Ultimul joc terminat, thread cu note

[Mahdi]

A, nu, nu m-am întins atât doar ca să-i dau replica lui TG. De câteva zile voiam să dau și eu raportul despre PoE.

[Magicake]

Really interested in durata mare de joc a Witcher 3. Asta din cauza ca Witcher 2 mi-a luat mai putin de 20 de ore.

WTF, si primul a fost mai lung.

[TG]

Aanyway, luat pe bucăți, nu face absolut nimic nou bine, totul se regăsește într-o variantă mai bună în alte jocuri Obsidian.

Pot accepta că nu e un joc perfect sau o nouă piatră de hotar a genului - asta e şi părerea mea, de altfel - dar pe de altă parte mi s-a părut că aduce suficiente îmbunătăţiri vechii reţete rtwp. Per total mi-a lăsat impresia unui joc realizat cu prudenţă. Obsidian nu s-au întins mai mult decât ştiau că le e plapuma, şi în acelaşi timp nu s-au mulţumit să ofere doar o experienţă de manual, care să satisfacă nostalgii şi atât. Am remarcat în multe locuri intenţia de a înnoi reţeta şi de a-şi lărgi publicul - multe schimbări însă mi s-au părut de bun augur şi în niciun caz nu cred că ar trebui să vorbim despre o "diablo-izare". Pe de altă parte, experimentele sunt balansate de aspectele mai puţin lucrate din joc, acestea fiind sub nivelul clasicilor, din cauza abordării prudente de care vorbeam mai devreme.

De acord că au fost prudenți , am și zis asta și că înțeleg complet abordarea. Însă mi s-a părut că pe lângă elementele care existau deja în jocurile Obsidian, nimic din ce au introdus acum nou nu a a ieșit chiar cum trebuie.

Despre ce-ai punctat cu gameplay-ul:

- eu am avut doar 2 max supplies, cu excepția la Cad Nua nu am simțit asta ca fiind o mecanică de joc relevantă, sorry. Da, sunt de acord că e o idee bună, dar nu face cu adevărat nimic. Sigur, vorbesc doar din ce-am jucat, cu componența party-ului cu care am jucat. Nu zic că e ceva nașpa, dar nu sunt de părere că a ieșit ”bine”. Hărțile sunt destul de mici și spre deosebire de DnD faci rest liniștit, fără să te violeze cineva în toiul nopții.

- ok, n-am jucat cu Kana, poate ai dreptate cu Chanter, nu eram nici un fan al barzilor în DnD. Și da, sunt clase interesante, eu mă refeream la asta. Se văd influențele în joc, nu există nici o situație în care să dai de ceva neașteptat, cu excepția la adra dragon I guess.

Nu există însă abilități interesante. Poate îți pot zice 2 sau 3, în rest, nu țin minte numele la vrăji sau ce făceau, lol. Ca o paranteză, pot să-ți spun toate cele 15 abilități din bara, pe care le foloseam constant în Divinity (și cele câteva de ocazii speciale). Am recunoscut însă că e posibil să fiu biased aici.

- nu mi se pare deloc reușit sistemul de talente/skills, e praf. Dar ai zis că ai mixed feelings și tu, nu mai are rost să detaliez.

- cu xp-ul am zis deja, și pentru mine explorarea e de ajuns, dar face grind-ul mai grind. Și nu e ca și cum inamicii sunt deosebiți de interesanți. Părea o idee foarte bună inițial, dar mi-am schimbat părerea când am văzut cum funcționează. Pe de altă parte, poate dacă joci evitând confruntările iese mai bine treaba asta, nu știu. Nu e neapărat că mă deranjează foarte tare.

Again, toate criticile vin dintr-o zonă, de undeva de sus așa, trecând peste faptul că mi-a plăcut foarte mult și luând în considerare că fiind vorba de Obsidian din start aveam așteptări mari și nu am fost dezamăgit. Nu cred că e prost la vreuna din categoriile enumerate, doar că nici nu face ceva care să merite menționat.

Și nu mi-a plăcut în mod special că e prea ”la îndemână”, nu am avut nici măcar un moment în care să pierd firul unui quest, nu există vreun puzzle real deși sunt toate mașinăriile alea mișto pe-acolo, nu am simțit că modul în care îmi construiesc personajele contează (decât, again, la adra dragon, lal). Sunt destui pentru care astea nu vor fi neapărat minusuri, chiar plusuri, so there's that.

LE:
A, și cu diablorizarea sau ce ziceam. Aia era doar pentru că m-a amuzat puțin rapiditatea confruntărilor. Când vezi un grup de inamici, sar asupra ta de zici că sunt zergi sau cum se numesc ăia din jocul ăla.

WTF, si primul a fost mai lung.

Da, de vreo 3 ori mai lung, lol. Nu știu de ce o zici de parcă ești mirat.

[Magicake]

Pentru ca nu am terminat W2 pana acum si ma asteptam sa fie mai lung.

[TG]

Mă refeream la durata primului. Shit be long, nu e surprinzător că al doilea a fost mai scurt. Mă rog, dacă făceai mai tot și nu te grăbeai, scoteai cam 30 de ore, iar cum al doilea capitol e complet diferit, iese destul conținut overall. Probabil așa va fi și în W3 când vine vorba de main quest, apoi se vor adăuga chestii specifice jocurilor open world, și de-acolo sutele de ore. Sau așa sper eu să fie, că dacă diluează questurile față de W2 voi fi dezamăgit.

[9think]

Wasteland 2 - 8/10. L-am jucat peste 130h, California mi s-a parut mai slaba decat Arizona, implicarea afectiva - la nivel de team (evident mai mica decat in cazul RPG-urilor axate pe un personaj/povestea lui), una peste alta, mi-a placut. Pe nivel normal a fost usor, chiar daca inceputul a parut abrupt. Solid 8.

[TG]

Pool Nation - 8/10

L-am luat de curând. Mă rog, am cumpărat un Bundle Stars pentru el, dar nu am regretat deloc. 30 de ore în care m-am jucat cu bilele. Luând în considerare sequelul Pool Nation FX și Virtual Pool 4 ce s-a lansat de curând pe Steam, mă bucur să văd că jocurile de genul ăsta au mai ieșit puțin din conul de umbră în care intraseră. Mă refer aici la simulatoare, pentru că sunt zeci de căcaturi cu biliard și liniuțe și tractorașe etc.

Anyway, e mișto Pool Nation, mort online, dar distractiv și în single. Se putea mai ușor cu efectele grafice ieftine dar altfel cei cu un fetiș pentru bile se vor simți ca acasă. Poate singurul lucru major pe care i-l reproșez e modul în care a fost programat AI-ul. Super basic, în funcție de pricepere va reuși X lovituri când vine la masă, indiferent că tu îl lași în poziții cvasi-imposibile. În jocurile de tip clasic nu e mare problema, dar la alea cu reguli speciale (gen Golf) e moarte curată, pentru că și jucătorii cei mai proști sunt godlike așa.

A, iar la 9 ball AI-ul are talentul să piardă jocurile de unul singur mai ceva ca Marc Williams.

[Doc]

Civ: Beyond Earth - 10
Pros:
- divergent vs. convergent (restul Civurilor). Aici nu prea conteaza cu cine pornesti, conteaza mai mult afinitatile. In functie de ele se vor modifica timpii de cercetare al tehnologiilor, perkurile si chiar unitatile in sine, influenteaza diplomatia samd. In celalalte Civuri, in modernitate cam toata lumea era la fel. Putin mai conta ca ai avut Jaguarul unitate unica la inceputul jocului.
- explorarea mult mai... aspra. Aici nu dai de barbari, dai de leviatan. Care pana la turul 150 iti rupe orice unitate. Deci, nasol. Explorezi unde poti, colonisezi unde poti. In rest, mori.
- conditiile de victorie, interesante, sub forma unor sarcini legate intre ele.
- sateliti - poti lansa sateliti, care acorda bonusuri/beneficii ariei de sub ei.
- rute comerciale vulnerabile - unitatile de comert pot fi atacate, trebuie refacute... mie mi-a placut micromanagementul lor;

Cons:
Not really... poate diplomatia e nitel cam... degeaba. Mi-a lipsit comercializarea tehnologiilor, insa lipsa ei are logica in designul jocului, avand in vedere afinitatile.

[MC]

The Witcher 2 Assassins of Kings

L-am terminat pe Roche path.
Ce pot sa spun de la bun inceput e ca mi se pare un pic overrated jocul asta. Mi-a placut mult mai mult primul The Witcher. O sa sintetizez in niste "plusuri" si "minusuri"

+ Povestea bine spusa si care se leaga frumos spre final.
+ Sistemul de alegeri si consecinte. Nu esti intotdeauna sigur ca ai facut alegerea corecta, ceea ce adauga la feeling-ul general al jocului.
+ Sunetul. Atat soundtrack-ul cat si voice actingul.

- Combatul. Oribil pana la final. Am tot sperat ca se va mai imbunatati odata cu investirea mai multor puncte in skill tree. Nici vorba.
- Grafica. Ok are ceva texturi frumoase cu totul impins la maxim dar cromatica si lumina aproape ca m-au facut sa renunt la el. Prefer oricand grafica din primul titlu. Acolo chiar se crea o atmosfera aparte. Am inteles ca TW3 se apropie un pic si de primul titlu la acest aspect.
- Locatiile si designul de nivel. Nimic memorabil. Din nou, nu se compara cu TW1 din care si acum la atatia ani tin minte locatii la nivel de detaliu.
- Meniul neorganizat. Desi nu e iti da impresia de sofisticat datorita incarcarii exagerate cu tot felul de iconite si taburi aruncate aiurea peacolo.
- Armurile si armele banale. Mai ales la capitolul arme unde toate arata la fel. E fantasy ce naiba nu e Mount & Blade.
- Scurt desi am reusit sa storc peste 60 de ore din el si am deschis fiecare cutie sau cufar pe care l-am gasit. Poate fi dat gata lejer in 25-30 de ore cu tot cu queste secundare.
- Personaje neinteresante si bidimensionale. Doar Letho mi-a placut motiv pentru care.....stiti voi ce l-a final.

Cam asta ar fi asa la cald. Nota e undeva la 7 dar cu minus.

Sper ca The Witcher 3 sa mai repare din aceste minusuri si mai adauge la plusuri ca altfel nu mai trag de mine sa-l termin cum am facut cu 2-ul.

[caleb]

În W2, nu ştiu dacă ai remarcat, au rămas multe chestii începute şi neterminate. Au vrut prea mult de la el şi nu s-a închegat. Aia au recunoscut şi ei. Au vrut nex gen graphics şi au băgat, dar cumva mai mult grafica servea scopului de a fi nex gen şi nu atmosferei. Şi da e overrated. Eu ţin minte că mi-a plăcut misiunea din oraşul cu Krakenu vieţii, unde intrai în casă Thief style. Dar cam atât a rămas. Plus frustrarea constantă că nu ştii peste ce dai şi nu te poţi pregăti decât dacă faci scouting şi dai reload, chestie care mai mult dăunează. Plus arme inutile, multe chestii generice de umplutură, sisteme de crafting şi alchimie şubrede, neterminate and so on. Au mai învăţat de-atunci.

Ei în W3 e mult mai închegat şi atmosfera faină. Nu mai sunt culori şi efecte complet aiurea, chiar dau viaţă fain locurilor indiferent de oră şi condiţii meteo. Iar combat-ul, deşi nu mi se pare nici pe departe un punct forte, e mult mai funcţional, tolerabil dacă nu-ţi place sistemul şi chiar distractiv dacă te prind detaliile şi nu te rezumi la spamming. Dar da, W1 e mult peste W2 la atmosferă şi questing, level design etc. În mare parte pare şi peste W3 pe fiecare bucată în parte din ce-am încercat până acum (evident nu vorbesc de grafică, fluiditate, amploare bla), dar ca experienţă per total cred că l-au depăşit acum.
Ideea e că 3 drege bine nişte minusuri foarte mari din 2 şi se încheagă foarte fain per ansamblu din ce-am experimentat până acum. Sigur o să-ţi placă de zece ori mai mult decât 2. Deşi îmi permit să îmi rezerv semi-preconcepţia că şi 3 e exagerat de bine cotat. E un joc foarte, foarte bun per total so far, un fel de rege al time waster-elor, dar în niciun caz nu m-a dat pe spate precum Gothic la vremea lui şi sub multe aspecte mi se pare mai slab chiar decât Oblivion, foarte criticabil şi el din alte puncte de vedere. Iar Souls a demonstrat că se poate să ai tensiune şi atmosferă cel puţin la fel de faine şi în 3rd person.

[Mahdi]

Deşi îmi permit să îmi rezerv semi-preconcepţia că şi 3 e exagerat de bine cotat. E un joc foarte, foarte bun per total so far, un fel de rege al time waster-elor, dar în niciun caz nu m-a dat pe spate precum Gothic la vremea lui şi sub multe aspecte mi se pare mai slab chiar decât Oblivion, foarte criticabil şi el din alte puncte de vedere. Iar Souls a demonstrat că se poate să ai tensiune şi atmosferă cel puţin la fel de faine şi în 3rd person.

Îmi pare rău, dar... nu. Sunt de acord că majoritatea trece încă printr-o euforie generală legată de W3 și închide ochii la defectele sale și pot accepta că nu te mai poate impresiona ca un Gothic jucat în adolescență. Dar Oblivion mai bun ca W3 în multe privințe? C'mon... Oblivion cred că e cel mai fad joc Bethesda post-Morrowind. În afară de questul cu tabloul nu-mi amintesc nimic interesant din el. Și nici questul ăla nu era cine știe ce.

[caleb]

O să fiu mai specific, fiindcă nici mie nu mi-a căzut cu tronc mai nimic din ce-a ieşit de la Bethesda după Morrowind.

E vorba strict de dinamica jocului, care în Oblivion mi s-a părut foarte bună cât ţine de lupte şi vrăjeli, de furişat, e vorba de atmosferă şi sunet, în special în peşteroaie şi dungeon-uri şi de unele chestii pe care le puteai face pentru distracţie cu obiectele şi fizica. Impactul armelor, greutatea. Off the top of my head, mai ales cu OOO şi scaling diminuat pentru mai multă varietate, era o tensiune plăcută când descopereai o groapă nouă şi o explorai tiptil, pe care n-o găsesc în Witcher de nicio culoare. Chit că-n Oblivion, ca şi-n F3 sau Skyrim, pică flască atunci când îţi dai seama că „e doar atât”. Mai erau quest-urile pentru Thieve's Guild, faza cu vampirismul, aia cu dus goblinii la război furând câte un totem de la fiecare trib şi punându-le undeva pe hartă laolaltă, come on. A fost foarte praf pe multe planuri şi dezamăgitor, dar nu e chiar un kk de joc

În rest, nu are de ce să-ţi pară rău, I agree to disagree pentru că schimburile de idei sunt bune.

[Mahdi]

Ei, nu zic că era neapărat "un kk de joc", doar că e ca un senviș cu felii prea groase de pâine. Până să ajungi la chestiile interesante aveai de mestecat o grămadă de conținut fad. La Witcher 3 au pus mai mult salam.

Iar la partea de dinamică și mecanici, luptele din seria Elder Scrolls în general mi se par neinteresante și plictisitoare. Chestia cu impactul armelor și greutatea am găsit-o mai bine implementată la Witcher 3. Sunt de acord că Oblivion câștigă la dungeon-uri, dar mai mult prin neprezentarea adversarului - seria Witcher în general am observat că nu are un focus pe explorări subterane. Și la urma urmei, după ce descopereai câteva dungeonuri din fiecare tip de "tileset" în Oblivion, se reducea destul de mult acea tensiune plăcută.

[Doc]

Am petrecut mai mult timp citind carti in Oblivion (sau Morrowind) decat terminand W2. TES e un univers, o lume coerenta. Probabil la pensie voi juca un TES in Akavir. The Witcher e povestea (memorabila, de altfel) a unui tip.

[TG]

Ei, nu zic că era neapărat "un kk de joc", doar că e ca un senviș cu felii prea groase de pâine.

E ok, zic eu. Era un kk de joc. Mi se pare exagerat să-i aduci complimente doar pe baza faptul că era mișto să mai explorezi câte o groapă. Asta e valabil la toate jocurile Bethesda. Dar poți la fel de bine să zici că în The Witcher e mișto când... nu știu, chiar vorbești cu cineva, plăcere pe care nu o găsești de nici un fel în B. games. Iar ”mai ales OOO și scalling diminuat” e puțin prea convenabil, ca și cum ai zice ”mai ales fără câteva dintre defectele care îl fac o sub-mediocritate”. Well, da, așa nu mai e un kk de joc, evident. Cum zice Mahdi, jocul e o falsitate, așa mai bine aduci Skyrim în discuție, unde ce zici se aplică cu adevărat. Te poți doar plimba 70 de ore (am și făcut asta, lol).

De asemenea îmi păstrez punctul de vedere complet opus când vine vorba de Witcher 2. Mi se pare că nu i-ați acordat destulă atenție (Claudiu, Caleb). Mă rog, it makes no sense to get into it până nu joc și eu mai mult 3-ul. Adica la toamnă, fucking summer.

[caleb]

Nush, am terminat W2 de două ori şi impresia n-a fost una prea bună, la final am zis: ok parcă a avut momente faine, dar ce dracu a fost în capul meu de l-am rejucat? E foarte bine că alţii îl apreciază mai mult. Din punctul meu de vedere a alunecat într-un loc mai puţin fericit decât era de aşteptat, dar ce au explorat producând W2 s-a adăugat la awesomeness-ul din 3. În niciun caz nu a fost degeaba.

Cât despre Oblio, da, fără mod-uri, probabil că se aplică mai mult pentru Skyrim ce-am zis, but then again, după ce-am jucat un Oblio cu mod-urile care-l scot din mizerie, başca F3 şi New Vegas, nu a mai rămas prea mult loc în stomac pentru Skyrim. L-am abandonat la un moment dat, la fel cum n-am mai putut juca Black Flag din seria AC. După 1, 2 şi Brotherhood, plus FarCry 3 cu vreun an înainte, o tură prin excelentul TR nou, başca terminat acu 3 ani Risen 2, la Black Flag supapa a zis „nu mai”. S-a redeschis la W3

[.chester]

Huuuu, Black Flag, rar am jucat ceva mai plictisitor de atat. Chiar nu am inteles de unde isteria in masa pentru jocul ala, e un sandbox absolut banal cu corabii si pirati. Am trecut si eu prin Assassin's Creed 1, 2 si Brotherhood, ultimele doua mi s-au parut chiar ok, frumusele, jucabile, decente. Cand i-a venit randul lui Black Flag, m-am simtit lovit in cap de caramizile plictiselii. Am reusit cu mare greutate sa ma tarasc prin 5-6 ore de joc, dar mai mult nu am rezistat. O avea si el publicul sau, dar eu nu ma incadrez. Dar da, probabil ca si saturatia de AC a jucat un rol mare.

[caleb]

Şi eu care credeam că sunt nebun

[marvas]

Tocmai am terminat Guacamelee. E un side-scroller platformer reusit, dar putin cam dificil pentru gusturile mele. Am jucat pe dificultatea Normal si era sa dau cu consola de pamant de cateva ori. Poti sa joci cu Juan sau cu o tipa al carui nume nu-l retin si cateodata esti obligat sa joci sub forma de gaina (!!!).

Inceputul si prima jumatate a jocului au fost usor de digerat, mai o bataie, mai o saritura, mai o deblocare de abilitati. Soundtrack-ul contine niste piese catchy si te introduce destul de usor in atmosfera de fiesta mexicana. Au fost si replici amuzante, iar intr-un sat am gasit multe meme-uri cunoscute de pe net "mexicanizate". Fun! Sunt si referiri la alte jocuri, la un moment dat s-a recreat o scena intreaga din Super Mario.

In a doua jumatate s-au complicat lucrurile. Au fost cateva boss-fights pe care le-am reluat de zeci de ori. La fel si cu unele zone in care trebuie sa combini sariturile cu abilitatile speciale. Eram foarte sigur ca n-o sa-l termin pentru ca frustrarea a intrecut placerea, dar mai mult am facut-o din incapatanare. Astfel am evitat si o postare in thread-ul cu jocuri neterminate din cauza dificultatii.

Probabil cu trecerea timpului o sa imi ramana un memorie ca o experienta placuta per total, dar momentan inca simt frustrarea luptelor de la final.

[Fular]

Într-un sfârşit dă-te 'mnezeu şi terminai Torchlight. Fu fain pentru o bună bucată de vreme până te năpădeşte cu un grind infernal aproape de final.
Welp, cred că majoritatea l-aţi terminat deja de ceva timp aşa că ştiţi cam cu ce se mănâncă şi v-aţi format păreri şi opinii.

Anywho, here be stats: