Ultimul joc terminat, thread cu note

[tnt]

Well, yeah. Dar in acelasi timp tot "the small stuff" precum melodiile lui Django Reinhardt si restul de melodii jazz ale epocii erau parte din farmecul jocului. Am avut o prietena la vremea respectiva care, desi nu era cu jocurile, ma ruga s-o las si pe ea sa joace Mafia doar pt muzica si atmosfera 20's

And check out this scene:

phpBB [video]

Ah, the tension build-up

Btw, sa nu fiu inteles gresit, I still enjoyed Mafia 1 Definitive, still (quick/short) fun, e bine ca exista. Dar nimic nu bate originalul, sau mai bine zis experienta de la acea vreme.

[Magicake]

Am terminat Pool of Radiance, Ruins of Myth Drannor. Ma bucur ca nu am renuntat la el din prima, a fost o experienta... unica si interesanta.

The bad:
Faptul ca e un dezastru dpdv tehnic e true, desi nu am gasit game-breaking bugs, doua side quests au devenit imposibile din cauza unor bugs (un crash si la cealalta niste NPC-uri nu se spawnau corect).

Tone (and I mean it) de bug-uri minore gen personaje care se blocheaza in environment. Pe unele le poti rezolva cu grija, in celelalte cazuri trebuie reload.

Si mai ales in a doua jumatate cand devine ceva mai dificil te scot din sarite pathfinding issues, lipsa unui grid vizibil, si movement-ul buggy al personajelor (ii spui personajului sa mearga undeva, cursorul arata de parca s-ar putea duce, dar pe drum se blocheaza in ceva si sta acolo. In lupta. Impotriva unor inamici dificili cand cea mai mica greseala te costa).

Tot prin a doua jumatate a jocului se intampla niste voodoo shit neexplicabil, cu mobi care se spawneaza din senin pe langa tine in timp ce explorezi. Nici nu incerc sa-mi explic, it's a pool of radiance thing I guess.

Monotonia environment-urilor, dar avand in vedere cat de neterminat e in general jocul, nu ma mir ca nu au avut multe resurse. Desi actiunea se intampla practic intr-un singur oras, jocul se simte foarte mare.

The good:
Everything else I guess? Cu mentiune speciala pentru story. E predictibil dar personajele si mini-questurile de pe parcurs fac sa fie fainuta experienta de joc. I liked it.

Anyway, n-am de ce sa nu-l recomand. Are propria poveste, propria atmosfera si toate cele deci nu e ca si cum e inlocuibil fara sa pierzi ceva, mai ales daca iti place dungeoncrawl. Bagi dungeoncrawling in el de-ti iese pe ochi. Dwarven dungeons in care incepi si in care stai Nzeci de ore sunt doar inceputul.

Bottom line, daca ti-a placut sa dai cu bata-n orci in alte RPGs de genul, o sa-ti placa si aici.

Just remember to use speed hacks https://sorcerers.net/Games/PoR2/index_editors.php
Ca altfel n-o sa-ti placa.

Also jocul asta a fost atat de bengos incat s-au bagat entries in lore-ul forgotten realms doar pentru el. Exemplu: https://forgottenrealms.fandom.com/wiki/Arraccat

[TG]

A Bird Story

Short and sweet, trebuie să continui și cu restul de la Freebird Games, am văzut că și Impostor Factory a fost bine primit.

Hotline Miami 2: Wrong Number

Primul mi s-a părut exact ce și cât trebuie. Al doilea accentuează cam tot dar rezultatul final e cam mehuț. Încâlcit mai mult decât era cazul, primul joc în sine e un moment întreg de inspirație, acum inspirația vine în reprize scurte. Hărțile cam întinse cu încercări parcă ieftine de creștere a dificultății, dar asta nu e problema pentru că oricum nu voiam să iau 10 pe linie. Tot e distractiv și are momentele lui faine, puriștii cred că au fost destul de încântați de gameplay. Dar per total m-a lăsat rece.

Vampire Survivors

Acum că în ultimul update avem și final boss, îl trec pe lista, deși sigur o să mai bag la el. Cea mai faină surpriză din ultima vreme, extrem de bine gândit pentru a maximiza sentimentul de satisfacție în sesiuni scurte. Îți injectează serotonină din mouse direct în vene, până uiți că în esență joci o mizerie absolută. Fuck, după vreo două sesiuni te seacă de vinovăție, de nici nu-ți mai permiți alte guilty pleasures. Probabil e bun de a scăpa de o adicție în cel mai distractiv mod: înlocuind-o cu una și mai nocivă. Luați de-aici dacă vreți să bubuiți no nut November anul ăsta.

Portal

Nu știu dacă ați mai auzit de jocul ăsta până acum dar e mișto rău. Combinația de umor, puzzle-uri și stare generală de fun te fac să crezi că e chiar mai scurt decât este de fapt. Ar trebui să îl încercați.

Elden Ring

A spune că m-a dezamăgit Elden Ring ar fi reductiv, dar nici să mă plâng nu prea mai am chef pentru că deja i-am dedicat de 3 ori mai mult timp decât trebuia. Merită spus că există în Elden Ring un joc, cel mai recent joc scos de From Software, cu câteva locații care-ți taie respirația surprinzându-te constant prin lucrurile pe care ți le înfățișează. Tot în acest joc există vreo cinci sau șase lupte cu boșii așa cum numai DLC-urile din Dark Souls au produs și poate unul sau doi care se apropie de Sekiro. E un joc în care progresia jucătorului și descifrarea împrejurărilor încă contează, de altfel elementele cheie care au făcut acest studio relevant pentru mine.

Problema este că el reprezintă o foarte mică parte din Elden Ring. În rest este o creație obeză, constant sugrumată de formula open world și disperarea de a-l reduce în (mai) mainstream. O hidoșenie.

Elementele care pentru mine contau sunt înăbușite pentru a curta masele (aka cota de piață Ubisoft). Și se pare că a funcționat, un joc atât de prost față de strămoșii lui este considerat cel mai mare succes. Se laudă și se caută apropierea de standardele industriei, modernizarea... cine știe, poate următorul va fi direct testat de asistenți AI. Mna, până la urmă se întâmplă cu toate studiourile populare să ajungă în acest punct. Aștept destrămarea și formarea de echipe micuțe din foști angajați care-și pornesc propriile proiecte.

Îmi amintesc cu amuzament discuția mea cu Mahdi, când eu mă luam de catalogarea AAA a jocurilor From. Mi-a fost dovedită greșeala, ăsta da AAA în adevăratul sens al cuvântului.

[Mahdi]

Pauza de la Elden Ring continuă...

Între timp am terminat câteva jocuri mai mărunte, precum Norco, Strange Horticulture și Hades.

Bine, despre Hades e impropriu să spun că l-am terminat. Am atins doar primul „final”, jocul oferind un endgame destul de extins după. Mi-a plăcut, în special modul în care se îmbină unlockurile de poveste cu cele de gameplay, dar după pragul de 20 de ore parcă am resimțit nevoia de mai multă varietate. Nu i-ar fi stricat câteva niveluri alternative sau boși în plus. Merită jucat, oricum.

Strange Horticulture e un joc scurtuț și casual, cu puzzle-uri relaxante, în care gestionezi o florărie și printre altele investighezi o crimă ritualică. Nu e nimic wow, dar e plăcut și bun de jucat când n-ai chef de altceva mai complex sau mai tensionat.

[reV]

Catherine Full Body

Woah. Holy shit. Da. M-a lasat perplex, mai ales dupa ce am jucat Catherine (Classic) de suficiente ori cat sa stiu povestea in cel mai mic detaliu.
Mai mult decat un remaster sau un DLC. Continutul nou adaugat cu cap, ca si cum ar fi fost acolo tot timpul. Flawless execution. GG Atlus, mi-ai mai tras-o o data.
L-am dat pe fast forward in 2 sesiuni (are un fel de uber-easy mode, probabil dedicat pentru cei care vor sa vada toate sfarsiturile fara sa treaca prin toate nivelele over and over again)

Nu dau spoilere, evident, dar woah. My mind exploded.

[TG]

Ori and the Blind Forest

Simpatic rău, destul de not-metroidvania, cu tot felul de ghiduri și elemente ajutătoare plus o lume destul de mică în care nu prea ai cum să te rătăcești. Vizual este foarte plăcut, muzica e excelentă și platforming-ul te prinde. Destul de lejer ca dificultate, nu prea te pedepsește corespunzător (hehe), dar ai totuși un șoc la prima secțiune de evadare contra timp. Practic un fel de lupte cu boși, secțiunile în care trebuie să scapi de undeva sunt singurele care imprimă un stres real și unde jocul îți mai dă la gioale și te forțează să greșești.

Sunt și părți mai puțin bune, sistem de salvare mai cretin nu cred că puteau găsi, iar combat-ul e cam ciudățel, mai degrabă strică ritmul. Dar per total o experiență faină care mă motivează să încerc și continuarea.

Blackguards

Nici nu mai știu acum câți ani l-am jucat prima dată, dar nu m-am ținut de el la vremea respectivă. L-am reluat și cu toate că inițial mi se părea cam tâmpițel, m-a prins rău de tot pe parcurs și aș zice că în petice are momente când aproape că revoluționează genul. Din păcate nu e consistent, calitatea diferă cam tare de la un capitol la altul. Oricum, un foarte bun desert pentru pasionații de The Dark Eye. Așa restrictiv cum e în implementarea regulilor, oferă totuși destulă varietate și provocare pentru a te implica total în joc.

Blackguards 2

Plm. *sigh* În peticeee... Problema este că atunci când o ia pe arătura se duce mult și bine. Ok, în primul rând fac abstracție de schimbarea mecanicilor. Ca de obicei, jucătorii cu prea puțina materie cenușie nu pot percepe rolul elementului de șansă în aceste jocuri și nici n-au capacitatea de a gândi în jurul acestuia. Ca atare au zis băieții să scoată zarurile aproape de tot. Ok, acum se pot toți simți inteligenți că joacă o variantă mai de căcat a șahului, huzzah I guess.

Dar chiar și așa, luptele tot ar fi fost destul de distractive dacă nu exista atâta schizofrenie în design. Să nu luam în derâdere bolile psihice desigur, dar jocul ăsta chiar pare să fie construit de cineva care suferă de cel puțin una. O droaie de situații în care obiectivele nu îți sunt clare, condimentate cu bug-uri și lupte care se blochează sau merg la infinit. Faptul că e mai dificil decât primul aș fi apreciat, dar jocul nu e destul de coerent cu propriile reguli. Plus că eliminarea șansei când folosești anumite abilități e foarte bine și frumos... dacă gândești confruntările în jurul acestui aspect, lucru ce nu prea s-a întâmplat. Ah, și multe lupte durează aproape o oră, deși sunt lipsite de provocare, pentru că există o droaie de inamici și aliați puși acolo de umplutură.

Iar narativ încearcă să rupă și gura și curul târgului, respectabile dorințe dar totuși țel cam mare pentru un titlu de buget care suferă de lipsuri mari.

Amuzant e că deși e jocul mult mai prost, probabil că 2-ul va rămâne mai mult timp în memoria mea. Măcar pentru câte situații tâmpite am întâmpinat, precum și pentru modul în care au spus povestea. E prea bizar și infantil ca să pot explica, zici că cineva a tradus cu Google translate o compunere de clasa a 8-a despre Game of Thrones, ceva de genul acesta.

Laa... teeeeee... r edit:
Metro 2033, trecut aici din motive de statistici personale (am uitat de el).

[Fular]

Terminai și eu Hellblade.

Spoiler for :

Un joc bun spre foarte bun pe alocuri, foarte frumos audio-vizual, jucat foarte bine de toți actorii, cu combat ok și puzzle-uri destul de meh. Dar mi se pare că devine prea indulgent cu sine însuși la nivel narativ - cumva de înțeles din pricina psihozelor Senuei, dar nu cred că a fost o alegere conștientă din partea dezvoltatorilor lucrul de care mă plâng: da, întunericul consumant vine după Senua, am înțeles asta încă de când mi-a fost spus a enșpemiliarda oară, dar dacă o ții langa parcă devine superfluu după o vreme și aidoma vocilor o măruntă inconveniență. Mai departe vocile s-au dovedit a fi de ajutor. Cred că în absența lor aș fi supt-o grav în lupte. Nu sunt suferind dar nu cred că funcționează așa(?) în viața reală. Aici nu mă bag, Ninja Theory au spus că au avut consiliere puternică pe partea asta, dar se poate să fi făcut un compromis pentru a-l face mai joc și astfel mai agreabil pentru jucători. Oricum un pic dezamăgit de faptul că finalul și mini-documentarul confirmă că întreaga călătorie a fost în capul ei, că a trecut printr-o halucinație foarte elaborată din pricina traumei și sub influența poveștilor lui Druth. E parcă un pic prea previzibil, prea ancorat în clișee.

[Magicake]

Am terminat NEO TWEWY, fain rau dar 50% e fanservice pentru fanii vechiului joc (in detrimentul noilor personaje, din pacate), deci mi e greu sa l recomand cuiva care nu a jucat. Cel mai ok e sa l joci pe primul, sa astepti ceva vreme sa aseze (i e pentru nostalgie) apoi NEO.

Story ul a fost lung pe la 60 ore in regim de “hai sa fac cat mai mult content”, inca nu am deblocat tot ce se poate.

[Mahdi]

Citizen Sleeper. Mi-a plăcut.

Povestea nu m-a dat pe spate, e ceva clasic cyberpunk. Micile sidequests mi-au dat impresia unui Shadowrun fără combat, dar cu narativa mai cărnoasă.

Punctul forte al jocului stă în sistemul de zaruri și atribute. Este un joc turn based - ai un număr limitat de zaruri pe fiecare tură, cu care poți executa acțiunile din povestea pe care vrei să o avansezi. Asta îi dă un efect de tip civilization, „just one more turn, să văd ce se întâmplă mai departe”. Nu e de mirare că l-am terminat în două zile, cu toate subquesturile.

[sleepknot]

Pentiment

Descrierea de "Numele Trandafirului" sub forma videogame i se potriveste. Dialoguri reusite, putin cam putine consecinte dar overall o aventura exceptionala prin tumuluosul sec XVI. Asteptati-va la crime misterioase, dezbateri teologice, pranzuri cu satenii, cezaropapism si multe oportunitati de reflectie. Recomand book-worm + occultism ca background pentru personaj, caci deschid o groaza de observatii interesante. Ah, si daca ajungeti in actul III, aveti rabdare - merita.

8/10; Grafica si interactiuni foarte faine; mi-as fi dorit mai mult replay value si mai multe rute alternative.

[Bogdan]

N-am mai postat de mult aici. Am reusit sa prind niste timp de gaming in pauza de sarbatori si sa termin niste chestii incepute in trecut.

Halo:Infinite

8/10

Bun, dar putea si ar fi trebuit sa fie mai mult de atat.
Core gameplay-ul e foarte satisfacator, armele au umpf si impact, inamicii sunt smart (by video game standards) si te obliga mereu sa te adaptezi, dar de departe cea ma mare evolutie a seriei pe partea de combat e grappling hook-ul, care e fun si versatil. Cu el poti sa te apropii de inamici cu el si sa le dai melee, sa parcurgi distante rapid si sa te retragi in cover. Poti chiar sa iei arme de pe jos sau containere explozive pe care apoi sa le folosesti ca grenade. Din pacate, celelalte 3 atasamente de armura sunt mult mai putin utile si de multe ori si uiti ca le ai.
Open world-ul e functional, dar destul de rigid si outdated. Te duce cu gandul la early Assassin's Creed. Dupa ce deblochezi Forward Operating Bases, ai acces la arsenal si friendly AI marines dar ai aproape zero control pe ei si trebuie sa le faci outfit cu arme individial, de fiecare data. Dupa o vreme nu m-am mai obosit. Mi-ar fi placut sa existe optiuni de a crea predefined AI squads la care sa le faci deploy instant si care sa te insoteasca in misiuni.
Ca activitati open world ai collect random shit/logs, collect aromor power ups si, cea mai interesanta, kill high value targets, activitatea care iti da si variante mai puternice ale armelor de baza.
Campania destul de lunga, peste 10 ore, a fost buna ca gameplay si varietate de misiuni, dar povestea greu de asimilat si forgetable.
Am jucat si ceva multiplayer. N-am de ce sa ma plang, am gasit meciuri usor si am observat are elo matching bun. La primele meciuri am intrat cu rechinii si n-aveam nicio sansa, dupa care am inceput sa am partide din ce in ce mai balanced, in care eram chiar top of the leaderboard, in conditiile in care eu sunt praf la shootere competitive cu gamepad.

[Mahdi]

Monkey Island 2

Ați avut dreptate, e mai dificil decât primul din serie. Nivelul de moon logic și pixel hunting e semnificativ mai ridicat în 2. De pe la jumătatea jocului m-am folosit de walkthrough mai mult decât aș fi vrut. Mi-a plăcut, dar nu cred că aș fi avut nicio șansă dacă ar fi trebuit să-l parcurg fără ajutor.

[ola small dickie]

the monkey wrench ? tihihi

[TG]

Ruiner

Extrem de atmosferic, mai că simți poluarea cum îți iese din monitor când îl joci, iar coloana sonoră e superbă. Gameplay-ul e satisfăcător, exploziv, un fel de Doom (2016) top down, cu mențiunea că eu am jucat exclusiv melee pentru că nu am reușit nici cum să fiu precis cu armele, dar asta a fost mai degrabă limitarea mea.

Per total mi-a plăcut mai mult ca Hotline Miami 2, nu mi s-a părut că e destul de lung încât să mă deranjeze repetitivitatea și am putut face abstracție de partea narativă, care e acolo mai mult ca să justifice măcelul. Clar un joc de stil, nu substanță, dar ce stil!

Outer Wilds

Nu remarcasem inițial, dar 2019... ce an, adventure-urile Disco Elysium și Outer Wilds sunt categoric două dintre jocurile de referință pentru acest mediu.

Outer Wilds e o salată de concepte care îmi plac, zici că l-au făcut special pentru mine - totul, de la elementele pseudo-științifice până la abordarea cu zero ținere de mână. Dacă e ceva ce poate m-a iritat puțin a fost schema de control care mi s-a părut puțin prea realistă în contextul universului din joc. Dar de la jumătate încolo nici asta nu mai era o problemă pentru că nu-mi mai puteam imagina cum altfel ar fi fost.

Printr-o realizare ridicol de perspicace, producătorii au reușit la fiecare pas să mă surprindă prin simplitatea (deloc evidentă la început) și naturalețea firului narativ, care te împinge la a explora organic sistemul solar în care te afli. Într-adevăr, un joc greu de recomandat detaliat, discuțiile putând avea loc mai degrabă cu persoane ce au trecut deja prin el. Eu am ajuns târziu la petrecere, dar a fost exact experiența memorabilă de care aveam nevoie după un an destul de slab calitativ cu jocurile.

Ce mi se pare important de menționat pentru cine nu l-a jucat este să insiste și să nu-l abordeze cu obiceiuri proaste, formate în alte jocuri. Nu există puzzle-uri cretine, nu trebuie să vânați triggere ilogice, nu e nimic de colectat, nu sunt bug-uri, tot ce vă este prezentat în primele 30m este absolut suficient pentru a trece prin el.

Ca o paranteză, deși genuri complet diferite, dacă cineva m-ar întreba care e Subnautica 2, aș zice Outer Wilds. Pentru mine a fost extrem de apropiat ca feeling.

[Mărar]

Manifold Garden. 9/10 (cam repetitive puzzle-urile)

phpBB [video]

[stef]

Am terminat Remnant: From the Ashes. Mi-a placut aproape in toate aspectele, mai putin faptu ca a trebuit sa apas pe tasta "E" pentru fiecare bucata de loot in parte.
S-a prezentat chiar surprinzator de bine la capitolul gameplay, as zice ca devii au facut o treaba foarte buna pe partea de movement si fight side, sistemul de update pentru arme si armura, dar si potiunile magice fara de care lupta cu bosii mi-ar fi fost mult mai grea chiar si pe cel mai usor nivel de dificultate, nivel denumit "Normal".
Acum astept sa fie lansat Remnant 2, insa nu stiu daca mai duce sistemul

[TG]

Super Lesbian Animal RPG (cadou secret santa 2022)

Nu știu dacă a fost luat la mișto sau nu, dar mi-a plăcut. Există câteva momente prea cheesy dar per total este... excelent, o experiență chill, amuzantă, care până la final te face să vrei o continuare. Câteodată uit ce mult se poate face cu RPG Maker.

Dacă ar fi ceva ce pot critica este lipsa totală de dificultate. Există foarte multe moduri prin care jucătorul e îndrumat și învățat în jocul ăsta și sincer toate sunt exemplar realizate (chiar ridicol de bine integrate în joc). Totuși, nu am avut nici măcar un party wipe, faptul că îi iert asta spune multe despre cât mi-a plăcut. Există moduri de a-ți complica viața dar nu merită abordate pentru că astfel nu ajungi să folosești toate abilitățile sau echipamentul disponibil. Mergea un mod de joc cu ceva suferință, dar asta e.

Thanks Santa!

[MC]

Astro's Playroom (PS5)

Jocul vine preinstalat pe consola si se vrea a fi un tech demo (gimmick) pentru a arata inovatiile controller-ului DualSense de PS5. Fac o paranteza aici si zic ca am ramas chiar impresionat de acest controller si de modul cum au fost implementate toate acele haptic features pentru triggere. Chiar e ceva nou si inovativ si un mare pas in fata in acest domeniu al controllere-lor.

Bun, legat de joc:
Desi initial am intrat in el cu gandul sa ma "familiarizez" cu gimmick-urile controller-ului, am ramas "prins in joc", fiind uimit de cat de misto se joaca acest platformer 3D. Imediat am avut un deja-vu de Super Mario Odyssey si acesta este din start un lucru bun.
Jocul este extrem de scurt, l-am batut in 5 ore in conditiile in care am stat sa colectionez toate artefactele ascunse si toate piesele puzzle si am facut si 50% din trofee. Mi-a placut foarte mult faptul ca nivelurile sunt un omagiu adus tuturor consolelor Sony si sunt pline de easter eggs si fan service, eu fiind un fan inrait si un colectionar a tot ce tine de consolele PlayStation.
Asa numitele artefacte pe care le gasesti ascunse prin niveluri reprezinta console sau periferice din istoria Sony Playstation si sunt clar adresate publicului tanar care poate si-a inceput "cariera" de gamer cu PS4 sau chiar 5 si nu stiu cum arata un PsP, un UMD sau un PS1 slim, acestea continand descrieri si putand fi "inspectate vizual" prin miscarea controllerului exact precum ai intoarce/roti respectiva piesa cu mana.
Fiecare nivel din joc vine cu alt gimmick si niciodata nu faci acelasi lucru, iar designul acestor nivele este ceva extrem de original, plimband jucatorul prin CPU, GPU, SSD-ul consolei etc. Toate acestea sunt evident "metaforizate vizual".

Grafica e...mna la nivel de PS5, rezolutie 4k si toate alea, iar muzica si sunetul din joc sunt menite sa starneasca puternice nostalgii pentru veterani.

In orice caz, jocul acesta a fost o mare supriza pentru mine si m-a facut sa ma simt din nou copil, ca atunci cand am primit celebra consola Terminator si am jucat si re-re-re jucat Mario Bros 3 care venea impreuna cu aceste console. Am primit si God of War Ragnarok impreuna cu consola, dar a ramas pe raft pana am terminat Astro's Playroom.

[Magicake]

Am terminat Greedfall, cred ca e unul din rpg-urile mele favorite, gimme Greedfall 2 care se pare ca va fi prequel, desi are doi in nume.

Anyway, setting-ul e fain, fashion-ul e fain, personajele sunt faine si povestea e faina, combatul la fel - ce mai vrei? E janky uneori pentru ca e eurojank pana la urma, dar nu mult, se vede ca oamenii chiar si-au dat silinta sa faca tot ce au putut cu bugetul pe care l-au avut, si le-a iesit.

Play it pls, merita.

(p.s. nu e open world)

[MC]

Cu acel "p.s" m-ai convins ca trebuie sa-l incerc cat mai curand. Mi-e pofta de un astfel de RPG care nu e open world.