Hai sa-mi mai explic si eu repede din alegerile care mi-au mai ramas.
Monkey Island 3 este definitia unui intro care sa combine umorul si aventura: superb desenat, cu toate micile artificii psihologice care alcatuiesc imaginarul piratesc (romul, hartile mototolite, mirajul marilor tropicale), un anti-erou prostanac si adorabil aratand mai prostanac si adorabil decat oricand, un antagonist hazos si baritonal, o mare iubire care doar ti se vantura pe la orizont (toata lumea stie ca cea mai frumoasa e calatoria!), muzica delicioasa . E o introducere SI o reclama excelenta a jocului. Tot ce nu mai tin minte e daca craniul deposedat involuntar de schelet va fi Murray de mai tarziu, desi inclin totusi sa cred ca nu.
La Unreal cred ca a contat si ca tocmai ce-l joc (cate 2-3 nivele la cateva zile), dar primul meu gand cand am deschis executabila, ruland in glorioasele detalii complete (ceea ce pe atunci nu-mi permiteam), a fost "uau, cum au schimbat de fapt 3dfx si placile Voodoo gamingul". Pe langa valoarea estetica si tusele afective, e un fel de simbol al acelei perioade revolutionare, un moment de inovatie tehnologica care a schimbat in mod marcat si definitiv jocurile. Posibilitatile au devenit, brusc, aproape nelimitate. Imaginatiei i-au fost predate cheile unei grafici "out of this world". Si oricat de mult ne-am intors privirile catre substanta narativa in ultimul deceniu, nu cred ca vreunul dintre contemporanii epocii respective poate spune ca atunci nu eram fascinati de grafica ce se nastea sub ochii nostri.
Dune e o bucata de stare, cu incredibil de lente si atmosferice cadre panoramice sau de urmarire. Nu sunt un fan inrait (n-am citit cartile si am jucat doar cateva dintre titluri, pe majoritatea nu cu foarte mare tragere de inima), dar tot ce are mai bun universul acesta pare distilat in introul de fata. Vastele intinderi desertice, competitia acerba dintre case care creeaza un climat apasator, la limita suportabilitatii (limitarile tehnice ajuta), fraza "the spice extends life...the spice expands consciousness...the spice is vital to space travel...", intonata de vocea feminina, si care mi-a ramas intiparita in creier ca una dintre cele mai totale ademeniri intr-o aventura. Nu stiu, pe mine m-a cucerit complet.
Haha, introul la Full Throttle practic l-am citit in Level, povestit de-a fir a par de Indianu', unul dintre redactorii initiali ai revistei. Nu am facut rost de joc decat niste ani mai tarziu, dar in tot acest timp am trait cu o frumoasa fantezie pe care articolul mi-a indus-o (iar Full Throttle nu mi-a risipit-o, din fericire). E cel mai bun intro din adventure-urile serioase pe care le-au publicat LucasArts, de la stilul grafic si muzica pana la personajele originale si foarte bine reliefate.