Game Draft XI - Hate Draft

[McWilliams]

Just so you know...

Spoiler for World War 2 ends with...:

Hitler dying!

[.chester]

Hai ba Juve!

[DarthZombie]

Scuze Cristan, m-a luat valul si am uitat complet de spoiler tags. Antipatia mea pentru Infinite are efectul asta din pacate.

[Waaagh!]

Dati-l afara pe Stokkolm, ia draftul in bascalie. Toata lumea stie ca Halo e o porcarie imunda. Are si trollingul niste limite.

[Cristan]

Scuze Cristan, m-a luat valul si am uitat complet de spoiler tags. Antipatia mea pentru Infinite are efectul asta din pacate.

Don't worry, ziceam mai mult de principiu, ca altfel, realist vorbind, nu ma vad sa il termin prea curand/vreodata. L-am lasat pe la jumatate, si avand in vedere cat de mult a trecut, ar trebui s-o iau de la capat.

[juve3332]

Pai dupa ce neolith mi-a luat toata spuma cu analiza nemiloasa la Bioshock Infinte, trebuie sa ma gandesc putin. Mi s-a stricat si Windows-ul, sper ca apreciati ca scriu in Safe Mode ca sa nu tin jocul in loc. Deci, in primele 3 optiuni ne putem repeta, ziceti voi?! Oricum, sa-i dam drumul.

1. Unreal 2: The Awakening


Primul Unreal a fost o experienta superba din mai toate punctele de vedere: ca shooter functional, antrenant si pe alocuri sofisticat; ca experienta unica prin feelingul si povestea cu tente mistice; ca multiplayer nici pe departe apreciat la adevarata valoare de prea-larga plaja ocupata de Quake 2; ca estetica vizuala si auditiva. Al doilea Unreal reuseste sa faca aproape totul pe dos, devenind experienta generica prin definitie. Practic, fiecare element pare gandit in asa fel incat sa reprezinte o medie a tendintelor si directiilor observabile pe piata, ceea ce nu se traduce, din pacate, printr-un numar de aur, o proportie divina, ci afundarea in cea mai brutala mocirla a mediocritaii.

Povestea este banala si lipsita de orice ghes metafizic sau fascinatie SF, in afara poate de stropul de poezie al finalului, dar pana sa ajungi acolo trebuie sa induri macar 15 ore de clisee. Companionii tai sunt niste marionete, mi-o amintesc in special pe asistenta recrutata parca de pe canapeaua lui Capatos. Gameplay-ul e nerealist, pe de o parte, si neamuzant pe de alta. Toate armele si nivelele sunt repede uitate, singurul moment de oarecare trepidatie (prima intalnire cu extraterestrii) transformandu-se rapid intr-o impuscatelea fara niciun haz sau miza. Nava de la final vine ca un ironic memento ca posibilitatile engine-ului ar fi deschis strada unor momente narative mai acatarii, unor medii virtuale mai imaginative, unei trairi mai aproape de patosul din primul Unreal.

The Awakening e un joc foarte slab raportat la predecesorul sau; si chiar judecat indepedent de acesta, nu face decat sa se inscrie in zona unor zoaie inodore si incolore care incearca sa treaca drept ciorbita reincalzita a cliseelor genului.

2.Serious Sam: The First Encounter


Un simpaticut cadru egiptean de inspiratie antica si niste mecanici decente ale vechilor 3d-shootere sunt singurle "calitati" care-l recomanda pe Serious Sam la cateva sesiuni de butonare relaxata, dar de aici pana la...Doamne, a luat peste 9 in Lvl?! Ce-i drept, prin afara parca laudele au fost mai retinute si jucatorii mai putin entuziasti. Imi amintesc jucand cate un nivel dupa antrenamentele de baschet, exact portia de distrugere fara minte care mi-era necesara pentru a ma relaxa pentru 20 de minute inainte de a ma apuca sa il adnotez in original pe Heidegger sau sa corectez ultimile manuscrise ale lui Mircea (parca reviziuia Mendebilul pe vremea aia). Da, decorurile imi gadilau nostalgia dinastica dupa Amenothep si Nefertiti, monstrii erau enervant de multi intr-o proportie borderline cu delectabilul, armele de gaga si puternice, replicile personajului de un cretinsim infantil, dar...parca nimic din astea nu erau elevate la un nivel superior de vreo atingere de clasa. Un shooter fara pretentii pentru un public fara pretentii, imi ziceam in barba terminand amaratul de nivel zilnic, cu mintea deja la Fiind. In fine, un Duke Nukem discutabil, fara sarmul personajului principal, fara complexitatea si 'fun'-ul gameplayului acestuia. O copie cu vag iz mocirlos de Nil.

[.chester]

E foarte thrash metal coperta aia.

[juve3332]

Si jocul. Doar ca fara metal.

[Mahdi]

Și fără un "h"?

[ne0lith]

Oh, yes. In sfarsit s-a inventat draftul in care Serious Sam si Halo sa isi merite locul, ma bucur sa le vad din prima runda.

[Ferrrrrrrrrdinand]

2.Serious Sam: The First Encounter

Right in my childhood

Cei drept serious sam fe a fost ultimul joc pe care mi-l amintesc pe unchiumiu ca-mi punea coduri la el cand ii ceream dupa s-a lasat total de jocuri in favorea serviciului. Anyway, pentru mine a fost genul ala de joc la care am intors primele doua nivele pe toate fetele pe cand aveam vreo 6 ani cred.

Asa ca HUO juve dar buna prima alegere btw

[Waaagh!]

Acum stim si cine s-a simtit complexat de masculinitatea feroce a lui Sam.

[McWilliams]

This draft has the ability to create life-long grudges. By all means, continue!

[juve3332]

Acum stim si cine s-a simtit complexat de masculinitatea feroce a lui Sam.

Ti-am dat report. Altfel, Serious Sam mai poate fi amintit si ca jocul tacticii "mergi in spate in cerc si trage". Nu trage-i-o, atentie. Multumesc.

[Waaagh!]

Sam face si niste glume pe tema alergatului cu spatele pe finalul lui The Second Encounter. Parca e ceva gen "I hate running backwards!" daca reusesti sa pedalezi de la capatul nivelului pana inapoi la inceput cand vine ultimul val de inamici.

[Stokkolm]

Dati-l afara pe Stokkolm, ia draftul in bascalie. Toata lumea stie ca Halo e o porcarie imunda. Are si trollingul niste limite.

Am vrut sa incep mai safe. Ce urmeaza... Stiu ca de la ola o sa imi iau un ignore instant.

2. Day of the Tentacle (1993)



Cum sa aprinzi un foc in cativa pasi simpli:
1. Fa rost de un trabuc exploziv, o bricheta revolver, si un set de chattery teeth
2. Trimitele cu masina timpului in vremea proclamarii indepentei Statelor Unite
3. Ofera-i lui George Washington trabucul, care ii va exploda in fata si va face sa ii sara proteza dentara din gura
4. Inlocuieste-i proteza cu setul de chattery teeth
5. Thomas Jefferson va observa ca lui George Washington ii clantane dintii si va propune aprinderea focului in semineu
6. Profit

Asta imi place la jocurile adventure ca iti pun mintea la contributie, trebuie sa te bazezi pe inteligenta si logica, nu ca alte jocuri axate doar pe button mashing. Right? Ma rog, se putea mai rau, asta nici nu e de top 10 cele mai ridicole puzzle-uri din istoria jocurilor point & click, dar la nivel de LucasArts, DoTT are cele mai dubioase puzzle-uri for sure. Poate suna amuzant cand vezi solutia, dar orele petrecute incercand sa ghicesc ce giumbuslucuri i-au mai putut trece prin minte lui Tim Schaffer, not that funny.

Am jucat majoritatea titlurilor grele din epoca de aur a genului point & click, anii 90, si as putea zice ca Day of the Tentacle e unul dintre putinele care nu mi-au placut. Mai sunt cazuri de puzzle-uri imposibile, cum ar fi Gabriel Knight: SotF unde nu am reusit sa misc mai nimic fara un walkthrough, dar trecand peste aspectul asta, ramane un joc cu poveste si atmosfera excelente. Heck, titlurile lansate de LucasArts inainte de DoTT au fost printre cele mai bune jocuri adventure ever: Maniac Mansion care adus pentru prima data butoane pentru actiuni in locul interpretatorului de text, gameplay neliniar, mai multe cai de a rezolva puzzle-urile in functie de personaje alegeai; The Secret of Monkey Island si continuarea LeChuck's Revenge; Indiana Jones and the Fate of Atlantis.

Day of the Tentacle mi s-a parut ca incearca mult sa fie amuzant si nu ii iese. E un echivalentul pentru anii 90 a rage meme-urilor de pe 9gag, cam pe la nivelul ala. De exemplu intreaga premisa a jocului e construita in jurul unei glume recilate din primul Maniac Mansion, un tentacul mutant vrea sa cucereasca lumea (asta era gluma), si un grup de adolescenti ciudati trebuie sa il opreasca. Nici sountrack-ul si design-ul locatiilor nu sunt la fel de memorabile ca in alte jocuri LucasArts. Probabil ce ii lipseste cel mai mult e o latura mai serioasa a povestii, cum au Full Throttle sau Grim Fandango, stiu cand sa fie funny, dar reusesc sa te faca sa iti pese de personaje.

Alternative mai bune: in materie de point & click-uri care parodiaza pop culture-ul, Space Quest III e tot ce Day of the Tentacle a visat sa fie.

[Mahdi]

În acest fir:

[TG]

Am râs.

[Doc]

De la Fatty Bear incoace urasc tot ce inseamna adventure. Soarta mi l-a dat ripuit pe un 386 fara sound blaseter, asa ca filmulete nexam, nexam 90% din sunete inclusiv toate dialogurile.
https://www.youtube.com/watch?v=52-0RpEDGwM

Soarta si-a batut joc de mine. Vreau sa-mi placa si mie jocurile adventure

[DarthZombie]

Ma tentati prea tare, vreau si eu sa ma inscriu. Prea multe oportunitati de butthurt cu alegerile.