Lucruri interesante

[ola small dickie]

e bucuria ca se aplica legea si nu traim in pampas. e o bucurie si asta, care nu are legatura cu alte bucurii, in general cred ca fiecare om are multe surse de bucurii, sau asa ar trebui

[ola small dickie]

Oricum, mi-ar plăcea să ne tragem bucuriile mai mult din altă parte decât din satisfacția că și-o iau alții la gioale, chiar ăia siniștri, chiar și pe bună dreptate. E în ultimul timp un iz de sete de execuții publice, ghilotinări, parcă ne e mintea numai la eșafod; mie-mi place să cred și să văd chestii mai bune despre noi. Gânduri bune

Mi se pare gresita abordarea asta. Eu nu o vad asa. Eu nu o vad ca pe o sete de executii publice, ghilotinari, esafod. Eu o vad ca pe o very refreshing aparitie in sfarsit a legii. Daca e cineva executat public, ghilotinat, pus la esafod, e statul asta, cetatenii lui, beliti si fututi si saraciti si chinuiti si prostiti de zeci de ani. Plangi de mila pe cine nu trebuie.

[caleb]

Da' nu plâng de milă; zic că refreshment-ul ăsta pare să ocupe uneori mai mult loc în mentalul colectiv decât mi se pare că ar merita. Poate greșesc, deși nu prea văd cum. În ciuda aparenței că se mișcă lucrurile, încrederea mea în justiție (ideea cum că dacă aș fi vreodată implicat în vreo dispută s-ar ajunge la o soluție decentă în cele din urmă și preferabil fără prea mult frecuș, în general anapoda), dar mai ales la noi, este nulă. Am fost chemat anul ăsta ca martor într-o prostie de proces inutil (în care btw inițiatorul nu făcea decât să abuzeze de instituțiile statului pentru a fute la creier un om de bună credință) și m-a perplexat conținutul cauzelor care se judecau în sală cât timp am așteptat (de vreo 3 ori în zile diferite), pledoariile avocaților, cam tot. Like, pe asta se duc bani din ce muncim? Dacă vrei să vezi degeabism, te duci în sistemul juridic și brusc tot căcatul îmbârligat construit în jurul legilor începe să se explice.
Good justice is no need for justice. Aia vine mai puțin din educație sau coerciție și mai mult din empatie. Sau na, așa ar fi ideal.

[ola small dickie]

Mie mi se pare ca ocupa prea putin din mentalul colectiv. Nu e realizata destul si de destui. Lupta anti coruptie care exista de cativa ani in Romania mi se pare cel mai mare eveniment catalizator al cresterii calitatii vietii cetatenilor post 89 alaturi de aderarea la ue si nato.

Cat despre justitia la nivel de tine, de mine, de noi, nu stiu, nu am fost implicat pana acum in astfle de chestiuni, dar din ce am mai auzit nu am vreo convingere atat de nasoala ca a ta (gen incredere nula). Sunt convins ca se gasesc o gramada de exemple atat negative cat si pozitive.

[caleb]

La nivelul meu, dacă mi se dă șpagă nu iau, dacă mi se cere nu dau, dacă văd o chestie o taxez măcar verbal. Și alte asemenea chestii. Și ofc încerc să nu lucrez pentru lepre care practică nasoleli. De exemplu, mie mi se par măgari toți cei care lucrau la TeamNet și știau care-i faza. Și se cam știa, că te miri puțin de unde cogeamitea bugetul și cheltuieli de orice fel aprobate and stuff Siveco, bla bla, etc., lista cred că e infinită, eu am dat numai două exemple din IT.

[ola small dickie]

de acord.

[caleb]

No, avem putere, mult mai șmecheră decât jurisprudența, dar n-o folosim. Dacă unul e măgar și nu găsește cu cine să măgărească, se cheamă că degeaba e măgar, că nu iese măgăria Și chestia că vine altul și îi dă cu cine așa că de ce să nu o faci tu, nu, aia nu e o scuză. Dacă gândește cineva așa, tot măgar se cheamă.

Sau na, placa aia, nu ne jucăm cu măgarii, dar dacă they get their shit together, îi iertăm și ne jucăm fără măgării.

[Ferrrrrrrrrdinand]

phpBB [video]

Vroiam sa postez la canale de youtube dar acesta e singurul lui video

[ola small dickie]

"Disco Ring Costinești, clip de arhivă. Cum se distrau românii în „Mecca” petrecerilor de pe litoral din anii ’80

În istoria „clubbing”-ului din perioada comunistă, Costineștiul a fost un fel de „Mecca” a petrecerilor de pe litoral."

http://www.digi24.ro/stiri/disco-ring-c ... -80-714154

[sebas]

E bine de știut că tot ca bețivii se dansa și pe atunci. Aveam emoții că ar fi o posibilă urmare a democrației.

[Ferrrrrrrrrdinand]

Nu prea stiu unde sa postez asta, nu merge la intrebari software/hardware dar...

Si-a schimbat cineva furnizorul de energie electrica? Mi-a venit saptamana asta in posta un contract de la electrica sa fie semnat daca dorim sa continuam colaborarea. La pret nu stiu daca ar fi mare diferenta de ar fi schimbat, stiu ca mi-am facut o data calculul pe digi energy - la fel venea. Singura problema ar fi ca au facut regularizare si au venit doua facturi la rand de 300-400 de lei fiecare ceea ce nu prea-mi convine si nu e prima oara cand fac chestii de genul asta. La fel fac si la voi?

[stef]

Cam mult 300-400 lei, la mine nu a fost cazul de mai mult de 200 lei / regularizare. De regula venea factura obisnuita de ~ 90 de lei, iar regularizarea era pe undeva la dublul facturii obisnuite si nu au venit niciodata doua regularizari consecutiv.

[filla]

La fel fac si la voi?

Am primit regularizare de 500 saptamana asta.

[Ferrrrrrrrrdinand]

Anul trecut a venit cu minus factura dupa ce-am platit regulatizarea

@stef Deci ~dublu fata de factura obisnuita, cam asa si la mine

[tnt]

https://www.youtube.com/watch?v=WTKIgdfoHxM

me in '99

[Ferrrrrrrrrdinand]

phpBB [video]

[McWilliams]

Could this be the next Game of Thrones?

[rdo]

Un articol interesant: http://art-historia.blogspot.ro/2017/05 ... a.html?m=1

[Ferrrrrrrrrdinand]

phpBB [video]

Nu e prea in depth, pretty cool guy tho bun de vizionat in timp ce mananci or smth

[McWilliams]

The link between video games and unemployment

Spoiler:

As people struggle to find decent jobs, video games fill the void

IN 2016 the video-gaming industry racked up sales of about $100bn, making it one of the world’s largest entertainment industries. The games on offer run the gamut from time-wasting smartphone apps to immersive fantasy worlds in which players can get lost for days or weeks. Indeed, the engrossing nature of games is itself cause for concern. Last year four economists published a paper suggesting that high-quality video games—an example of what they call “leisure luxuries”—are contributing to a decline in work among young people, and especially young men. Given the social and economic importance of early adulthood, such a trend could spell big trouble. But are video games causing the young to turn on and drop out?

In making the link between gaming and work, the economists—Mark Aguiar, Mark Bils, Kerwin Charles and Erik Hurst—point to compelling data. From 2000 and 2015, the employment rate for men in their 20s without a college education dropped ten percentage points, from 82% to 72%. Such men often live at their parents’ homes and tend not to marry at the same rate as their peers. They, do, on the other hand, play video games. For each hour less the group spent in work, time spent at leisure activities rose about an hour, and 75% of the increased leisure time was accounted for by gaming. Over the same period games became far more graphically and narratively complex, more social and, relative to other luxury items, more affordable. It would not be surprising if the satisfaction provided by such games kept some people from pursuing careers as aggressively as they otherwise might (or at all).

To draw a firm conclusion, however, would take a clearer understanding of the direction of causation. While games improved since the turn of the century, labour-market options for young people got worse. Hourly wages, adjusted for inflation, have stagnated for young college graduates since the 1990s, while pay for new high-school graduates has declined. The share of young high-school and college graduates not in work or education has risen; in 2014 about 11% of college graduates were apparently idle, compared with 9% in 2004 and 8% in 1994. The share of recent college graduates working in jobs which did not require a college degree rose from just over 30% in the early 2000s to nearly 45% a decade later. And the financial crisis and recession fell harder on young people than on the population as a whole. For people unable to find demanding, full-time work (or any work at all) gaming is often a way to spend some of one’s unwanted downtime, rather than a lure out of work; it is much more a symptom of other economic ills than a cause.

Games will go on getting better, and the share of jobless or underemployed young people choosing to game rather than focus on career will probably grow. That is not necessarily something to lament. Games are often rewarding and social, and time spent gaming sometimes displaces less healthy or rewarding pastimes. If the pull of work is not strong enough to overcome the desire to game, the first response should be to ask whether more can be done to prepare young people for good jobs—and to make sure that there are some around when those young people enter the workforce.