Ce cititi momentan?

[ola small dickie]

chiar, pana la urma ii esti recunoscator tatalui tau pentru rezultat? banuiesc ca pentru metoda nu prea ai cum sa ii fii

Da, cum să nu? M-a "obligat" să citesc în anii formativi când începusem să oscilez între plictis etern și plăceri frugale și era lesne să devin iremediabil lepră. Mi-a strunit astfel tendințele spre oblomovism și delăsare.

te-a scapat de patima alcoolului, drogurilor si femeilor

[cg1700]

Mai nu stiu, eu cand eram mic citeam o gramada, aproape tot timpul liber il petreceam citind. Dar dupa ce am facut rost de calculator si de internet pe la inceputul liceului m-am lasat aproape complet. Acuma daca ajungs sa mai citesc cateva light novels pe an, daca si atat. Anul asta de exemplu nu cred ca am citit nimic desi ma asteapta pe raft intreaga serie Monogatari.

Asta banuiesc ca demonstreaza ca PC-ul strica mintea copiilor.

[Fular]

te-a scapat de patima alcoolului, drogurilor si femeilor

Nicidecum. Alea sunt adânc înrădăcinate în familia extinsă. Pe blazon stă scris: "Trăiască neamul nostru bețiv, curvar și puturos."

[Mahdi]

Nihil sine Puturoșenie

[ola small dickie]

Nihil sine Frecangeala Maximala

[Cristan]

Eu sunt unul dintre cei care citesc în mijloacele de transport în comun. În ultimii ~10 ani mare parte din lectură a fost pe drum, autobuz, metrou etc. La început mergeam cu cărțile după mine, dar apoi le-am înlocuit cu telefonul (și nu aveam smartphone inițial, am început cu un Nokia cu ecran de <3" pe care citeam cărți din fișiere txt). Mi se pare mult mai comod de purtat și de accesat oricând am câteva minute libere. Poate contează că Bucureștiul e mai mare și drumurile mai lungi (30-45 min), dar n-am avut probleme nici cu perioade de 5-10 minute de lectură. De multe ori este asta sau deloc.

[McWilliams]

cam cate carti cititi pe an?

Prea putine. Si constant in scadere. Nu cred ca am ajuns vreodata la 40- 50 de carti pe an, dincolo de perioada liceului. Dar 20-25 de carti sanatoase (300+ pagini) reuseam. Acum... doar cumpar 20-25 de carti pe an; ca de citit, citesc mai putin de una pe luna. O termin repede. Dificultatea de a gasi timpul sa o incep, insa...

doar beletristica sau si din alte domenii?

Beletristica, istorie, Sci-Fi, ocazional ceva ezoteric aruncat pe-aici, pe forum, de catre persoane erudite si de inalta calitate morala.

Doar text sau si audio?

Funny thing, them audiobooks. La o carte/scriere noua, cu care nu am avut niciun fel de research inainte (ceva de genul "recomandare in detaliu"/"teaser synopsis"), mi-a fost aproape imposibil sa duc un audiobook pana la capat, fara sa reiau cate un capitol de la capat pentru ca ma pierde in detalii (nesemnificative, cel mai adesea, dar de unde naiba sa stiu daca vor fi nesemnificative pana nu termin cartea), fara sa dau un stop si sa caut pe internet niste detalii (spre exemplu, aproape orice carte Sci-Fi o sa aiba nume de personaje, de rase, de orase, de obiceiuri, de activitati etc. de o forma "extraterestra", care face retinerea lor destul de greoaie; in special daca sunt concentrate cate 3-4-5 in aceeasi fraza de inceput de capitol. case&point: pe Arrakis, fremenii folosesc un distrai pentru a capta umiditatea corpului si a recicla apa astfel obtinuta, in momentele in care parcurg desertul in cautarea de Shai-Hulud/melanj)

Deci audiobooks folosesc aproape exclusiv pentru carti/scrieri/opere pe care le-am citit deja, acum mai mult timp, despre care cunosc/imi amintesc cate ceva si pe care vreau sa le reimprospatez in memorie. Sau pentru carti/scrieri/"opere" cat se poate de simpliste in exprimare si in desfasurare. N-as zice chiar romane de Sandra Brown, dar rusinos de apropiate de cele ale lui Tom Clancy.

Pe principiul "you can have my books when you pry them from my cold dead grasp", prefer carti in format fizic. Hardcover. Cu foile cusute, nu lipite. Ca sa reziste si la o a doua citire.

One book at a time sau doua (or more) in paralel?

Citesc rar. Recunosc asta. No need to rub it in my face. Daca m-as arunca la doua carti in paralel, am putea parafraza Boyhood: what a great book - it took 12 years to read!

De ce cititi si cum credeti ca v-a ajutat asta (sau daunat)in viata cea de toate zilele?

Dezvolta lexicul. Deschide mintea. Largeste orizontul imaginatiei. Ofera o alternativa la viata reala - in mare parte gri, searbada. Si dat fiind cum involueaza situatia mea, pare-se ca ma pastrez pentru deschiderea mintii pentru la pensionare.

[Azad]

cam cate carti cititi pe an?

Obisnuiam sa citesc vreo 30-40 carti pe an, dar numarul a scazut considerabil in ultimii 3 ani. Din pacate, nici nu am realizat cand am inceput sa citesc mai putin si sa gasesc mereu cate o scuza, cum ar fi lipsa de energie sau alte activitati. De fapt, cand am citit postul tau, Iavo, am realizat ca citesc mai putin decat mi-as dori. Asa ca de la data postarii mi-am propus sa termin cate o carte pe saptamana. Pana acum am avut succes.

doar beletristica sau si din alte domenii?

Beletristica, carti medicale si carti de istorie. Apuse sunt zilele in care imi faceam planuri pentru cine stie ce lecturi de filozofie sau obscuritati stiintifice. Nici vorba sa fiu la curent cu autorii momentului pe partea de beletristica, din pacate.

Doar text sau si audio?

Doar text.

One book at a time sau doua (or more) in paralel?

Aveam obiceiul sa citesc si cate 3-4 carti pe zi, dar au apus si zilele alea. O singura carte e suficienta.

De ce cititi si cum credeti ca v-a ajutat asta (sau daunat)in viata cea de toate zilele?

Citesc din pasiune, nu am vreun motiv mai fancy de atat. Pasiunea asta a pornit de acum multi ani, de cand eram copil si imi interzisese taica-meu jucatul pe pc, din cauza unei note proaste. Fiindca aveam nevoie de activitate, m-am apucat de citit si de atunci am fost prins. Daca m-a ajutat? Discutabil. Am pierdut multe ocazii de a iesi din casa si de a-mi dezvolta latura sociabila, din simplul fapt ca eram prins in cartile mele. I dunno. Pentru mine cartile au fost si mecanism de coping si escapism in multe momente ale cresterii mele, cand poate ar fi trebuit sa procedez altfel. Cine stie. Ideea e ca iubesc acumulatul enciclopedic de cunostinte si iubesc cartile. In rest, de acord cu ce zice juve pe partea de viata interioara.

[Iavo]

Doar ca un mic comentariu mizantrop-rautacios, putini oameni au la fel de multe de oferit ca o carte buna asa ca poate subdezvoltarea laturii sociabile nu e o pierdere chiar atat de mare pe cat ai fi tentat sa o consideri la prima vedere (then again, i'm a self-isolating savage so i'm clealry biased). Am avut si eu momente de fluctuatii drastice in ceea ce priveste frecventa lecturii si pot sa spun ca regret foarte mult timpul pierdut neinvestit in citit dar nu cred ca am regretat vreodata timpul "pierdut" cu cititul si nici nu cred o sa il regret in viitor desi...ma rog, nu poti sa stii niciodata.

[sebas]

Am citit vacanta asta Despre Dragoste si alti Demoni a lui Marquez si Padurea Norvegiana a lui Murakami.

Cea a lui Marquez chiar mi-a placut mult pentru felul in care arata cum in perioada inchizitiei pana si dragostea putea fi confundata cu posedarea unui oaresce drac. Plus ca autorul reuseste sa picteze migalos imagini si emotii mentinand un ritm alert al firului narativ.

Murakami - eeehh, se citeste ca un anime cu si despre deprimati. Am apreciat mult modul spartan de a descrie ceea ce tine de cultura japoneza dar tema si actiunea cartii m-au cam plictisit. Toate, dar absolut toate personajele sunt evident ciobite psihic si emotional, desi sunt la varste de adolescenta tarzie. Serios?

[Mahdi]

Hai că mi-am asigurat porția de pulp fiction și pe anul ăsta.

[Magicake]

Lectura post-Persona 5.

[Iavo]

Cele mai bune carti pe care le-am citit in acest magnific debut/final de deceniu, adica alea care au avut nemaipomenite onoare de a primi 5 stelute pe Goodreads:

A Man Asleep, Georges Perec. Am vazut filmul acum vreo 3 ani (Un homme qui dort, nu sunt sigur daca a fost mentionat pe aici, it's awesome) iar cartea aveam de gand sa o citesc doar pentru ca filmul mi-a placut super mult. Nu aveam prea mari asteptari de la ea. M-am inselat foarte tare.
Daca ati avut momente in care v-ati simtit atat de detasat de lume ca doar o neliniste difuza (ca nu e in ordine ce se intampla, ca nu o sa va mai reconectati niciodata la viata) va mai tulbura "linistea" atunci o sa intelegeti perfect "de unde vine" omul adormit din titlu. Dar Perec transforma genul asta de apatie care nu e neaparat cea mai frumoasa priveliste din lume in ceva trist si tragic si frumos. E ca si cum ai fi diagnosticat de un poet si pana la urma cine esti tu sa meriti asa ceva?

Nu cred ca o sa citesc un roman care sa imi placa mai mult anul asta.

The Specter of the Absurd: Sources and Criticism of Modern Nihilism, Donald Crosby

Well, cartea asta am inceput-o prin februarie anul trecut so it took me a while. Daca sunteti interesati de subiect nu cred ca o sa gasiti ceva mai bun. Crosby incearca sa arate ca viziunea nihilista e...hmm, ingusta in unele privinte si nu atat de convingatoare/covarsitoare pe cat pare la prima vedere.

E o carte dificila, densa si tehnica dar care face o treaba a naibii de buna in a prezenta argumentele in favoare diferitelor specii de nihilism (politic, moral, cosmic si existential dupa una din posibelele metode de categorisire) si apoi in a le demonta, cel putin partial pentru ca in orice filozofie cu o asemenea potenta si influenta se regasesc multe aspecte veridice.

It's like the author is presenting you with a seemingly impenetrable cell of meaninglessness and then manages to squeeze you out of it when you were sure that is not an option.

Humanity: A Moral History of XX-th Century, Jonathan Glover. Probabil un domeniu precum filozofia morala suna ca ceva ezoteric, plictisitor si nefolositor dar cartea asta ar trebui sa convinga pe oricine o citeste de ce e important sa fim constienti de "resursele morale" pe care le avem la dispozitie si, mai ales, de felul in care acestea pot fi erodate, distruse sau…hmm, deturnate. Episodul care mi-a atras cel mai mult atentia a fost cel al crizei rachetelor din Cuba, cu Kennedy si Hrusciov prinsi in "capcana Hobbsiana" din care multi conducatori politici inaintea lor nu au fost in stare sa iasa (vezi evenimentele care au dus la izbucnirea Primului Razboi Mondial), cu o parte din staff-ul lui Kennedy exasperata ca acesta nu adopta o linie mai dura fata de Cuba si cu solutiile "rationale" din Teoria Jocurilor (daca asa se traduce) indicand ca decizia corecta e sa ataci primul, toate inlesnind drumul spre ce ar fi fost, probabil, cea mai mare catastrofa din istoria omenirii. Faptul ca sentimentele lui Kennedy si Hrusciov au avut in rol important in gasirea unui drum care sa evite acest scenariu ar trebui sa ii puna pe ganduri pe cei care insista cu dihotomia dintre ratiune si emotie.

[sleepknot]

Dao, Marele Luminator de Huan Zi (Editura Herald)

Foarte misto, e un tratat ceva mai corpolent decat I Ching-ul lui Lao Zi; descopar treptat cat de bogata era scena spiritualitatii si a filosofiilor chinezesti de pana in curentele hyper-legaliste/confucianiste. Totodata realizez cat de influentat a fost Budismul Chan de zona Tao si cat de multe a "imprumutat" in sistemu-i de referinte sociale si retorica scripturala de la Taoism

Murakami - eeehh, se citeste ca un anime cu si despre deprimati.

Acelasi sentiment l-am avut si eu incercand sa-l citesc. Sunt rare datile cand nu parcurg o carte inceputa; dar la Murakami si la Houellebecq am fost revoltat de cat de mult isi transpira problemele personale prin carti; de parca toate personajele lor sunt construite doar ca reportofoane pentru frustrarile lor. Faptul ca sunt celebri nu incalzeste cu nimic

The Specter of the Absurd: Sources and Criticism of Modern Nihilism, Donald Crosby

multumesc de recomandare, o sa o caut

[Triggerix]

These bad boys just arrived. Am profitat de reducerile de pe elefant.



Plănuiesc să recitesc 1Q84 după sesiune, că prima lectură a fost pe kindle; în timpul sesiunii poate mă delectez cu niște Margaret Atwood dacă am timp, iar Circe am pescuit-o după ce am citit A song of Achilles a lui Madeline Miller. Ultima carte, cea a lui Gaiman e pentru prietenul meu, deși probabil o să o împrumut și eu să o citesc.

[Fular]

Am terminat ieri Pedro Paramo și mi-a plăcut destul de mult. După aceea am citit și prefața și mă bucur nespus că am făcut-o după ce am terminat romanul. De ce există mania asta a criticului/traducătorului de a expune într-o introducere lucruri pe care cititorul trebuie să le descopere singur când parcurge scrierea? Nu sunt unul din ăia care citește pentru "plot", dar e insipid să răpești din plăcerea descoperirii. Singurul motiv pentru care m-am întors către prefață a fost pentru câteva elemente biografice, fiindcă nu știam nimic de Juan Rulfo iar Pedro Paramo mi-a fost cunoscut doar prin reputație.
Enervat peste măsură de asta am citit și postfața și am găsit că se scălda în cam aceeași baltă lâncedă. autofelicitantă în care îți explica, în detalii aproape matematice, structura romanului. Mulțumesc, tocmai l-am parcurs, l-am înțeles fără a intra în adâncuri autiste.
Nu degeaba m-am trezit (la propriu, prima manifestare rațională când m-am ridicat din pat) cu gândul că critica literară e lăsată în grija celor incapabili să-și manifeste veleitățile în literatură. Sunt ca persoanele ale care-ți explică o glumă deși n-ai nevoie de asta.

Ce păreri aveți? Voi citiți prefețele? Simțiți nevoia de aprofundare pentru scriiturile care vă plac? Ați fost vreodată dezamăgiți de interpretările altora?

[ola small dickie]

Eu tot din acest motiv am probleme cu anumite reviewuri. Adesea la reviewuri citesc chestii pe care as fi preferat sa le descopar singur, jucand. E o linie foarte vaga asta si subiectiva

[Iavo]

Ce păreri aveți? Voi citiți prefețele? Simțiți nevoia de aprofundare pentru scriiturile care vă plac? Ați fost vreodată dezamăgiți de interpretările altora?

Citesc prefata dar daca vad ca incepe sa mentioneze prea multe detalii din firul narativ o las balta si o citesc dupa ce termin cartea.

Obisnuiam sa citesc ce scriu altii despre autorii care imi plac (cred ca am citit vreo 3 carti despre romanele lui Kundera), in caz ca poti sa numesti asta "aprofundare". Dar mi se pare ca citesc intr-un mod destul de superficial in general.


Ah, si daca tot am raspuns sa fiu si on-topic. Astea-s cartile pe care vreau sa le citesc in perioada urmatoare:

Random Acts of Senseless Violence, Jack Womack.

Nu am auzit nimic de autor sau de carte, a fost un fel de recomandare indirecta dar imi place sa citesc carti despre care nu stiu nimic din cand in cand. E scrisa sub forma unui jurnal tinut de o fetita de 12 ani, iar violenta (discreta pana acum, nu ma deranjeaza nici daca ramane asa in continuare) e si mai mult voalata de perspectiva semi-inocenta din care avem acces la "fapte". I like it so far.

Ceausescu and the Securitate, Dennis Deletant. Am ajuns sa citesc carti despre Ceausescu (am terminat recent "Geniul Carpatilor" de Burakowski) pentru ca, pe langa faptul ca ma exaspereaza oamenii care imi tot spun ca "era mai bine inainte" sunt si partial intrigat de motivele pentru care ar putea unii sa creada asa ceva si am realizat ca stiu destul de putin lucruri despre perioada asta de istorie recenta si inca vie in realitatile extatice ale tarii noastre mult iubite.

Johannes Brahms, A Biography, Jan Swafford. Well, cum spune titlul, o biografie a lui Brahms. Am inceput-o cu multa vreme in urma (nu e deloc o carte scurta) dar am lasat-o deoparte o perioada si vreau sa o termin acum ca sa ma pot apuca de (cel putin) o biografie a lui Beethoven, daca tot e 2020 un an special pentru Louie.

Philosophical Darwinism: On The Origins of Knowledge by Means of Natural Selection, Peter Munz.

Aparent impactul darwinismului in cercurile filozofice nu a fost atat de profund si imediat pe cat ar fi meritat dar lucrurile au inceput sa se schimbe din punctul asta de vedere in ultimele decenii. Din cate stiu (foarte probabil sa ma insel) Popper a fost primul filozof mai important care a intuit legatura dintre selectia naturala si generarea de cunoastere (incepand de la cele mai primitive forme de viata) iar Munz e un discipol al lui Popper deci nu e suprinzator ca ar scrie o carte cu un asemenea subiect. Nu e scrisa in cel mai lejer stil dar nu pot sa am asemenea pretentii de la oameni atat de seriosi care scriu pe marginea unor subiecte atat de serioase 8- |

Behave, the Biology of Humans at Our Best and Worst, Robert Sapolsky. Alta caramida si singura din lista asta pe care o citesc in format fizic. O analiza detaliata (pe cat de detaliata poate sa fie pentru o carte care se adreseaza publicului larg, totusi) a factorilor care determina comportamentul acestor primate fascinante care, printre altele, il considera pe Ceausescu un adevarat erou al neamului romanesc. Tough but interesting read so far.

[Azad]

Behave, the Biology of Humans at Our Best and Worst, Robert Sapolsky. Alta caramida si singura din lista asta pe care o citesc in format fizic. O analiza detaliata (pe cat de detaliata poate sa fie pentru o carte care se adreseaza publicului larg, totusi) a factorilor care determina comportamentul acestor primate fascinante care, printre altele, il considera pe Ceausescu un adevarat erou al neamului romanesc. Tough but interesting read so far.

Recomand si cursurile de pe yt ale lui Sapolsky despre stiintele comportamentului. Dureaza cam o ora si ceva fiecare, dar e misto sa il si auzi cum explica. Am invatat mai multe din ele decat din materiile propriu-zise in facultate.

[Iavo]

M-am uitat la vreo 4 episoade, din cate tin minte, dar cand am inceput sa citesc cartea am observat ca seamana prea mult continutul si am decis ca cititul o sa aiba prioritate in cazul asta 8- | He's a cool dude though