Spoiler for prima versiune articol:
Introducere
Am aflat întâmplător de existența SnowRunner-ului acum câțiva ani în timp ce căutam un joc bun cu mașini, adevărul e că nici nu-mi mai amintesc dacă mi-a fost indicat într-un răspuns pe vreun forum ori arătat de algoritmul YouTube-ului sau pur și simplu mi-a sărit în ochi numele din mormanul de sugestii oferite de Steam.
Cert e că titlul mi-a atras atenția îndeajuns încât să fac o mică muncă de cercetare în legătură cu el, ceea ce a dus la descoperirea unei serii de gameplay a unui YouTuber român, iar ce mi-a fost dezvăluit acolo a reprezentat suficient de mult încât să determine achiziționarea imediată a jocului pe platforma Steam.
Dacă în privința includerii în librăria digitală am dat dovadă de reacție rapidă, când a fost vorba de jucat propriu-zis am făcut exact opusul, complet absorbit fiind de mașinile de curse și duelurile roată-la-roată de pe piste l-am lăsat să zacă neatins vreme de vreo 4 ani, fără a uita totuși de el.
Până de curând când, simțind nevoia unei schimbări de ritm, am decis să înlocuiesc luminile strălucitoare și adrenalina vitezei din Formula 1 cu mânecile suflecate și cadența sacadată a motoarelor camioanelor grele.
Și trebuie să mărturisesc că, nou fiind în domeniul simulatoarelor off-road, am descoperit SnowRunner-ul cu un entuziasm de-a dreptul juvenil.
Grafică și gameplay
Întotdeauna am considerat gameplay-ul mai important decât grafica unui joc, însă având în vedere uriașul avans tehnologic al zilelor noastre față de sfârșitul anilor ’90 – începutul anilor 2000 (Golden Age-ul jocurilor pe PC din punctul de vedere al majorității gamerilor care au prins acele vremuri), o grafică foarte bună a devenit o condiție sine-qua-non pentru ca un joc să fie încadrat în categoria celor cu adevărat remarcabile.
Iar în SnowRunner grafica e într-adevăr de mare calitate, cei de la studiourile Saber depunând multe eforturi să acorde suficientă atenție celor mai mici detalii.
KHAN 39 Marshall, un scout bunicel
Steaua Albă a Vestului
Desigur, există și ceva excepții, de exemplu după ce treci pe lângă niște frunze moarte de la marginea drumului fără a le atinge însă suficient astfel încât să fie într-adevăr prinse sub camion, respectivele frunze totuși țâșnesc de sub roțile din spate într-o cantitate însemnată, dând senzația că o jerbă de pene sau confetti îți iese din partea dorsală; nămolul ce zboară în lateral când treci cu viteză prin el dă mai degrabă impresia unui lighean de cerneală aruncat în stânga și-n dreapta etc. dar aceste inadvertențe nu știrbesc buna impresie lăsată de calitatea graficii în general.
În schimb mici amănunte ca modul cum vibrează aerul din jurul camionului când claxonezi sau scânteierea ochilor lupilor din tufișuri în bătaia farurilor pe timp de noapte au farmec maxim și te fac să îndrăgești SnowRunner-ul.
Dacă tot am pomenit de noapte, alternanța zi-noapte poate fi o provocare pentru noii jucători care n-ar trebui să se aventureze pe drumuri necunoscute după lăsarea întunericului, însă în aceeași măsură o bogată sursă de imagini remarcabile.
Peisaj nocturn cu lună, cu tot ce vrei
Atmosferic
În general în acest joc ai parte de peisaje superbe, adevărate delicii vizuale care te pot determina să renunți temporar la orice misiuni sau obiective și să conduci pur și simplu doar pentru desfătarea ochilor.
Admirând un minunat apus, Black River, MI
Trecând la chestiuni mai prozaice, aș începe partea de descriere a gameplay-ului menționând că tutorialul e bine făcut și explică lucrurile de bază, ceea ce-i foarte important pentru orice începător în acest gen de simulatoare.
În SnowRunner, urmașul mai evoluat din toate punctele de vedere al MudRunner-ului, îmbraci haina aspră a unui posesor de carnet de conducere categoria C pus pe multă treabă pentru a câștiga bani și experiența necesară avansării în nivel.
Care treabă constă în principal în transportul diverselor materiale folosite pentru reconstrucția anumitor clădiri și mai ales a infrastructurii, plus niscaiva dezvoltare industrială și ceva misiuni de salvare a unor nefericite autovehicule rămase captive prin tot felul de mlaștini hulpave.
Iar toate astea se petrec într-o multitudine de zone, fiecare dintre ele având între una și patru hărți, ceea ce oferă mii de ore de conținut, fără exagerare – la ora la care scriu această cronică e pe cale să apară al 17-lea DLC (DLC-urile fiind numite Seasons pe Steam).
Există trei modalități de a juca – modul normal (New Campaign), New Game + și Hard Mode.
Plus un bonus sub forma de Custom Scenarios care pot fi accesate prin intermediul unor mod-uri instalate.
În modul normal combustibilul e gratis, reparațiile la fel (iar prin folosirea funcției Recover care îți “teleportează“ camionul – doar camionul, fără încărcătură sau remorcă – la garaj realimentarea și repararea stricăciunilor se face automat), vânzarea autovehiculelor (cu tot cu upgrade-uri) și remorcilor se face la preț întreg (acest rulaj de finanțe oferind ocazia jucătorului posesor de DLC-uri de a încerca absolut toată gama de mașini pusă la dispoziție în Truck Store), poți da timpul înainte astfel încât să nu joci noaptea, ce să mai, life is good.
Challenging, but good.
În New Game + ai posibilitatea de a-ți stabili singur regulile jocului, a customiza toate opțiunile – dacă vrei să începi fără finanțe sau cu o anumită sumă, dacă e gratis combustibilul atât la pompă cât și la garaj sau vrei să fie gratis doar la garaj iar la pompă să coste dublu sau cvadruplu, dacă și cât să coste remorcile pe care le poți achiziționa din anumite puncte ale hărții denumite Trailer Store și cu cât le poți vinde, dacă vrei ca ziua să dureze de două ori mai mult ca noaptea pentru a putea profita cât mai mult de lumină etc. etc., o mare varietate de alegeri care se adresează în principal celor bine inițiați în tainele jocului și pentru care modul normal e deja prea ușor.
Ei bine, în Hard Mode totul e... ați ghicit, hard.
Totul costă.
Combustibilul costă, în unele regiuni chiar mai mult ca în altele. Reparațiile costă. Dacă dai Recover costă, dacă vrei să încarci marfa automat costă.
Nu poți vinde remorcile, iar pe jeep-uri și camioane primești doar jumătate de preț.
Nu poți da timpul înainte, așa că ești obligat să joci și ziua și noaptea.
Plus alte asemenea greutăți.
Hard Mode îmi amintește de melodia aia cu “… unde soarele răsare/Doar dacă-l plătești”.
Trecând la uneltele puse de joc la dispoziție, în SnowRunner ai acces la o largă varietate de autovehicule care sunt împărțite pe categorii: Scouts (jeep-uri și camionete ușoare folosite în principal pentru explorarea hărții dar necesare și la îndeplinirea anumitor misiuni), Highway (camioane destinate transportului de marfă prin civilizație, pe drumuri asfaltate), dar greul, atât la figurat dar mai ales la propriu, va fi așezat pe șasiurile robuste ale truck-urilor Heavy Duty, Off Road și ale mastodonților Heavy.
ANK MK38 varianta civilă
Și cea militară
Cu Babanu’ prin mlaștini
În garaj la secțiunea Customize ai posibilitatea de a-ți îmbunătăți mașinile cu upgrade-uri pe care trebuie să le descoperi pe hartă sau îți vor fi oferite de joc la atingerea unui anumit nivel, iar în sub-secțiunea Frame Addons vezi ce fel de bene, cisterne sau monturi poate suporta fiecare camion în parte.
Bineînțeles că poți schimba culoarea autovehiculului, pune abțibilduri exterioare și briz-briz-uri interioare, lumini și goarne pe plafon, bare de protecție față-spate, alege jante diferite și alte chestii asemănătoare.
Pe lângă jeep-urile și camioanele pe care le poți cumpăra din Truck Store-ul garajului sau cele pe care le poți descoperi pe hartă sau primi în urma unor misiuni după ce le-ai descoperit, când ajungi la câte-un Trailer Store ai acces la o grămadă de remorci și semi-remorci pe care le poți folosi drept unelte pentru însărcinări specifice, dar și pentru a-ți repara mașina sau a realimenta cu combustibil.
Semi-remorcile necesită să ai instalat pe camion un anumit tip de montură iar unele dintre ele reprezintă doar partea din spate, completarea unui angrenaj a cărui parte din față trebuie instalată de la Frame Addons din garaj.
Ca de exemplu Futom-M Logging Trailer care poate fi achiziționată doar dacă ai montat deja Medium Logging Frame.
Căratul de bușteni îți va mânca sufletul în jocul ăsta
Cât despre misiuni, acestea sunt de trei feluri: Tasks, Contracts și Contests, și oferă clasica răsplată în bani și experiență.
Tasks – misiuni relativ mai ușoare care se desfășoară pe plan local de pe urma cărora câștigurile sunt într-o cantitate moderată.
Contracts – reprezintă o adevărată serie de însărcinări, mai dificile, care trebuiesc îndeplinite pe mai multe hărți ale aceleiași provincii, dar odată duse la capăt nu numai că încasezi mai mulți marafeți și strângi mai multă experiență, dar și deblochezi alte contracte.
Contests – niște misiuni repetitive pe care le poți face de câte ori vrei dacă joci în modul normal (dar în Hard Mode sunt restricționate la 5 tentative pentru fiecare).
Sunt contra-cronometru și condiționate de anumiți factori (n-ai voie să dai Recover, să schimbi camionul și nici să încasezi damage peste o anumită limită), iar reward-ul e eșalonat în funcție de rapiditatea cu care le îndeplinești.
Apropo de misiuni și greșeli de începător, mare atenție cu ce tip de marfă încarci camionul (la punctele speciale de încărcare marcate pe hartă) și ce Frame Addon ai instalat pe el, să nu te trezești că bați o grămadă de drum iar la destinație realizezi că te-ai dus cu încărcătura greșită.
Tre’ să mărturisesc că am pățit și eu de-astea, să traversez cu greu dar plin de entuziasm harta de la un capăt la altul pentru a lua o remorcă încărcată cu de toate, iar când am ajuns la fața locului am constatat cu nesfârșită groază că aveam instalată pe camion montura nepotrivită, eram cu Saddle High iar remorca necesita Saddle Low pentru a putea fi atașată.
Moment demn de-un facewall, ‘cause facepalm simply isn’t enough.
Un mare minus al SnowRunnerului îl reprezintă faptul că nu ai informații clare despre tipul materialelor încărcate în remorci sau benele camioanelor (cu excepția momentului în care încarci, automat sau manual), tot ce vezi sunt iconițe cu simboluri a căror listă explicativă se găsește doar în afara jocului, așadar te vezi nevoit să apelezi la ajutorul internetului pentru a-ți da seama care-i care și cât loc ocupă.
Absența unui mini-map e compensată în mare parte de un sistem GPS care permite utilizatorului să plaseze niște markeri pe hartă ce slujesc ca puncte de reper pentru direcția care trebuie urmată, iar dacă tot suntem la capitolul deplasare, aș preciza că prin folosirea combinației Retain-(apoi trecut pe harta de destinație de la Global Map și continuat în celălalt garaj)-Truck Storage-Deploy se poate muta orice autovehicul de pe o hartă pe alta și de la o zonă la alta.
Remorcile însă pot fi mutate doar tradițional, atașate de un camion prin punctele de acces dintre hărțile aceleiași regiuni.
Consider important de menționat că în călătoriile întreprinse de-a lungul și de-a latul hărților spectrul pericolului planează permanent asupra jucătorului iar varietatea terenului, de la câmpiile mlăștinoase și dealurile cu pante abrupte din Michigan sau Taymyr până la înzăpezitele drumuri muntoase și râurile înghețate din Alaska sau Scandinavia, va pune la încercare abilitățile de a conduce și va forța limitele jeep-urilor și camioanelor.
Atrag atenția asupra uneia dintre perversitățile creatorilor jocului, și anume că aproape întotdeauna drumul cel mai scurt ca distanță e și cel mai primejdios pentru transportul unei încărcături grele, din care cauză cea mai indicată soluție e alegerea unei rute ocolitoare, un drum mai lung dar mai sigur.
E absolut crucială studierea și alegerea cauciucurilor potrivite pentru zona care urmează a fi străbătută, dar chiar și dacă iei decizia corectă de foarte multe ori tot vei rămâne blocat în mocirlă, zăpadă sau într-o apă mai mult sau mai puțin curgătoare, așa că răbdarea e extrem de necesară în abordarea situației.
Dar dincolo de răbdare ai nevoie de ceva instrumente concrete pentru a ieși din impas, iar unealta de căpătâi e winch-ul.
În prima parte a jocului, până îți vei upgrada mașinile și descoperi/achiziționa unele mai bune, impresia pregnantă va fi că joci de fapt WinchRunner, vei folosi acest troliu la greu (pun intended), putându-te ancora de stâlpii de telegraf sau copaci (cele mai bune variante) ori de tufișuri (riscând să le rupi dacă ești prea greu) și chiar de unele pietre. De orice, numai să te poți pune din nou în mișcare și să eviți coșmarul absolut al răsturnatului și chiar mai grav – al pierderii încărcăturii.
Atenție la copacii căzuți sau pietrele de pe drum, ar părea inofensive la o primă vedere dar poți încasa destul damage dacă treci în viteză prea mare peste ele. La fel în privința trunchiurilor tăiate de copaci care reprezintă adevărate capcane ascunse prin iarbă sau a coliziunii cu parapetul de metal de pe marginea drumului.
Resetarea stricăciunilor produse mediului înconjurător se face mutându-te pe altă hartă (facând ceva acolo, fie că doar ieși cu mașina din garaj după care o bagi la loc) și, evident, la restartul jocului.
E important de știut asta pentru că dacă treci de mai multe ori pe același drum mocirlos, lași urme adânci (mai ales la propriu, dar și la figurat) și inevitabil ruta respectivă devine impracticabilă.
Nemaivorbind de importanța semnelor rutiere ca puncte de reper, cele doborâte anterior vor fi repuse la locul lor.
În ceea ce privește Multiplayerul, existența lui e nu numai sursă de distracție cu prietenii, dar și o unealtă extrem de utilă când dai de vreun necaz în câte-o mlaștină sau dorești un progres mai rapid.
Conform expresiei “Sună un prieten”, poți invita un amic sau mai mulți pe harta ta să faceți misiunile împreună iar treaba va merge mai repede și mai bine.
Câștigurile de bani și experiență sunt aceleași pentru fiecare, deci e reciproc avantajos, doar că lucrul pe care nu-l pot face invitații tăi e să vândă remorcile de pe hartă (îmbogățindu-se astfel peste măsură), acestea aparținându-ți doar ție.
De serviciu prin zăpadă
Impresie
SnowRunner-ul e imersiv, vast și captivant, da, teoretic e un off-road simulator, dar poate fi tratat și ca un adventure game cu elemente de strategie în care tu, eroul, nu ești pe jos sau pe cal, ci ești pe camion.
Îți poți stabili singur ritmul în care vrei să joci, ‘nice and steady’ când alegi să transporți o încărcătură foarte grea de-a lungul hărții sau ‘fast and furious’ când decizi să faci un Contest care-i cronometrat.
Merită menționate și fragmentele muzicale ce apar în joc, de exemplu tema din Michigan e un fel de combinație armonioasă între începutul de la Down in a Hole (Alice in Chains) și primele acorduri din Lady in Black (varianta Uriah Heep/Iris).
Dacă joci SnowRunner în anotimpul rece și ai un geam deschis prin casă să pătrundă niște aer curat, ai senzația că ești exact acolo, în mijlocul naturii. E o adevărată încântare să conduci prin păduri, iar datorită acestui fapt poți trece cu vederea părțile mai puțin plăcute ale jocului.
În concluzie, cei de la Saber s-au străduit să ne ofere un joc de calitate atât în privința graficii cât și al gameplay-ului, și în cea mai mare măsură chiar au reușit.
Am aflat întâmplător de existența SnowRunner-ului acum câțiva ani în timp ce căutam un joc bun cu mașini, adevărul e că nici nu-mi mai amintesc dacă mi-a fost indicat într-un răspuns pe vreun forum ori arătat de algoritmul YouTube-ului sau pur și simplu mi-a sărit în ochi numele din mormanul de sugestii oferite de Steam.
Cert e că titlul mi-a atras atenția îndeajuns încât să fac o mică muncă de cercetare în legătură cu el, ceea ce a dus la descoperirea unei serii de gameplay a unui YouTuber român, iar ce mi-a fost dezvăluit acolo a reprezentat suficient de mult încât să determine achiziționarea imediată a jocului pe platforma Steam.
Dacă în privința includerii în librăria digitală am dat dovadă de reacție rapidă, când a fost vorba de jucat propriu-zis am făcut exact opusul, complet absorbit fiind de mașinile de curse și duelurile roată-la-roată de pe piste l-am lăsat să zacă neatins vreme de vreo 4 ani, fără a uita totuși de el.
Până de curând când, simțind nevoia unei schimbări de ritm, am decis să înlocuiesc luminile strălucitoare și adrenalina vitezei din Formula 1 cu mânecile suflecate și cadența sacadată a motoarelor camioanelor grele.
Și trebuie să mărturisesc că, nou fiind în domeniul simulatoarelor off-road, am descoperit SnowRunner-ul cu un entuziasm de-a dreptul juvenil.
Grafică și gameplay
Întotdeauna am considerat gameplay-ul mai important decât grafica unui joc, însă având în vedere uriașul avans tehnologic al zilelor noastre față de sfârșitul anilor ’90 – începutul anilor 2000 (Golden Age-ul jocurilor pe PC din punctul de vedere al majorității gamerilor care au prins acele vremuri), o grafică foarte bună a devenit o condiție sine-qua-non pentru ca un joc să fie încadrat în categoria celor cu adevărat remarcabile.
Iar în SnowRunner grafica e într-adevăr de mare calitate, cei de la studiourile Saber depunând multe eforturi să acorde suficientă atenție celor mai mici detalii.
KHAN 39 Marshall, un scout bunicel
Steaua Albă a Vestului
Desigur, există și ceva excepții, de exemplu după ce treci pe lângă niște frunze moarte de la marginea drumului fără a le atinge însă suficient astfel încât să fie într-adevăr prinse sub camion, respectivele frunze totuși țâșnesc de sub roțile din spate într-o cantitate însemnată, dând senzația că o jerbă de pene sau confetti îți iese din partea dorsală; nămolul ce zboară în lateral când treci cu viteză prin el dă mai degrabă impresia unui lighean de cerneală aruncat în stânga și-n dreapta etc. dar aceste inadvertențe nu știrbesc buna impresie lăsată de calitatea graficii în general.
În schimb mici amănunte ca modul cum vibrează aerul din jurul camionului când claxonezi sau scânteierea ochilor lupilor din tufișuri în bătaia farurilor pe timp de noapte au farmec maxim și te fac să îndrăgești SnowRunner-ul.
Dacă tot am pomenit de noapte, alternanța zi-noapte poate fi o provocare pentru noii jucători care n-ar trebui să se aventureze pe drumuri necunoscute după lăsarea întunericului, însă în aceeași măsură o bogată sursă de imagini remarcabile.
Peisaj nocturn cu lună, cu tot ce vrei
Atmosferic
În general în acest joc ai parte de peisaje superbe, adevărate delicii vizuale care te pot determina să renunți temporar la orice misiuni sau obiective și să conduci pur și simplu doar pentru desfătarea ochilor.
Admirând un minunat apus, Black River, MI
Trecând la chestiuni mai prozaice, aș începe partea de descriere a gameplay-ului menționând că tutorialul e bine făcut și explică lucrurile de bază, ceea ce-i foarte important pentru orice începător în acest gen de simulatoare.
În SnowRunner, urmașul mai evoluat din toate punctele de vedere al MudRunner-ului, îmbraci haina aspră a unui posesor de carnet de conducere categoria C pus pe multă treabă pentru a câștiga bani și experiența necesară avansării în nivel.
Care treabă constă în principal în transportul diverselor materiale folosite pentru reconstrucția anumitor clădiri și mai ales a infrastructurii, plus niscaiva dezvoltare industrială și ceva misiuni de salvare a unor nefericite autovehicule rămase captive prin tot felul de mlaștini hulpave.
Iar toate astea se petrec într-o multitudine de zone, fiecare dintre ele având între una și patru hărți, ceea ce oferă mii de ore de conținut, fără exagerare – la ora la care scriu această cronică e pe cale să apară al 17-lea DLC (DLC-urile fiind numite Seasons pe Steam).
Există trei modalități de a juca – modul normal (New Campaign), New Game + și Hard Mode.
Plus un bonus sub forma de Custom Scenarios care pot fi accesate prin intermediul unor mod-uri instalate.
În modul normal combustibilul e gratis, reparațiile la fel (iar prin folosirea funcției Recover care îți “teleportează“ camionul – doar camionul, fără încărcătură sau remorcă – la garaj realimentarea și repararea stricăciunilor se face automat), vânzarea autovehiculelor (cu tot cu upgrade-uri) și remorcilor se face la preț întreg (acest rulaj de finanțe oferind ocazia jucătorului posesor de DLC-uri de a încerca absolut toată gama de mașini pusă la dispoziție în Truck Store), poți da timpul înainte astfel încât să nu joci noaptea, ce să mai, life is good.
Challenging, but good.
În New Game + ai posibilitatea de a-ți stabili singur regulile jocului, a customiza toate opțiunile – dacă vrei să începi fără finanțe sau cu o anumită sumă, dacă e gratis combustibilul atât la pompă cât și la garaj sau vrei să fie gratis doar la garaj iar la pompă să coste dublu sau cvadruplu, dacă și cât să coste remorcile pe care le poți achiziționa din anumite puncte ale hărții denumite Trailer Store și cu cât le poți vinde, dacă vrei ca ziua să dureze de două ori mai mult ca noaptea pentru a putea profita cât mai mult de lumină etc. etc., o mare varietate de alegeri care se adresează în principal celor bine inițiați în tainele jocului și pentru care modul normal e deja prea ușor.
Ei bine, în Hard Mode totul e... ați ghicit, hard.
Totul costă.
Combustibilul costă, în unele regiuni chiar mai mult ca în altele. Reparațiile costă. Dacă dai Recover costă, dacă vrei să încarci marfa automat costă.
Nu poți vinde remorcile, iar pe jeep-uri și camioane primești doar jumătate de preț.
Nu poți da timpul înainte, așa că ești obligat să joci și ziua și noaptea.
Plus alte asemenea greutăți.
Hard Mode îmi amintește de melodia aia cu “… unde soarele răsare/Doar dacă-l plătești”.
Trecând la uneltele puse de joc la dispoziție, în SnowRunner ai acces la o largă varietate de autovehicule care sunt împărțite pe categorii: Scouts (jeep-uri și camionete ușoare folosite în principal pentru explorarea hărții dar necesare și la îndeplinirea anumitor misiuni), Highway (camioane destinate transportului de marfă prin civilizație, pe drumuri asfaltate), dar greul, atât la figurat dar mai ales la propriu, va fi așezat pe șasiurile robuste ale truck-urilor Heavy Duty, Off Road și ale mastodonților Heavy.
ANK MK38 varianta civilă
Și cea militară
Cu Babanu’ prin mlaștini
În garaj la secțiunea Customize ai posibilitatea de a-ți îmbunătăți mașinile cu upgrade-uri pe care trebuie să le descoperi pe hartă sau îți vor fi oferite de joc la atingerea unui anumit nivel, iar în sub-secțiunea Frame Addons vezi ce fel de bene, cisterne sau monturi poate suporta fiecare camion în parte.
Bineînțeles că poți schimba culoarea autovehiculului, pune abțibilduri exterioare și briz-briz-uri interioare, lumini și goarne pe plafon, bare de protecție față-spate, alege jante diferite și alte chestii asemănătoare.
Pe lângă jeep-urile și camioanele pe care le poți cumpăra din Truck Store-ul garajului sau cele pe care le poți descoperi pe hartă sau primi în urma unor misiuni după ce le-ai descoperit, când ajungi la câte-un Trailer Store ai acces la o grămadă de remorci și semi-remorci pe care le poți folosi drept unelte pentru însărcinări specifice, dar și pentru a-ți repara mașina sau a realimenta cu combustibil.
Semi-remorcile necesită să ai instalat pe camion un anumit tip de montură iar unele dintre ele reprezintă doar partea din spate, completarea unui angrenaj a cărui parte din față trebuie instalată de la Frame Addons din garaj.
Ca de exemplu Futom-M Logging Trailer care poate fi achiziționată doar dacă ai montat deja Medium Logging Frame.
Căratul de bușteni îți va mânca sufletul în jocul ăsta
Cât despre misiuni, acestea sunt de trei feluri: Tasks, Contracts și Contests, și oferă clasica răsplată în bani și experiență.
Tasks – misiuni relativ mai ușoare care se desfășoară pe plan local de pe urma cărora câștigurile sunt într-o cantitate moderată.
Contracts – reprezintă o adevărată serie de însărcinări, mai dificile, care trebuiesc îndeplinite pe mai multe hărți ale aceleiași provincii, dar odată duse la capăt nu numai că încasezi mai mulți marafeți și strângi mai multă experiență, dar și deblochezi alte contracte.
Contests – niște misiuni repetitive pe care le poți face de câte ori vrei dacă joci în modul normal (dar în Hard Mode sunt restricționate la 5 tentative pentru fiecare).
Sunt contra-cronometru și condiționate de anumiți factori (n-ai voie să dai Recover, să schimbi camionul și nici să încasezi damage peste o anumită limită), iar reward-ul e eșalonat în funcție de rapiditatea cu care le îndeplinești.
Apropo de misiuni și greșeli de începător, mare atenție cu ce tip de marfă încarci camionul (la punctele speciale de încărcare marcate pe hartă) și ce Frame Addon ai instalat pe el, să nu te trezești că bați o grămadă de drum iar la destinație realizezi că te-ai dus cu încărcătura greșită.
Tre’ să mărturisesc că am pățit și eu de-astea, să traversez cu greu dar plin de entuziasm harta de la un capăt la altul pentru a lua o remorcă încărcată cu de toate, iar când am ajuns la fața locului am constatat cu nesfârșită groază că aveam instalată pe camion montura nepotrivită, eram cu Saddle High iar remorca necesita Saddle Low pentru a putea fi atașată.
Moment demn de-un facewall, ‘cause facepalm simply isn’t enough.
Un mare minus al SnowRunnerului îl reprezintă faptul că nu ai informații clare despre tipul materialelor încărcate în remorci sau benele camioanelor (cu excepția momentului în care încarci, automat sau manual), tot ce vezi sunt iconițe cu simboluri a căror listă explicativă se găsește doar în afara jocului, așadar te vezi nevoit să apelezi la ajutorul internetului pentru a-ți da seama care-i care și cât loc ocupă.
Absența unui mini-map e compensată în mare parte de un sistem GPS care permite utilizatorului să plaseze niște markeri pe hartă ce slujesc ca puncte de reper pentru direcția care trebuie urmată, iar dacă tot suntem la capitolul deplasare, aș preciza că prin folosirea combinației Retain-(apoi trecut pe harta de destinație de la Global Map și continuat în celălalt garaj)-Truck Storage-Deploy se poate muta orice autovehicul de pe o hartă pe alta și de la o zonă la alta.
Remorcile însă pot fi mutate doar tradițional, atașate de un camion prin punctele de acces dintre hărțile aceleiași regiuni.
Consider important de menționat că în călătoriile întreprinse de-a lungul și de-a latul hărților spectrul pericolului planează permanent asupra jucătorului iar varietatea terenului, de la câmpiile mlăștinoase și dealurile cu pante abrupte din Michigan sau Taymyr până la înzăpezitele drumuri muntoase și râurile înghețate din Alaska sau Scandinavia, va pune la încercare abilitățile de a conduce și va forța limitele jeep-urilor și camioanelor.
Atrag atenția asupra uneia dintre perversitățile creatorilor jocului, și anume că aproape întotdeauna drumul cel mai scurt ca distanță e și cel mai primejdios pentru transportul unei încărcături grele, din care cauză cea mai indicată soluție e alegerea unei rute ocolitoare, un drum mai lung dar mai sigur.
E absolut crucială studierea și alegerea cauciucurilor potrivite pentru zona care urmează a fi străbătută, dar chiar și dacă iei decizia corectă de foarte multe ori tot vei rămâne blocat în mocirlă, zăpadă sau într-o apă mai mult sau mai puțin curgătoare, așa că răbdarea e extrem de necesară în abordarea situației.
Dar dincolo de răbdare ai nevoie de ceva instrumente concrete pentru a ieși din impas, iar unealta de căpătâi e winch-ul.
În prima parte a jocului, până îți vei upgrada mașinile și descoperi/achiziționa unele mai bune, impresia pregnantă va fi că joci de fapt WinchRunner, vei folosi acest troliu la greu (pun intended), putându-te ancora de stâlpii de telegraf sau copaci (cele mai bune variante) ori de tufișuri (riscând să le rupi dacă ești prea greu) și chiar de unele pietre. De orice, numai să te poți pune din nou în mișcare și să eviți coșmarul absolut al răsturnatului și chiar mai grav – al pierderii încărcăturii.
Atenție la copacii căzuți sau pietrele de pe drum, ar părea inofensive la o primă vedere dar poți încasa destul damage dacă treci în viteză prea mare peste ele. La fel în privința trunchiurilor tăiate de copaci care reprezintă adevărate capcane ascunse prin iarbă sau a coliziunii cu parapetul de metal de pe marginea drumului.
Resetarea stricăciunilor produse mediului înconjurător se face mutându-te pe altă hartă (facând ceva acolo, fie că doar ieși cu mașina din garaj după care o bagi la loc) și, evident, la restartul jocului.
E important de știut asta pentru că dacă treci de mai multe ori pe același drum mocirlos, lași urme adânci (mai ales la propriu, dar și la figurat) și inevitabil ruta respectivă devine impracticabilă.
Nemaivorbind de importanța semnelor rutiere ca puncte de reper, cele doborâte anterior vor fi repuse la locul lor.
În ceea ce privește Multiplayerul, existența lui e nu numai sursă de distracție cu prietenii, dar și o unealtă extrem de utilă când dai de vreun necaz în câte-o mlaștină sau dorești un progres mai rapid.
Conform expresiei “Sună un prieten”, poți invita un amic sau mai mulți pe harta ta să faceți misiunile împreună iar treaba va merge mai repede și mai bine.
Câștigurile de bani și experiență sunt aceleași pentru fiecare, deci e reciproc avantajos, doar că lucrul pe care nu-l pot face invitații tăi e să vândă remorcile de pe hartă (îmbogățindu-se astfel peste măsură), acestea aparținându-ți doar ție.
De serviciu prin zăpadă
Impresie
SnowRunner-ul e imersiv, vast și captivant, da, teoretic e un off-road simulator, dar poate fi tratat și ca un adventure game cu elemente de strategie în care tu, eroul, nu ești pe jos sau pe cal, ci ești pe camion.
Îți poți stabili singur ritmul în care vrei să joci, ‘nice and steady’ când alegi să transporți o încărcătură foarte grea de-a lungul hărții sau ‘fast and furious’ când decizi să faci un Contest care-i cronometrat.
Merită menționate și fragmentele muzicale ce apar în joc, de exemplu tema din Michigan e un fel de combinație armonioasă între începutul de la Down in a Hole (Alice in Chains) și primele acorduri din Lady in Black (varianta Uriah Heep/Iris).
Dacă joci SnowRunner în anotimpul rece și ai un geam deschis prin casă să pătrundă niște aer curat, ai senzația că ești exact acolo, în mijlocul naturii. E o adevărată încântare să conduci prin păduri, iar datorită acestui fapt poți trece cu vederea părțile mai puțin plăcute ale jocului.
În concluzie, cei de la Saber s-au străduit să ne ofere un joc de calitate atât în privința graficii cât și al gameplay-ului, și în cea mai mare măsură chiar au reușit.
