Persona 5 Royal - 9/10
I'm a sucker for Persona 5, nici n-o să încerc să ascund asta. După ce am jucat vanilla am intrat în depresie post-partum şi am realizat cât timp trecuse de când jucasem un joc atât de immersive şi cam cât o să-mi ia să găsesc ceva asemănător.
Mi-a plăcut ideea de a cumpăra un joc full doar pentru un DLC? Not really. Am cumpărat totuşi collector's edition? You bet your ass I did.
Overall, aceeaşi atmosferă super cozy şi magical şi familiar şi mi-a dat aşa un feeling de asdfghkl să-l joc din nou - aproape uitasem cât de mult mi-a plăcut şi de ce. Partea proastă, şi nu credeam că o să spun asta vreodată, e că începuse să mă plictisească spre final. Am avut vreo două ore în ultimul palace în care nu voiam decât să se termine, să pot să mă joc altceva. Dar meh, ce mi-s două ore din 170?
All in all, mi-a plăcut cum au integrat personajele noi în poveste, inclusiv în ending (got the true ending, from what I've read on the internet). Yoshizawa, în schimb, nu mi s-a părut un personaj mind-blowing şi nu înţeleg de ce au luat-o toţi brăila după ea. Am fost vanilla şi am făcut romance tot cu Ann, ca şi în P5, că aveam impresia că o să supere pe mine dacă merg cu altcineva. I don't wanna cheat on my waifu.
Verdict - definitely recommended. Nu ştiu de ce îmi este atât de greu să scriu despre chestii care îmi plac.
Half Past Fate - 6/10
De când cu work from home, n-am mai avut chef de jucat nimic în afară de P5R, dar a dat domnu' să-l termin şi m-a lovit dorul de indies.
Half Past Fate se vrea un rom-com / sitcom despre...ştiţi voi, romance, fate, friendship and so on. Pe partea de bile albe, arată super simpatic, personajele sunt simpatice şi mi-a plăcut conceptul de jumping through timelines ca să vedem cum se leagă lucrurile la final, în prezent (cel mai vechi fir e cu 8 ani în urmă).
Partea proastă e că este prea scurt pentru ce-au vrut ei să facă. În jur de 3-4 ore de gameplay cu vreo 5 personaje care ar trebui să se intersecteze magic la final - nu prea le-a mers, că n-au avut suficient timp să dezvolte povestea şi personajele, să lase timp să se dezolte un emotional bond sau ceva.
Imho, un joc atât de scurt ar trebui să aibă or witty humor, or a mind-bending twist or lots of tear sucking emotions to be impactful. Half Past Fate n-a avut nimic din ăstea.
Also, annoying repetitive soundtrack şi o groază de SJW bs. Nu mă înţelegeţi greşit, I'm all up for breaking society norms, dar se vede când e super exagerat. Un fel de "hai să luăm absolut fiecare element din această situaţie, să ne gândim ce e standard şi să întoarcem fiecare punct pe dos. TOT." "Dar, ştii, nimeni nu face asta".
TOT!
All in all, nu mi se pare că am pierdut timpul* jucând Half Past Fate, dar nici nu l-aş mai juca a doua oară.
*Cu excepţia faptului că aţipeam în scaun după primele 3 ore de gameplay (aproape îl terminasem) şi am vrut să salvez manual deşi jocul nu are decât autosave şi am fost suficient cretină încât să şterg save data şi am luat-o de la capăt a doua zi.