Postal prin monologul sau (mai tarziu chiar citand din primul titlu al seriei), iar tu esti pregatit pentru o “cruciada a genocidului” absolut delicioasa. Cum iesi de pe usa intr-un mic cul-de-sac suburban si incepi a semana teroare in mijlocul populatiei parca te si ia pe sus un val de zambete inocente cum numai la sase ani aveai, cand dadeai cu bulgari de pamant in musuroaie de furnici sau imprastiai ghemuri de gandaci ochiul boului care incotro.
Urlete si panica virtuala. Calci pe teste si dai de pamant cu orice de la gabori pana la corporatiste si baietasi de cartier, imbracati in geci pufoase tocmai bune de indesat cu lama. Iar dupa ce treaba e facuta mai auzi si un one-liner aruncat in zeflemea din partea personajului principal. Killcam-ul e fantastic pana in ultimul detaliu, modul in care personajele se zbat si tipa fiind extrem de bine realizat. Unghiurile alese pentru camera in general functioneaza satisfacator, arta fina de impact in unele cazuri, alteori mai putin reusite imaginile, cand vezi cate un personaj executat fantomatic prin geometria scenei.
Nivelul de detaliu este impresionant, mai ales luand in considerare unghiul ales pentru actiune, camera “din zbor de pasare” probabil ar fi permis un level-design mult mai frugal, dar eu consider aceste detalii ca fiind absolut necesare. Fizica obiectelor, mobila urbana cat si cea interioara, mediul intesat cu aparatura si nimicurile la care ne asteptam in general sa fie intr-o casa normala sau intr-un spatiu public, ajuta si contureaza micul univers faux-noir al jocului. Per total m-a surprins, luand in considerare ca practic utilizeaza doar mecanica unui arcade clasic unde impanzesti cu gloante un ecran intreg.
Scurt si intens, aducand aminte vizual de Sin City, cu siguranta acuzat ca fiind repetitiv sau banal de multi, mie mi s-a parut o vacanta placuta, racoroasa, de vara. Recomand oricui a gasit demne de atentie titluri ca Blood sau Postal, metalistul nostru soios intrand in legenda genului cu pas lejer – si un zambet dat dracului.
Acum lasand la o parte tonul de recenzie, mi se pare tare amuzant cata galagie a putut sa faca joculetul asta. Mare e gradina internetului etc.
Direct in paine deci, la fel ca jocul in sine. Chiar din intro – imediat dupa o scurta sesiune de antrenamet si o executie sumara in subsolul protagonistului – jocul aduce un omagiu seriei Postal prin monologul sau (mai tarziu chiar citand din primul titlu al seriei), iar tu esti pregatit pentru o “cruciada a genocidului” absolut delicioasa. Cum iesi de pe usa intr-un mic cul-de-sac suburban si incepi a semana teroare in mijlocul populatiei parca te si ia pe sus un val de zambete inocente cum numai la sase ani aveai, cand dadeai cu bulgari de pamant in musuroaie de furnici sau imprastiai ghemuri de gandaci ochiul boului care incotro.
Urlete si panica virtuala. Calci pe teste si dai de pamant cu orice de la gabori pana la corporatiste si baietasi de cartier, imbracati in geci pufoase tocmai bune de indesat cu lama. Iar dupa ce treaba e facuta mai auzi si un one-liner aruncat in zeflemea din partea personajului principal. Killcam-ul e fantastic pana in ultimul detaliu, modul in care personajele se zbat si tipa fiind extrem de bine realizat. Unghiurile alese pentru camera in general functioneaza satisfacator, arta fina de impact in unele cazuri, alteori mai putin reusite imaginile, cand vezi cate un personaj executat fantomatic prin geometria scenei.
Nivelul de detaliu este impresionant, mai ales luand in considerare unghiul ales pentru actiune, camera “din zbor de pasare” probabil ar fi permis un level-design mult mai frugal, dar eu consider aceste detalii ca fiind absolut necesare. Fizica obiectelor, mobila urbana cat si cea interioara, mediul intesat cu aparatura si nimicurile la care ne asteptam in general sa fie intr-o casa normala sau intr-un spatiu public, ajuta si contureaza micul univers faux-noir al jocului. Per total m-a surprins, luand in considerare ca practic utilizeaza doar mecanica unui arcade clasic unde impanzesti cu gloante un ecran intreg.
Scurt si intens, aducand aminte vizual de Sin City, cu siguranta acuzat ca fiind repetitiv sau banal de multi, mie mi s-a parut o vacanta placuta, racoroasa, de vara. Recomand oricui a gasit demne de atentie titluri ca Blood sau Postal, metalistul nostru soios intrand in legenda genului cu pas lejer – si un zambet dat dracului.
Acum lasand la o parte tonul de recenzie, mi se pare tare amuzant cata galagie a putut sa faca joculetul asta. Mare e gradina internetului etc.
- ola small dickie
- Big Daddy
- Posts: 14870
- Joined: 2 Mar 2014, 19:57
- Location: Malta
Re: Hatred
E necesar doar sa te uiti pe prima pagina a acestui topic. Sa vezi gradina.Nervozix » Sat Jun 06, 2015 2:48 pm wrote: Acum lasand la o parte tonul de recenzie, mi se pare tare amuzant cata galagie a putut sa faca joculetul asta. Mare e gradina internetului etc.
Re: Hatred
Eu personal nu prea inteleg de ce se mai chinuie lumea sa scoata jocuri controversate si "edgy" dupa Manhunt, dar ma rog...
Re: Hatred
Da, din pacate am niste amintiri cam vagi in legatura cu Manhunt, dar killcam-ul din Hatred aduce aminte foarte mult de el. Ah si btw, faptul ca am mentionat Blood poate parea bizar, jocul fiind un FPS cu tema oculta si tot asa, dar personajul din Hatred mi-a adus aminte de Caleb destul de mult, prin one-liners si look (ii pui palarie si e practic clona lel), chit ca spiritul sardonic si ceva mai glumet al lui Caleb e superior.
Iar jocuri de genul asta tot timpul vor fi facute, la fel cum au fost si vor fi in continuare facute chestii pline de tentacule cu ventuze umflate chit ca avem Demon Beast Invasion sau Day of the Tentacle, si la fel cum vor fi facute in continuare numeroase imbunatari multor lucruri in multe domenii. Faptul ca exista un lucru de calitate intr-un domeniu nu inseamna ca ne aruncam mainile dupa ceafa si cu asta basta, in fapt exact opusul se intampla, acel ceva fiind eventual folosit drept noua piatra de temelie pentru a merge mai departe.
Totusi, cred ca inteleg ce vrei sa spui, si anume ca Manhunt a tratat subiectul de casapeala grafica atat de bine incat e greu de intrecut, si ca Hatred nu prea l-a luat. Si sunt cam de acord in mare parte, daca vorbim de jocuri 3rd Person in care te misti prin spatii ceva mai limitate, moody, care iti dau impresia ca ai pe cineva misunand prin spatele tau exact cum faci cu personajul tau pe ecran, atunci in nici un caz Hatred nu e mai bun decat Manhut. Dar, chit ca ambele jocuri fac parte din categoria asta mai tryhard-edgy-blah, Hatred e in maduva oaselor, ca mecanica, un mob-killer. Si ca mob-killer ia Manhunt fara dar si poate. Pentru ca in Manhunt nu vezi palcuri de oameni disperate alergand si urland peste tot, si nu ai senzatia de panica si anarhie la scara larga pe care o ilustreaza Hatred atat de bine, Manhunt incercand sa creeze un fel de estetica snuff intima (fml ce chestii am ajuns sa tastez), lucru care se bate cap in cap cu ce face Hatred - o cruciada a genocidului, cu arme de foc si ceva masinute pe ici colo.
Hatred a atins un punct interesant, reusind sa combine cu oarecare succes mai multe jocuri similare ca tema. Deoarece cand tragi intr-o masa de oameni in strada, pare foarte Postal/GTA, dar cand dai peste cativa oameni intr-o casa rupand usa din balamale, executand un killcam-move pe cineva intr-o bucatarie sau o buda, totul ia o alta dimensiune mult mai intima si mai apasatoare, jocul parand pe moment foarte mult ca un Manhunt sau Blood 2 (cand esti prin statia de metrou sau laundromat-ul ala pe fise, si treci cetateni onesti platitori de taxe prin muchia lamei).
Dar astea sunt toate valori de ordin vizual, pentru ca dpdv narativ Hatred este mai bare bones decat oricare titlu mentionat, fiind putintel peste primul Postal doar pentru ca are un intro care mie mi se pare misto facut. Ma refer la monologul tipului si felul in care trece camera seamless in perspectiva de joc fara vreo intrerupere. Per total eu admir ce au facut atat tipii de la Destructive Creations cat si cei de la Rockstar North (din ce imi aduc aminte din primul Manhunt), dar tind sa consider Hatred mai reusit, doar din simplul motiv ca are o scara si o dimensiune mult mai mare decat Manhunt, avand loc in zone foarte bine facute si coerente (suburbii populate, statii de tren, un sector de oras in plina zi), fata de o serie destul de rece de sanatorii/ghetouri si case darapanate. Hatred, pe cat de simplu e, si mai ales datorita simplitatii sale, are un flow aparte, rezultatul fiind un spree-killer foarte reusit.
Iar jocuri de genul asta tot timpul vor fi facute, la fel cum au fost si vor fi in continuare facute chestii pline de tentacule cu ventuze umflate chit ca avem Demon Beast Invasion sau Day of the Tentacle, si la fel cum vor fi facute in continuare numeroase imbunatari multor lucruri in multe domenii. Faptul ca exista un lucru de calitate intr-un domeniu nu inseamna ca ne aruncam mainile dupa ceafa si cu asta basta, in fapt exact opusul se intampla, acel ceva fiind eventual folosit drept noua piatra de temelie pentru a merge mai departe.
Totusi, cred ca inteleg ce vrei sa spui, si anume ca Manhunt a tratat subiectul de casapeala grafica atat de bine incat e greu de intrecut, si ca Hatred nu prea l-a luat. Si sunt cam de acord in mare parte, daca vorbim de jocuri 3rd Person in care te misti prin spatii ceva mai limitate, moody, care iti dau impresia ca ai pe cineva misunand prin spatele tau exact cum faci cu personajul tau pe ecran, atunci in nici un caz Hatred nu e mai bun decat Manhut. Dar, chit ca ambele jocuri fac parte din categoria asta mai tryhard-edgy-blah, Hatred e in maduva oaselor, ca mecanica, un mob-killer. Si ca mob-killer ia Manhunt fara dar si poate. Pentru ca in Manhunt nu vezi palcuri de oameni disperate alergand si urland peste tot, si nu ai senzatia de panica si anarhie la scara larga pe care o ilustreaza Hatred atat de bine, Manhunt incercand sa creeze un fel de estetica snuff intima (fml ce chestii am ajuns sa tastez), lucru care se bate cap in cap cu ce face Hatred - o cruciada a genocidului, cu arme de foc si ceva masinute pe ici colo.
Hatred a atins un punct interesant, reusind sa combine cu oarecare succes mai multe jocuri similare ca tema. Deoarece cand tragi intr-o masa de oameni in strada, pare foarte Postal/GTA, dar cand dai peste cativa oameni intr-o casa rupand usa din balamale, executand un killcam-move pe cineva intr-o bucatarie sau o buda, totul ia o alta dimensiune mult mai intima si mai apasatoare, jocul parand pe moment foarte mult ca un Manhunt sau Blood 2 (cand esti prin statia de metrou sau laundromat-ul ala pe fise, si treci cetateni onesti platitori de taxe prin muchia lamei).
Dar astea sunt toate valori de ordin vizual, pentru ca dpdv narativ Hatred este mai bare bones decat oricare titlu mentionat, fiind putintel peste primul Postal doar pentru ca are un intro care mie mi se pare misto facut. Ma refer la monologul tipului si felul in care trece camera seamless in perspectiva de joc fara vreo intrerupere. Per total eu admir ce au facut atat tipii de la Destructive Creations cat si cei de la Rockstar North (din ce imi aduc aminte din primul Manhunt), dar tind sa consider Hatred mai reusit, doar din simplul motiv ca are o scara si o dimensiune mult mai mare decat Manhunt, avand loc in zone foarte bine facute si coerente (suburbii populate, statii de tren, un sector de oras in plina zi), fata de o serie destul de rece de sanatorii/ghetouri si case darapanate. Hatred, pe cat de simplu e, si mai ales datorita simplitatii sale, are un flow aparte, rezultatul fiind un spree-killer foarte reusit.
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 8 guests