Game Draft XI - Hate Draft

[sebas]

Yeah, it's totally next gen!

@GD
Update cu lista, să știu ce mai am de făcut.

1. Kalonline (2004)
2. Achaea, Dreams of Divine Lands (1997)
3. Might and Magic IX (2002)
4. Counter Strike: Global Offensive (2012)
5. Bioshock Remastered (2016)
6. Grand Theft Auto IV (2008)
7. Ultra Street Fighter IV (2015)
8. Dragon Age: Origins (2009)
9. X: Rebirth (2013)
10. King's Bounty: Warriors of the North (2012)

[ola small dickie]

10. Command & Conquer: Tiberian Sun



Ma apucasem sa scriu despre ultimea mea alegere: Heroes Of Might And Magic IV. Dupa prima fraza am zis sa caut daca a fost ales. Si a fost de catre Mahdi. Asa ca m-am reorientat spre o alegere asemanatoare pt mine. Din cam aceleasi motive. Red Alert si Heroes2 mi-au mers direct la suflet. Primul contact cu ele in copilarie, lovit direct in freza si hipnotizat de frumusetea lor de atunci si continuand pana in prezent cand inca le mai joc din cand in cand. 2 jocuri care au fiecare cate un loc special in mintea mea. Am asteptat entuziasmat Tiberian Sun, ca era urmatorul Command & Conquer dupa super Red Alert. Si mi s-a prezentat o balega galben verzuie searbada. Nimic nu mi-a ramas in minte de la Tiberian Sun. Nu m-a atras nimic la el. Daca din Red Alert stiu si acum si vizualizez toate unitatile si cladirile din Tiberian Sun nu retin nici macar o unitate sau cladire. Insipid si urat. Bleah, nu-l jucati cand aveti probleme la stomac.

[caleb]

Cred că s-au inspirat pentru paleta de culor din Siberian Nut. No shit. Really.

[sebas]

Eu ce-mi aduc aminte e că mi-am cărat unitatea în brațe de la etajul 3 de acasă până la sala de jocuri din cartier, să pot să-mi copiez jocul. Ca mai apoi să-mi dau seama că mi-am bătut capul pentru un Dune2000 mai nașpa.

[caleb]

Dune2000 a fost mult mai interesant și pentru mine. Nici Emperor (2001) parcă nu era de aruncat. Dar am jucat și TS destul de mult, era hit, ca și RA, prin 'cluburile de gaming' fără internet. Băgam ăsta, HL, Delta Force și Heroes ca sparții. Good times.

[Stokkolm]

6. Final Fantasy VI (1994)



Acum vreo 10-12 ani eram pe val cu jRPG-urile de SNES. Final Fantasy IV, Chrono Trigger, Lufia. Puteti sa-i multumiti lui Final Fantasy VI ca m-a facut sa abandonez acest gen si sa nu am o lista la hate draft umpluta de confrati ai sai. Nu e singurul jRPG care contine problemele pe care am sa le mentionez, dar a fost ultima picatura, momentul cand mi-am zis too much is too much, mai ales ca e un joc atat de aclamat. La inceput mi s-a parut interesant sa vad un gen care nu se teme sa combine concepte distante cum ar fi tematica fantasy medievala cu elemente de sci-fi, dar la Final Fantasy VI a inceput sa mi se para ca a ajuns un terci de idei eclectice aruncate la gramada fara nici o coerenta. De parca la un moment dat in timpul developmentului un scenarist s-a uitat la un western cu Clint Eastwood si a decis "hai sa avem in joc si un ninja care isi face intrarea pe o tema muzicala care e o parodie ridicola dupa creatiile lui Leone din trilogia dolarilor". Cred ca amalgamul de clisee care formeaza povestile din jRPG-uri pot impresiona pe cineva tanar, care n-a avut de-a face cu multe opere artistice la viata lui, dar odata ce te dezmeticesti si observi cat de superioare sunt ideile in mediul lor original fata de imitatia ieftina... You can never look back.

Nu inteleg cum japonezii pot sa realizeze creatii foarte inteligente si profunde cand chiar vor, dar in mare parte jocurile video sunt tratate ca un mediu pentru copii si adolescenti. Si nu in sensul cum Pixar sau Disney isi fac filmele care desi sunt adresate copiilor, reusesc sa fie captivante si relevante pentru orice varsta.

Si pana la urma, unde e RPG-ul din JRPG? Nu iei absolut nici o decizie care sa afecteze decursul povestii, nici macar nu influentezi in vreun fel cum creste personajul si ce abilitati dobandeste la level-up. Practic singura decizie care poti sa o iei e cu ce arma sa ataci sau ce vraja sa castezi. Nimic mai RPG decat felul in care alegi cu ce arma impusti inamicii in Doom sau Quake. N-am o problema in principiu cu sistemele de lupta turn based simpliste, vezi Disciples 2, unul dintre jocurile mele favorite, dar acolo toata smecheria e ca iti construiesti componenta party-ului si complexitatea e data de deciziile luate la nivel strategic. La jRPG-uri, FF6 in particular, combat-ul mi se pare complet neinteresant si problema cea mai mare e ca ocupa cel putin trei sferturi din durata. Nu e ca la Planescape Torment unde combat-ul e slab dar il poti trece cu vederea pentru ca e o parte minora.

Totusi trebuie sa recunosc ca soundrack-ul e in mare parte excelent, Uematsu nu se dezminte. Probabil asta e si una dintre dezamagirile mele crunte fata de joc: faptul ca are o bucata atat de iconica de muzica cum e Terra's Theme, si nimic din ce se intampla in joc nu ii face dreptate magnitudinii si ambitiei melodiei, nici pe aproape.





7. Gears of War (2006)



Ziceti ce vreti de Dota sau NFS, nu exista nimic mai manelist decat cliseul the 'murican military tough guy, iar Gears of War il duce la un nivel hiperbolic cu o gasca sa de protagonisti cocalari cu cefe groase. Niste barbati in toata fierea, plini de muschi, cu voci adanci dar cu niste replici de adolescenti teribilisti care fac de rusine si intruparea penibila a lui Duke Nukem din Forever.

Prea multe nu am de spus despre joc pentru ca am renuntat la el destul de devreme. Ce stiu ca m-a suprins e ca desi credeam ca genul FPS oricum e destul de accesibil, Gears of War a considerat ca trebuie dumbed down la un nivel la care mai ca se joaca singur. Nu se simte nici macar ca un shooter linear de duzina gen Doom 3, ci mai degraba ca un fel de VIrtua Cop 2 glorificat.

[ola small dickie]

Dune2000 a fost mult mai interesant și pentru mine. Nici Emperor (2001) parcă nu era de aruncat. Dar am jucat și TS destul de mult, era hit, ca și RA, prin 'cluburile de gaming' fără internet. Băgam ăsta, HL, Delta Force și Heroes ca sparții. Good times.

Ahhh primul Delta Force in retea. Il bubuiam in retea de-l rupeam. Tin minte ca era o plansa in multiplayer (plansa?, heh, ziceam plansa, ce plansa joci?) cu zapada si niste case intr-o depresiune inconjurate de munti inzapeziti si in departare pe niste munti erau niste ziduri cu turnuri. Mergeai 7 ani daca vroiai sa ajungi la turnurile alea dar de acolo vedeai excelent toata plansa. Era amuzant cand mergeai 7 ani sa ajungi acolo si odata ajuns o luai in freza in 10 secunde. SI era un bug la o casa parca, puteai sa intri in perete si nu te mai vedea nimeni si trageai de acolo. Pana invatasera toti bugul si din cand in cand se mai tragea cu agheul in casa aia, de control. Haha agheu, de cand n-am mai zis agheu.

Haha sau cand statea cate unu pe burta prin munti la panda cu sniperul si tu veneai prin spatele lui cu cutitu. )

Aaa si grafica hahaha. cand bagai un zoom cu luneta era foarte greu de distins in departare daca pixelii aia sunt un adversar, un copac, o buruiana sau orice alt obiect. Multe gloante erau trase la nimereala, poate poate e om copacul ala din departare. Doar daca se miscau pixelii atunci erai aproape sigur ca e un adversar. hahaha

[caleb]

Cumva, engine-ul cu voxeli DF a reușit, poate fără voie, să inducă un dram din confuzia despre care vorbesc cei care, din păcate, au luat parte la un conflict armat. Chestia aia despre care vorbești mi se pare genială, o parte esențială a jocului, fără de care nu ar fi avut aceeași savoare. Da, erau vremuri simpatice.

[ola small dickie]

Da, avea un farmec aparte chestia aia, pe care nu cred ca o mai gasesti in jocurie actualte sau in viitor.

[.chester]

Imi pare rau ca nu am jucat Delta Force in retea. Jucam misiunile din singleplayer ca un lache, dar chiar si alea mi se pareau marfa si tin minte ca mi se pareau foarte reusite toate armele, mai ales sniperul ala.

phpBB [video]

Ce mai rupeam misiunea asta. Good times.

[sebas]

Pfoai, îmi lăcrimau ochii de cât de real părea totul.
I-au lăcrimat și unui amic care ștersese din greșeală saveurile de DF lui Nea Mihai, nenea care ținea sala de jocuri. A dat cu papucul după amic, că save-urile erau la final de joc.

[ne0lith]

Delta Force era superb indeed, nici nu mai tin minte vreun alt joc cu harti asa gigante si sniping asa de satisfacator pe vremea aia. Din pacate am aflat abia cativa ani mai tarziu ca mergea si in retea In single, am abordat fiecare misiune in toate modurile posibile - arme diferite, rute alternative, you name it. Ca multi, in vremurile alea jucam NFS, MK, CS, Rollcage si probabil ar mai fi - pacat ca n-a fost si asta printre ele. Oricum, it was noice.

[Stokkolm]

Exact. Foarte misto. Pacat ca e un gen disparut, directia pe care a luat-o ARMA e spre realism hardcore, pe cand Delta Force era mai catre filmele de actiune din anii 80 cu jucatorul avand rol de one man army.

[TG]

Yeah, era misto cand stateai pe un deal dubios, pe burta, ascuns dupa un copac si asteptai sa miste cineva intr-o cladire...

[caleb]

Și uite-așa își face loc nostalgia și iubirea de jocuri în bunătate de hate draft

[Stokkolm]

Yeah, era misto cand stateai pe un deal dubios, pe burta, ascuns dupa un copac si asteptai sa miste cineva intr-o cladire...

Nu stiu, n-am jucat in multi.

[caleb]

Poate ardem un VPN ceva odată, ar fi mișto să ne zburăm creierii puțin. BTW, Discord (https://discordapp.com/) mi se pare un client foarte fain de chat și voice pt gaming.

[Cristan]

A fost la reducere pe steam de curand, daca ziceati mai devreme...

[TG]

Pai si in single faceam la fel, imi placea sa ii iau de la distanta si sa nu ma apropii decat daca e absolut nevoie. Erau si misiunile alea noaptea in mlastina, unde imi tremura curul. Bine, ca la nervi intram in rambo mode si rupeam, dar era o chestie de principii.

[ne0lith]

Era misto cand aveai obiective din alea gen "Kill everyone", dar se intampla sa ramana un random dude blocat la mama dracu' cand credeai ca ai terminat, asa ca trebuia sa iei la puricat fiecare camera din fiecare cladire ca sa poti avansa