1.
Sloppy Jane ft. Phoebe Bridgers - Claw Machine
Momentele muzicale din filme sunt deja o tradiție la music draft-uri, așa că o să încep chiar cu această melodie vădit twin peaksiană, auzită și văzută în I Saw The TV Glow (2024). Poate că în confortul casei, ascultată la căști ori din difuzoarele laptopului, își pierde din efect și e doar un alt sappy synth pop song. Dar când am fost să văd filmul după o zi obositoare, fără să știu nimic despre el, am fost mesmerizat din primele secunde de scena în care s-a cântat piesa.
2.
GGGOLDDD - He Is Not
O altă instanță de „trebuia să fii acolo”. Pe GGGOLDDD i-am auzit și văzut pentru prima dată în deschidere la un concert Mono, acum câțiva ani. Nu auzisem de ei până atunci, și au fost o surpriză foarte plăcută, într-atât încât mi-ar fi plăcut să fie ei headlineri. Piesa e aleasă aproape întâmplător, poate pentru că videoclipul are snippets din diverse live-uri. La fel de bine ar fi mers Summer Thunder, pentru ceva mai roc, ori poate This Shame Should Not Be Mine, cu o instrumentație mai crisp.
3.
The Leather Nun - F.F.A.
Deja la a treia alegere eram într-un impas. Lista risca să se transforme într-un playlist monoton, difuzabil pe sad.fm, stația radio preferată a lui Harry DuBois. Am schimbat vibe-ul cu ceva ce i-ar plăcea probabil unui Harry după ce a dat iama în stashul secret al lui Cuno. Piesa am descoperit-o pe coloana sonoră a unui „serial” underrated, Too Old To Die Young al lui NW Refn. Un cântec tâmpițel, dar fun, cu o instrumentație noduroasă și suculentă, care m-a făcut să-l caut de la primele acorduri. De altfel Refn, așa obsedat de estetică, a avut mereu un fler pentru muzica
cool în filmele sale -- cred că ar fi foarte ușor de întocmit o listă bună de draft doar cu d-astea.
4.
Orville Peck - Dead of Night
Nu-mi amintesc cum am dat de piesa asta. Probabil o nouă victorie a algoritmului youtube? Cert e că am redescoperit-o constant, repostând-o mereu pe unde apucam. Îmi place mixul ăsta de faux-outlaw-country cu sleazy americana și videoclipul sordid și dreamy. Orville Peck e probabil versiunea queer a Lanei del Rey; un comment pe youtube remarca că ambii cântă despre aceiași bărbați.
5.
St. Vincent - Los Ageless
Îmi place Annie, o urmăresc album de album, curios să văd cum s-a mai reinventat de data asta. E drept că câteodată încearcă prea tare să fie un Bowie feminin, și nu prea îi iese. Dar mie tot îmi place de ea. Piesa de față nu este foarte reprezentativă pentru St Vincent, am ales-o pentru a fost prima piesă pe care am ascultat-o de la ea. Mi-a atras atenția și, căutând mai multe, am click-uit instantaneu cu vibe-ul ei nevrotic-ironic și compozițiile cool, ușor ieșite din tiparele obișnuite de pop/rock.
6.
Chromatics - Ceremony (Joy Division cover)
O alegere nostalgică, probabil cea mai veche obsesie de pe lista curentă. Chromatics mi-e o trupă dragă (descoperită, funnily enough, tot prin intermediul lui Refn) și am ascultat mereu cu plăcere piesele lor retro-optzeciste. Am așteptat cu (ne)răbdare să apară Dear Tommy, albumul lor pe care-l tease-uiau an de an cu câte o piesă, două -- un veritabil Duke Nukem Forever al acestei nișe. Dar până la urmă Chromatics s-au destrămat, iar Dear Tommy a fost de fapt piesele pe care le-am ascultat cu țârâita pe acest ultim drum. Coverul după Ceremony, una din ultimele piese compuse în formula Joy Division înainte de destrămare, mi s-a părut o alegere potrivită.
7.
Khruangbin & Leon Bridges - Midnight
Când am văzut că a pus juve Texas Sun de la Khruangbin, am fost like wtf, cum este posibil să îmi fure cineva *mie* o melodie, la ce beșinițe am pus până acum. Dar apoi mi-am amintit că piesa pe care o ascultam pe repeat acum câțiva ani nu era Texas Sun, ci Midnight. Ambele piese sunt ff bune, dar algoritmul de spotify mi-a vârât întâi Midnight pe gât, așa că asta am ascultat obsesiv, până să încerc și restul ep-ului.
8.
LCD Soundsystem - Daft Punk Is Playing At My House
Nu mai știu dacă de la Marco (care e un mare fan) am aflat de ei sau i-am descoperit în mod independent. Cert e că și mie îmi place foarte mult mixul ăsta de rock și prăjeli mai mult sau mai puțin electronice. Am ales piesa asta ca să adaug mai multă varietate listei, dar poate n-a fost cea mai inspirată decizie. Dar hei, au fost câțiva care au apreciat-o. Ar fi mers și un I Can Change, You Wanted A Hit ori clasica Call The Police.
9.
Trei Parale - Sârba lui Pompieru
Ce pot să spun aici? Nu îmi place muzica populară, dar îmi place abordarea celor de la Trei Parale, de un arhaism proaspăt, viu, lăutăresc. Recomand albumul lor din 2024, „România - 100 de minute”, pe care se regăsește și piesa de față, dar și să-i prindeți cândva live.
10.
Nick Cave & The Bad Seeds - Higgs Boson Blues
Cu asta ne întoarcem înapoi pe sad.fm. Pentru că trebuia să se sacrifice cineva să nu treacă un draft fără Nick Cave. Poate nu e cea mai cool sau cea mai interesantă piesă de-a lui, dar youtube mi-a băgat în față live-ul ăsta fix când începea primăvara pandemiei, și s-a potrivit perfect cu starea de spirit de atunci, când pendulam între anxietăți nedeslușite și un sentiment de detașare de lucrurile ce păreau importante până atunci.
11.
IDER - cbb to b sad
Tot în pandemie am început să folosesc spotify mai mult. Și spotify a decis că îmi plac foarte mult 1. Paramore și 2. indie pop-ul (?) soft cu voce feminină, în felurite forme de subgenuri și nișe muzicale, și în felurite grade de obscuritate. Ceva ce un amic a numit „muzică de H&M”. Și asta a devenit în scurt timp comfort food-ul meu muzical în primele luni de home office. Paramore nu cred că o să mai apuc să aleg la acest draft, dar am intrat în playlist-urile mele de spotify și am ales această piesă de la IDER. Dar putea fi la fel de bine ceva de la Fenne Lily, girlhouse, Poolside, Fazerdaze, Jordana, Magdalena Bay și multe altele.
(edit, cu alegerea ulterioară:)
12.
Dark Dark Dark - Something Was There
Contemplam dacă să dau ceva deep cut, vreuna din obsesiile pe care le postam probabil pe vechiul forum. Ceva de la Dark Dark Dark, de pildă, un grup indie de pe vremea când încă se mai folosea termenul „hipster” neironic. Clipul de la Daydreaming are 14 ani, la fel și coverul live după Wild Goose Chase pe care îl ascultam în prostie. Am intrat azi noapte să văd ce s-a mai întâmplat cu ei, pe la ce formații au fost asimilați, și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că au scos un EP în 2023 -- piesa de față îi dă numele. Instrumentația minimalistă, piano forward, versurile și vocea Nonei mi-au provocat un tsunami de nostalgie, transformând-o în noua mea obsesie.
