Ce jocuri au fost acquired taste pentru voi?

[.chester]

N-am stiut cum altfel sa formulez intrebarea. Basically, jocuri care initial nu v-au impresionat, pe care le-ati sters dupa 10 minute, dar la care ati revenit dupa o vreme si, din varii motive, vi s-au parut amazing.

The Binding of Isaac - nu mai stiu de unde l-am avut pe primul, dar am intrat intr-o seara 10 minute in el si nu am inteles nimic. Era un tzucumber mic care tragea cu bile in tot felul de gargauni. Am murit de 2-3 ori fara sa trec de primul nivel macar, dupa care am uitat de el. Pana cand a aparut la Summer Sale-ul precent The Binding of Isaac: Rebirth. Am avut un sentiment ca poate totusi mi-ar placea si m-am aruncat. Acum e unul dintre jocurile mele preferate ever.

Fallout: New Vegas - prima data l-am sters dupa 10-15 minute, dupa ce ma plictisise pana la lacrimi. Un an mai tarziu or so, it kinda clicked. Nu l-am dus pana la capat, dar m-am distrat ceva ore in el.

[TG]

Cred că toate jocurile mele preferate se încadrează aici. Îmi e mai greu să găsesc un joc ce mi-a plăcut foarte mult din prima, dacă stau să mă gândesc.

Niciodată nu i-am înțeles pe cei care renunță după 30 de minute sau o oră, întotdeauna insist și regula e că dacă ceva ”clicks”, ajunge să nu-mi placă pe cât m-aș fi așteptat, în schimb alea care mă fac să mă dau cu capul de biroul în primele ore sunt to live for.

[.chester]

Ok, si care-s toate jocurile tale preferate?

[TG]

Alea pe care le tot aleg la draft-uri. Au existat momente când nu înțelegeam de ce ar juca cineva Gothic, BG sau Monkey Island. Prima dată când am jucat un grand strategy mă plictiseam enorm, 10 ore mai târziu jucam ca un obsedat.

S-ar putea înțelege că asta se întâmpla din cauza faptului că eram mic și prost. Dar e încă valabilă regula, doar că acum de obicei știu să anticipez lipsa de chef din primele ore. Am stat 2 săptămâni la prima hartă din Pillars of Eternity, nu mă prindea deloc jocul. Am jucat alte 60 de ore în următoarele 2. Ca să dau un exemplu recent.

Nu știu dacă mi se întâmplă doar mie, dar aproape tot timpul jocurile care îmi plac nu îmi plac de la început.

[ola small dickie]

La mine foarte multe jocuri mi-au placut din prima. Fascinat din primele secunde. Probabil sunt si jocuri acquired taste. Tre sa ma mai gandesc. La mine e un proces mai lung de acquired taste cu muzica. Muzica care imi place cel mai mult devine asa dupa mai multe ascultari, nu din prima. Its a grower!!

[marvas]

Rocket League. Jocul era instalat pe consola cand am primit-o alaturi de alte jocuri (avantajul de a cumpara 2nd hand). Mi se parea ca are un thumbnail naspa. L-am evitat multe zile. L-am pornit apoi o data sa vad cum e. Naspa, joc de copii. Dupa cateva zile am vazut un video sau un articol in care era laudat ca a doua venire a lui Ferenc Puskás. L-am incercat iar si de atunci il joc in fiecare seara. Nu-s foarte bun, dar am ajuns la nivelul de Veteran si ii cam rup pe aia de nivel mai mic.

[ne0lith]

+1 la Rocket League, e exemplul perfect de joc "easy to pick up, hard to master". In primele meciuri mi s-a parut super banal, intrucat executam doar cele mai de baza miscari, la fel ca si restul incepatorilor cu care eram plasat. Dar vazand clipuri pe net si experimentand pe cont propriu, am inceput sa apreciez enorm multitudinea de posibilitati pe care le ofera fizica jocului. Motiv pentru care am si renuntat la el, nu am timp sa devin bun la Rocket League daca vreau sa mai joc alte jocuri si nu prea ma pot distra cand pierd.

In rest nu prea am intalnit titluri care sa nu imi placa deloc in primele minute si sa imi schimbe total parerea dupa un timp, dar am intalnit jocuri mai lente care in primele ore sa mi se para "doar" interesante, pentru ca la final sa mi se para exceptionale (Planescape Torment si Pathologic, of course).

Totusi pot spune ca in copilarie nu jucam aproape deloc RTS-uri si RPG-uri, genuri carora le-am dat sanse cu trecerea timpului, asa ca le-as putea incadra aici. Cred ca Fable si Warcraft 3 au fost primele care mi-au placut, le-am incercat si am continuat sa joc dupa primele minute mai mult datorita recenziilor pozitive. Well worth it, opened up different genres for me.

[Stokkolm]

La mine foarte multe jocuri mi-au placut din prima.

Same here. Cand am am vazut prima data Heroes 3 am stiut ca o sa fie unul dintre jocurile mele preferate. La fel cu Starcraft, Diablo 2 si orice altceva imi vine acum in minte.

Poate singurele exceptii ar fi titluri din genul point & click adventure. Myst, Broken Sword, Gabriel Knight 1, toate le-am abandonat la prima incercare, dar am revenit la ele mai tarziu si au meritat pana la urma.

[joonior_bmf]

Inainte sa joc KOTOR pentru prima data, nu prea apreciam universul SW. Mi se parea overrated, pentru ca nu cunosteam nimic despre EU. Jucasem cu cateva luni inainte NWN, si am cerut recomandari de jocuri similare unui coleg de clasa, iar KOTOR a fost prima optiune. Am strambat din nas, dar m-am lasat convins pentru ca, acel coleg si eu, aveam in general gusturi similare in materie de jocuri, filme, si altele. Si am continuat sa stramb din nas vreo jumatate de ora cand am inceput sa-l joc, dar cand am vazut ca e complet diferit de experienta oferita de filme, m-am lasat absorbit si nu l-am pus jos cam 4-5 ore in prima zi. Si a devenit jocul meu preferat. And we've been together for more than a decade

[TG]

dar am intalnit jocuri mai lente care in primele ore sa mi se para "doar" interesante, pentru ca la final sa mi se para exceptionale (Planescape Torment si Pathologic, of course).

Asta parcă exprimă mai bine ce am vrut să spun și eu.

[McWilliams]

Sunt destul de impulsiv cand vine vorba de jocuri. Daca imi ofera o impresie pozitiva in primele... nu stiu, 30 de minute (poate fi story, poate fi gameplay, poate fi sound&music, poate fi aproape orice, atat timp cat este o scuza sa butonez in continuare), il las balta. Si rareori revin asupra jocului. Sunt exceptii, desigur, dar mai degraba exceptii nascute din genul jocului decat din joc in sine. Sa zicem ca un RPG nu poate sa isi desfasoare toate jucariile in primele 30 de minute, asa ca ma temperez si ii acord o perioada mai mare de timp, fata de un FPS care, oricum o intorci, ar trebui sa ma lase sa trag in ceva in jumatatea aia de ora. Adica jocul poate sa fie laudat ca GOTY sau sa fie "Ride to Hell: Retribution"-bad, iar eu tot am sa ii acord timp suplimentar sau nu in functie de gen.

Mie mi-a luat ceva sa ma obisnuiesc cu un gameplay ca cel din jocurile Shadowrun (skill-uri cu cost exponential, de ex) sau Pillars of Eternity (inabilitate de a intelege si a combina clase intre ele pentru a mentine un echilibru intre damage output si sustainability, miss-uri intr-o veselie, dansul intre real-time si turn-based action etc.). Si cred ca le-am acordat mai mult timp sa "grow on me" doar pentru ca sunt RPG-uri si ma asteptam sa fie mai dense. Sau poate eu eram ala mai "dens".

[Waaagh!]

Rome: Total War, Earth 2150, Sacrifice, Blade of Darkness. Jocuri care mi s-au parut extrem de dificile la primul contact, dar daca descoperi barbatul din tine poti sa faci o religie din ele.

Mentionez si un acquired taste muzical: Paracletus al satanistilor de rit nou de la Deathspell Omega. Mi s-a parut extrem de dezamagitor acum 5 ani cand l-au lansat, dar de 3 zile il ard like a true post-rock fag.

[.chester]

Nu stiu daca e pe aceeasi felie cu Paracletus, dar incearca si Drought. Tin minte ca imi placuse la vremea lui. O sa caut si eu Paracletus, m-ai facut curios. Uitasem de shaii astia. Si mi-am adus brusc aminte si de Jute Gyte, un shau care scoate cate 4-5 albume de avantgarde black metal pe an cu titluri de melodii trv as fvkk gen Semen Dried into the Silence of Rock and Mineral.

[Doc]

Europa Universalis 3 - jocurile in care pot sa joc cu romanii, tehnic vorbind, dar practic nu ma lasa sa fac nimic cu ei, ma enerveaza. Pana cand la a doua-a treia incercare turcii se bateau cu sarbii, si am zis, fie ce-o fi, la atac, baieti. Si dupa cateva ture, turcii ma roaga sa le dau pace, si-mi fac o provincie cadou. Si tot asa inca de doua ori, pana am facut cheag samd.

Neverwinter Nights - venit din zona Diablo/Dungeon Siege, NWN mi se parea o prostie. Cum sa dai pe langa? insa la un moment dat i-am dat o sansa in plus, si m-a prins.

[Magicake]

CS GO, used to hate it pentru ca nu era deloc ca 1.6. Now my fav game.

[Spadasin]

Primul Witcher: Eram obsedat cu WoW si nu eram obisnuit cu gritty/realistic fantasy.

Elder Scrolls Oblivion: Povestea imensa m-a facut sa zic 'pas'. Si modelele amuzante ale personajelor.

[tnt]

CS GO, used to hate it pentru ca nu era deloc ca 1.6. Now my fav game.

Pt mine a fost invers, a inceput sa-mi placa CS abia cand am incercat CS:GO. Pe langa faptul ca a fost adus la zi si nici nu mai arata ca un cur, cred ca sistemul de matchmaking 5v5 e cel care face jocul cu adevarat dezirabil acum. Cele vechi mi se pareau si inca mi se par niste porcarii, ca sa nu mai zic ca a devenit pe buna dreptate un fenomen asociat cocalarilor. Tin minte ca si dispretuiam CS1.6 (versiuni pre 1.6 de fapt la vremea aia) pt ca lumea migrase de la HL la CS in salile de net, iar eu iubeam multiplayerul din HL, era grozav, toata lumea juca. HL, FIFA99 si AOE2/Starcraft in salile de net... pana la CS

[Fedaykin]

Primul Witcher: Eram obsedat cu WoW si nu eram obisnuit cu gritty/realistic fantasy.

Si in cazul meu tot primul Witcher, dar din cu totul alte motive: pe foarte multi ii dezamageste combatul bazat pe clickuit ritmic, in timp ce pe mine a ajuns in timp sa ma prinda bine de tot, mai ales in momentul in care m-am obisnuit cu modul de a gandi/functiona sistemul de baza de AD&D (Aurora engine, fick ja!).
Nimic mai satisfacator sa te iei in piept cu vreo 4-5 Cemetauri si inca vreo 2-3 necrofagi, dupa ce ai dat pe gat o dusca de Swallow, aplicat necrophage oil, dat un Igni in mijlocul lor apoi incepi sa ii toci ca o adevarata morisca a mortii in care se transforma Geralt in Group style. Watch that XP pop, brotha!

Presupun ca tot la categoria "acquired taste" ar intra si World of Tanks... initial nu ma atragea mai deloc in afara de setting, apoi l-a instalat un prieten la mine pe PC cand a venit in vizita, m-a lasat si pe mine sa dau cateva lupte, explicandu-mi cateva notiuni de baza... apoi 1-2 luni mai tarziu mi-am facut si eu cont si incet-incet am intrat in lumea WW2 Armored Fighting Vehicles.
Vreo 30k de lupte mai tarziu...

[caleb]

Hidden and Dangerous. L-am trash-uit de câteva ori înainte să am răbdare să deprind schema stângace de control și sistemul de shooting.

La fel și Bloodlines. Mă enerva comutarea la o perspectivă mai action-y față de aia izometrică din Redemption, plus că am avut mult de așteptat să scap de crash-uri, blocaje și în general de bug-urile mai supărătoare. But what a game it is, now!

Seria C&C: am fost mereu mai degrabă un Warcraft / Age of Empires kind of dude, pe lângă care orice C&C e destul de auster.

[DreadWing]

Baldur's Gate sau, mai corect spus, AD&D 2nd edition:
- THAC0?
- Armura negativa e mai bine?
- 2D-16? Adica 2 zaruri cu valoare maxima 16?
- +1 inseamna magic item?
- Stai 1 ora la crearea caracterului; aduni de fiecare data valoarea atributelor si compari cu ce ai avut inainte pana primesti ceva decent?
- Puncte aleatorii pentru HP la crestere in nivel?
- Slabe sanse sa nimeresti ceva cu un fighter level 1 si e indicat sa fugi de lupi?
- Clasa mage e cea mai frumoasa, dar daca nu stii ce vraji sa-ti alegi la fiecare nivel e posibil sa-ti faci un caracter inutil?

"Mici" obstacole pe care daca le depasesti ai parte de o experienta superba. L-am jucat foarte tarziu, dar dupa atatia ani de la aparitie inca merita pe deplin.