Sper să găsiți 3 minute de răbdarea să citiți feedback-ul meu, presimt că va fi lung

Faptul că nu prea a apărut feedback pe forum legat de nr. 6 mă îngrijorează .... Eu unul o spun sincer, de când a apărut Nivelul2, trăiesc o stare de „anxietate” constantă pe care cu siguranță toți oamenii implicați cel puțin emoțional (atât cititori cât și staff-ul) în proiect o simt. Cred că a început cumva sa se accentueze de la nr. 4, respectiv gândul că se poate scufunda corabia în orice moment.
Da, este un proiect ambițios, frumos, dar eu cred că este cumva un proiect mult prea subiectiv pentru a vinde, pentru a fi comercial (și da, trebuie să fie și comercial, suntem în 2016). Trăim într-o economie de piață, cerere-ofertă, ori eu cred că revista target-ează un public atât de restrâns încât este foarte greu să aibă „spor”... Cum zicea Deliric

Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu spun să puneți femei goale pe copertă sau să transformați proiectul într-un „tabloid” dar cred că, pentru binele revistei, ar trebui adaptată pentru un public mai larg de gameri.
Sunt de părere, și cred că îmi puteți da dreptate, că gamerii care citesc cu încântare zeci de pagini despre Witcher III nu sunt în număr foarte mare în România. Dar dacă ai ai strecoare pe ici pe colo ceva cu... habar nu am ... „5 strategii câștigătoare în CS:GO / LoL / Dota 2 / Hots”, să fii sigur că va avea „appeal” la un număr mult mai mare de cititori (din nou, nu mă înțelegeți greșit, eu nu sunt unul dintre ei, dar cu siguranță aș citi și eu) - trebuie astfel găsit blend-ul perfect între artă și comercial.
Mie îmi pare că revista s-a transformat într-o înșiruire de blog-uri personale mai mult decât articole în care să fie descrise jocurile în sine. Bloguri personale care vorbesc despre filozofia din spatele jocului, tot mai mult despre trăirile și „mugetările” interioare ale autorului, maimult, o înșiruire de figuri de stil la nivel de semantică, una după alta după alta după alta. Acest tip de, editoriale, funcționează când sunt scrise de personalități, de oameni cu „followeri” (să nu înțelegeți că vă desconsider cumva). Pare că citesc o serie de monologuri din copertă în copertă ... nu se crează o conexiune între cititor și produs... De-asta scrisesem și în trecut despre rubrica „întrebări și răspunsuri”, rubrica de imagini trimise de cititori din jocuri, poate un stream pe twitch sau ceva mai multe video-uri pe youtube. Singura conexiune cu noi e aici pe forum.
Altfel, îmi place foarte mult cum structurează Monstru articolele, are toate informațiile de care am nevoie care să îmi spună dacă îmi doresc/nu îmi doresc - îmi place / nu îmi place produsul. O să-mi spuneți că un articol despre o placă de bază nu poate fi comparat cu un articol despre un joc/eveniment de gaming. Da știu, o să-mi spuneți că trebuie să descrii feeling-ul /thrill-ul pe care îl ai de la un joc, lucru pe care nu îl poți descrie la o placă de bază și că nu există comparație între un review de hardware și un joc, dar ați înțeles cred ce vreau să spun.
Revista este într-atât de mult într-o zonă de „acquired taste” încât, mie cel puțin, nu îmi mai crează starea aia de anticipație care să îmi inducă „de-abia aștept să văd ce a scris Marius Ghinea despre lucrul X” (am citit cu greu articolul despre realitate/ficțiune, nu pentru că nu e bun, dar pentru că mă bântuia în continuu gândul că este genul de articol care nu vinde).
Cât privește renunțarea la periodicitatea exactă a revistei, aș zice că nu e o idee bună. Când faci o vânzare recurentă, cred că e mai bine să spui „scoatem un număr la fiecare 60 de zile” decât să ajungă la un „scoatem când e gata”, pentru că încet încet oamenii o să își piardă interesul în a cerceta dacă a apărut sau nu revista.
Pe de altă parte, pe vremea „LEVEL” - da, știu, toți comparăm cu LVL deși nu ar trebui - accesul la informații nu era la fel de facil, și e înzecit mai greu să trezești în cititor aceleași emoții când el deja știe tot despre un joc, fie că l-a jucat sau a văzut zeci de ore de stream din jocul ăla, vod-uri de gameplay, etc ...
O să fie greu...