Stati linistiti ca nici fizica nu e stiinta exacta

[Marius Ghinea]

stati linistiti ca nici fizica nu e stiinta exacta. se face tot prin vot: https://youtu.be/6s1f1i_TpEs?t=1m21s

now, really, stiinta nu exista. absolut toate stiintele se bazeaza pe credinta.

da, veti spune ca experimente, validare and stuff.

iar eu o sa va spun ca nu e nimic mai usor decit sa construiesti un sistem de iluzii functionale. deoarece ORICE ESTE UN SEMN AL CEVA.

eu unul consider ca semn suprem al impotentei mele mentale faptul ca am nevoie de un asemenea construct de credinte precum stiinta - fizica, medicina and stuff. mi-ar placea mult mai mult sa fiu lipsit de aceasta nevoie si sa elaborez stiinte seducatoare numai de dragul creatiei si al artei. iar apoi sa truchez ignoranta si ingustimea in observatie si sa ma las atras in tabloul vivant al facerii de univers. Univers pe care apoi sa-l sorb de toata iluzia, pina ce imi voi aminti din nou de Cunoastere si de Arta. si iarasi voi vrea sa pictez o lume, o existenta, in care sa fiu prost si sa-mi doresc fericirea.

din nefericire, sint prea prost pentru asta. dar, tot din nefericire, nu sint suficient de prost ca sa nu-mi dau seama ca stiinta este doar un construct bazat pe credinte, generator de iluzii functionale. this makes me incomplete. and extremely unhappy. nu va puteti imagina cit de deprimant este sa fii un om prea destept pentru cit este de prost.

[vulp]

o fi lacoma, dar stiinta e regina, cum este aparent din aceste versuri compuse de un reprezentant al culturii fin de siecle XX. romanesc:

Cu mine are bani, putere si respect,
Are tot ce vrea, cand vrea,
Cat timp este a mea, nu-i asa?
Doar ea-i femeia stiinta mea
Orice s-ar intampla, tot ea este regina.
Si orice-as face eu, ea ma tine in picioare
Stiu ca fara ea as fi fost la inchisoare. mort

[Waaagh!]

@Marius

Buna idee ai avut cu linkul acela de youtube. Citind mai departe despre Jones am invatat despre asa-numitul fenomen de fuziune indusa muonic. Muonul e o particula elementara asemanatoare electronului, diferentele fiind ca este mult mai masiva si are un timp de viata finit. Daca reusesti sa inlocuiesti macar unul dintre electronii unei molecule de hidrogen cu un muon, in noul sistem distanta medie dintre nuclee este cam cu doua ordine de marime mai mica decat in cazul unei molecule normale, astfel ca fuziunea la energii joase are loc cu o probabilitate rezonabila. Sa produci energie in acest fel este in continuare impractic, deoarece cu mijloacele actuale consumi mai multa energie generand muoni care sa-ti induca reactia decat obtii din fuziunea propriu-zisa. Problema e ca muonii utili iti dispar din reactie pe doua cai:

1. se dezintegreaza in cam o microsecunda and there's not much to do about that.

2. au prostul obicei sa se lege de nucleul de heliu obtinut in urma fuziunii, fiind scosi din reactie.

Din ce-am citit, problema majora e cea de la punctul 2. Inca se cauta metode de compensare, fie prin producerea ieftina a unei cantitati stupid de mare de muoni, fie prin inhibarea probabilitatii de captura de catre nucleele de heliu.

In ceea ce priveste ideea centrala a postului tau, desigur ca la baza unei teorii stiintifice ai un set de axiome pentru care nu ai alt sprijin in afara unei intuitii empirice care tine pana la proba contrarie. De exemplu, prima lege a lui Newton nu-i o chestie pe care s-o poti verifica in conditiile stipulate in enunt. O poti demonstra ca o teorema corecta in conditiile in care nu e decat un caz particular al principiului actiunii stationare (corpurile libere se deplaseaza pe geodezicele spatiului), dar asta nu inseamna ca ai eliminat postulatele din teorie, ci doar ca le-ai mutat pe un edificiu mai fundamental. Acum, desigur ca daca vei presupune ca intreaga existenta a lumii inconjuratoare este iluzorie, si nu numai la nivelul perceptiei noastre limitate, ci in esenta ei, desigur ca nici stiinta nu poate fi mai mult de o biata fantasmagorie care bantuie in jurul inexplicabilului si irationalului. In absenta unui mijloc obiectiv de testare, se poate presupune insa si contrariul, anume ca lumea exista in mod obiectiv si independent de noi. In aceste conditii, experimentul nu mai este o joaca a fantomelor, ci un mijloc de a pune in evidenta un fenomen real si independent de mijloacele care i-au revelat manifestarea.

Eu fiind de o ingustime infioratoare a mintii, prefer a doua varianta.

[Marius Ghinea]

Waaagh!, atunci cind ne-am intilnit ti-am povestit despre o mica scriere SF a mea, de cind aveam 16 ani. una cu un profesor de fizica si experimentul lui ratat de evidentiere a regulii lui Lentz. acolo puneam problema bazelor realitatii, si o faceam intr-un mod primitiv, dar cu citeva intuitii utile. una dintre ele era urmatoarea: un enunt nu este numai adevarat sau fals, ci exista nenumarate alte naturi ale valorii de adevar ale unui enunt. stiu ca poate suna aberant, dar pomenirea acestei afirmatii imi este ca argument pentru a te face sa intelegi ca o stiinta sta la fel de mult in mintea omului de stiinta, cit si in experiment si observatie.

din nefericire, oamenii de stiinta, ca si artistii, sufera de o grava lipsa de educatie a mintii. cum dracu sa mai ai timp sa-ti educi mintea atunci cind trebuie sa muncesti atita cu ea? mai mult, omul de stiinta confunda performanta stiintifica si pe cea intelectuala cu performanta mintii. nu sint deloc unul si acelasi lucru. de unde ingustimea de care vorbeai - caz normal de lipsa de autoeducatie a mintii, inclusiv a componentelor sale de imaginatie.

din fericire, un numar restrins de oameni de stiinta sint matematicieni, ceea ce le ofera uriasul avantaj de a-si putea educa mintea, cu o probabilitate mai mare de succes decit a oricarui alt om de stiinta. iar numele unuia dintre acesti matematicieni a fost Godel. daca mai multa lume ar pricepe macar la nivel de diletant informat ceea ce a zis omul ala si ce au mai bigudit altii ca el in acelasi domeniu, ar fi lumea mult mai plina de oameni care gindesc cu gura inchisa si cu ochi mirati si zimbitori.

[Waaagh!]

@Marius

Ca sa leg frumos lucrurile prezentate de tine trebuie sa incep cu sfarsitul postului tau. Opinia mea e ca transpunerea directa a oricarui rezultat din domeniul matematicii in cadrul oricarui alt domeniu nu poate produce decat ceea ce in termeni simpli se numeste o "tampenie". De exemplu, ca l-ai pomenit pe Godel, exista o moda printre pseudometafizicienii entuziasti sa demonstreze existenta lui Dumnezeu folosind teoremele lui Godel. Un logician calificat poate sa demonstreze de ce incercarea antimentionata nu are calitatea de adevar sau fals metafizic, ci de tampenie.

Eu cred ca are sens sa aplici uneltele matematicii intr-un alt domeniu (fie el fizica, biologie, inginerie, metafizica etc.) atunci cand ai un set de reguli care interfateaza conceptele matematicii si conceptele domeniului in care vrei sa o aplici. Ca sa ma apropii de povestioara ta (pe care, cel putin in mare, cred ca n-am uitat-o ), tu ai de exemplu o regula de interfatare care iti spune ca un camp magnetic (un concept al fizicii) poate fi pus in corespondenta cu un camp vectorial axial (un concept al matematicii). Din cunoasterea mea, vreo motivatie fundamentala a corectitudinii acestei interfatari nu exista, in afara de aceea ca pur si simplu se constata faptul ca modelarea abstracta a unui camp vectorial axial folosind metodele calculului vectorial iti permite sa prezici comportamentul unui sistem fizic in care se manifesta un camp magnetic. Mai departe, ca sa discutam in ce masura ideea propusa de tine este sau nu aberanta, trebuie sa facem urmatoarea precizare. Aproape contemporana cu Godel a fost o mare femeie matematician, Emmy Noether. Una dintre teoremele ei spune, odata interfatata cu concepte fizice, ca legile fizicii nu se schimba de pe azi pe maine. Ori asta ar face imposibil ca, in acelasi set de conditii care definesc experimentul (mai putin indicatia ceasornicului), rezultatul de azi sa fie diferit de cel de maine (exact lucrul care rasturna lumea fizicianului din povestioara ta).

Cu toate astea, chiar daca teorema este pentru toata vesnicia corecta in domeniul matematic, nu ai nicio garantie ca interfatarea cu fizica nu are o limita de aplicabilitate ce inca nu a fost atinsa. O infirmare ar putea fi chiar data dintr-un loc destul de surprinzator: masurarea conductantei unei jonctiuni semiconductoare plasate intr-un camp magnetic foarte intens poate spune daca unele dintre constantele fundamentale cunoscute (viteza luminii in vid, sarcina electronului, constanta lui Planck) se schimba sau nu cu trecerea timpului.

In concluzie, parerea mea e ca fara o interfatare cat de cat temeinica intre domenii (in cazul particular al fizicii ea fiind bazata pe observatii empirice) si fara stabilirea limitelor de validitate ale acestei interfatari, nu ai cum sa obtii altceva din simpla rumegare a unor idei din matematica, cel putin nu dincolo de placere intelectuala sau glume cu potential nerdy.

Ai pomenit ceva despre psihologia cercetatorului dar parca n-as mai comenta acolo. Nu numai ca nu ma pricep, dar dupa ce-am citit niste studii legate de trasaturile generale ale profilului psihologic al cercetatorului, am constatat ca n-am nicio treaba cu modelul lor.

[Marius Ghinea]

dunno man about God & stuff, habar nu aveam ca unii se metafizicesc pe asta. eu cred ca Godel zice foarte simplu faptul ca nu poti descrie in mod complet un sistem folosindu-te numai de elementele sistemului respectiv. sau ca un limbaj nu se poate descrie pe sine . ceea ce spune totul despre orice logica, oricit de calificat ar fi practicantul. pe scurt - nu se poate logica fara inconsistente. iar cind o mica parte dintr-un edificiu logic are o inconsistenta, intregul edificiu este inconsistent.

povestioara mea nu spunea ca legile fizicii s-au schimbat si nu se ducea deloc atit de departe incit sa interfatare. povestioara mea spunea numai ca profesorul a vazut ca setul de testare a regulii lui Lenz se comporta pe invers in timpul experimentului de la ora de fizica din acea zi. si toata chestia care a urmat nu da o explicatie, nu face ipoteze si nu propune modele. arata pur si simplu cum, pe terenul fertil al unei posibile caderi psihice, o asemenea impresie de nerespectare flagranta a unei reguli beton din fizica determina demantelarea treptata a intregii perceptii a respectivului profesor asupra realitatii fizice incungiuratoare. si mai vorbea textul cu pricina despre efortul profesorului de a se intoarce la normalitate, dar nu prin invocarea pe de rost a manualelor de fizica de clasele I - XVIII, ci prin simpla rugaciune repetata cu putere si teama paroxistica: "realitatea TREBUIE sa fie cea pe care o cunoscuse pina atunci, TREBUIE, TREBUIE, NU poate fi drumul care i se deschisese in fata dupa ratarea experimentului de azi". de aici legatura, poate anecdotica, cu credinta.

dar revin la una din afirmatiile profesorului: "un enunt nu este numai adevarat sau fals, ci exista nenumarate alte naturi ale valorii de adevar ale unui enunt". sa-ti dau un mic exemplu in acest sens. valoarea de adevar a unui enunt este un atribut al acelui enunt. spunem ca enuntul are atributul de a fi adevar sau fals. but, funny thing, in "timpul" unei axiome, adevarul sau falsul nu mai sint atribute, ci predicate. practic, o axioma este interfata cu o functie de "adevarizare". apoi, aceste predicate isi pierd subit functia, ca prin amnezie spontana a gindirii, si devin atribute. nope, ele sint in continuare functii de "adevarizare", predicate, aceasta era natura lor la inceput si ea nu s-a schimbat pe parcurs. si pe tot arborele unei constructii logice, al unei teorii, ele nu ramin nimic altceva decit predicate. aceasta natura a valorilor de adevar este esentiala, dar mintile majoritatii oamenilor nu pot lucra cu ea, de unde rupturile logice elementare, dubla masura cu care judecam structurile teoretice in care folosim adevarul sau falsul.

si de aici se intelege repede un lucru. un univers/existenta in care exista cel putin un element virtual este in intregime virtual. pentru ca observarea sa consistenta, completa, nu se poate sustine din interiorul sau, ci numai din exteriorul sau. adica in virtual, raportat la respectivul univers/existenta. adica, pentru ca viata ta sa fie consistenta, sa para materiala, ea trebuie traita in virtual. tu traiesti in virtual, unde construiesti aparate logice de observatie, unde te slujesti de predicatele "adevarizarii". si, de aici, si ceea ce pare nevirtual, sistemul "material" observat se contamineaza de virtualitate. tu esti elementul virtual din universul curent. mintea ta este virtuala. tu contaminezi de virtualitate un posibil minunat univers material obiectiv. suna timpit. ghinion.*

thing is, eu sint un papugiu al gindirii. un cirpaci. nu am pic de cultura matematica sau fizica si ma dau cu parerea ca un neica nimeni. un criptodoct. un apocrifoman. un urechist al gindirii abstracte. defectul meu este urias - gindesc numai singur, fara prea mult ajutor. altii gindesc cu atita ajutor incit au ajuns sa li se para ca gindesc singuri.

LE. *this paragraph makes little to no sense. it is just a taste of the paradox we happily live everafter and in between. este tocmai semnul ca dincolo de un anumit prag, nu mai poti articula inteligibil, ci poti da doar semne catre altii ale anumitor lucruri. logica este prea slaba pentru a sustine anumite informatii.

[Doc]

"Godel zice foarte simplu faptul ca nu poti descrie in mod complet un sistem folosindu-te numai de elementele sistemului respectiv. sau ca un limbaj nu se poate descrie pe sine"

Treaba lui Godel ce zice. Godel e Godel, sau God? Poate ca si teoria lui Godel e inconsistenta, conform propriei lui teorii, nu? De ce ar avea taman teoria lui Godel valoare de adevar absoluta?

*Back to the real world*

[Marius Ghinea]

Godel nu vorbeste despre consistenta teoriilor, ci a structurilor prin care acestea sint exprimate si angrenate. e o diferenta micutza acolo, mica de tot... si, ca orice teorie, si aceasta este doar un simbure din care poate sa rasara un arbore al cunoasterii, nimic mai mult.

[Waaagh!]

Well, point was ca in afara cadrului logicii matematice in care acele teoreme au fost formulate, ele nu prea au vreo relevanta sau insemnatate. Intr-un domeniu in care preocuparea nu consta in verificarea formala a unor afirmatii, ele nu te incurca/ajuta cu nimic, dar te pot conduce repede-repejor intr-un periplu prin tara bazaconiilor.

[vulp]

One striking feature of what we may call Dirac’s interpretation of quantum mechanics is that it is not an interpretation made “from the outside”. In the spirit of Tractatus, Dirac always lets the theory express itself “from the inside”, and in the clearest possible way, even developing his own mathematical notation that is notable for its “brevity, elegance, and transparency”. In this way he let the logical structure of the theory be displayed, lets it “show itself” as clearly as possible, and then said nothing about it.

This has placed Dirac outside the discussion on the interpretation of quantum mechanics. The research activity growing out of this discussion, starting with early discussions between Bohr, Einstein and other pioneers, has always tried to interpret quantum mechanics from the outside in terms of the space-time-causality structure of classical mechanics, in terms of experiments, in terms of hidden variables, or in terms of existing language. Because Dirac did not participate in these discussions, he gave the impression that he did not have any view on the interpretation problem.

(sublinierea e din original)

Bonus:

"Il stiu si eu pe Ronnie. Am mai jucat si eu biliard, ma uit si eu, dar nu-s asa de precis ca el, de punctual. Dar dadeam si eu niste lucruri de-astea, cum e biliardul e si fotbalul... trebuie sa stii geometrie, de tangente, totul legat de geometrie. Cum e biliardul e si fotbalul. Trebuie sa te orientezi in spatiu, unde se uneste unul cu altul, cum ajunge bila, daca dai o pasa in adancime, cum se uneste...", a spus Hagi.

Geometria e baza celor mai primitive chestii demonstrabile.

[Marius Ghinea]

ceea ce nu pricepi tu Waaagh! este cit de tare ma infurie cei care dispretuiesc bazaconiile. da, bazaconiile despre care vorbesti sint exact teritoriul din care vin ideile. fara bazaconii nu ar exista o gramada din lucrurile pe care nu le consideri bazaconii. pentru ca nu exista nicio diferenta intre real si imaginar, iar iluziile functionale sint materialul de orbire cel mai des intilnit pe suprafata oricarui cortex. intreaga stiinta nu este altceva decit o seducatoare bazaconie functionala. material numai bun de adormit mintea si simturile daca e si luat in serios. ajunge ca te folosesti de ea, ajunge ca ne folosim de ea, dar sa o mai si luam in serios, sa-i oferim un statut pe care nu il are mai mult decit orice alta bazaconie, asta ma infurie crincen. retine naibii o data: nu exista nicio diferenta intre imaginar si real, totul este categorisibil ca o bazaconie, oricit ar fi de functional! cind o sa pricepi asta poate o sa incepi sa-ti folosesti singurul lucru care esti: mintea.
yup, m-am enervat tare. mi se parea ca esti capabil sa te contrazici. m-am inselat.

[Waaagh!]

Desigur ca din bazaconie poate sa rasara si ceva bun. E plin de scientisti care au spus lucruri traznite, s-a ras de ei cu deceniile si intr-un final li s-a dat dreptate. Dar e la fel de adevarat ca bazaconia libera sa goneasca pe stepele mintii odihnite, neingradita de chingile unui sistem de gandire, neconstransa de vreo verificare suplimentara sau de judecata altora, de regula nu e germenul progresului, ci amurgul gandirii, care lasa loc intunericului manipularii si beznei care limiteaza individul. Sunt exemple si din acestea cu duiumul.

Sunt de acord ca exista traznai care intrezaresc bulgarele de aur, dar n-am priceput de ce sunt toate traznaile nestemate ale gandirii si de ce rasar mai des printre balarii decat intr-o gradina lucrata. Dar daca te supara asa tare discutia, nu e cazul sa insisti cu alte explicatii.

[Doc]

bazaconiile despre care vorbesti sint UN teritoriu din care vin ideile

Fixed

Uneori ideile vin din Lalaland, dar de cele mai multe ori vin din niste minti sanatoase, educate, care fac o cercetare serioasa, aplicata. E periculos sa crezi ca progresul vine exclusiv prin intermediul Spitalului 9.

[Waaagh!]

Eu i-as da dreptate lui Marius daca in discutie era vorba despre triburile de pe malurile Eufratului care radeau de mama focului de nebuna care a pus seminte la incoltit sau de ciudatul care netezea un pietroi la gura pesterii. Fara discutie ca ideile care au pus civilizatia umana in miscare au fost bazaconii pure, ce au scaparat ca licuricii in noaptea mintii primitive. Chestie care, daca te gandesti putin la ea, e de toata uimirea. Ambitiile din AD 2016 sunt unele care mie mi se par mult mai modeste. N-as putea sa spun acum daca au un potential de impact mai mare sau nu ca inventiile din amurgul preistoriei. Acum trebuie sa se invarta roata moleculara, ca sa alerge nanoparticula mai repede pe autostrada pavata cu proteine. Lucrurile astea fiind atat de indepartate de intuitia umana imediata, imi vine greu sa cred ca solutiile pot rasari ca bazaconii pure ale unei minti odihnite. Cred ca pentru scopuri atat de modeste trebuie si minti obosite de la atata sapat pana acolo jos, unde se agita proteinele.

[vulp]

Waaaaghe, intai zici de descoperirile care s-au intamplat gratie inspiratiei/sansei... adica fara niciun scop aparent... apoi mentionezi cuvantul "ambitii," adica incercari (inclusiv inspirate si accidentale) care se orienteaza spre un scop stabilit (de reptilieni, evident). Cred ca e o prapastie vasta intre aceste doua domenii - prima se poate caracteriza drept stiinta sau arta (in termeni maoisti, experiment stiintific), cat timp a doua drept inginerie sau propaganda (in termeni maoisti, lupta pentru exploatarea resurselor, sau, in cazul cel mai trist, lupta de clasa).

De fapt, daca suntem aici, doresc sa va impartasesc eseul numit "De unde vin ideile corecte?"

[Doc]

Ceausescu a fost de acord cu Mao? Ceausescu ce zicea despre descoperiri?

[Marius Ghinea]

hmm, dupa ce am iesit nitel pe afara, la intoarcere ma uit peste acest topic si nu inteleg nimic. fiecare vorbeste despre treaba lui. stiu doar ca eu vorbeam la un mod general despre, in timp ce altii vorbesc aplicat, din diverse perspective practice - vezi pomenirea consecventa a notiunii de progres, ireprosabil de straina mie.

sintem pe vai radical diferite. eu sint interesat din perspectiva actiunii de establishment de realitate. ceilalti sint deja oameni ai muncii in realitatea respectiva, bine prinsi de ea.

no, asta e. spor la trait!

[vulp]

perspectiva actiunii de establishment de realitate

Pai, daca functioneaza, inseamna ca face parte din realitate. Daca nu functioneaza, inseamna ca nu face parte din realitate. Suma lucrurilor pe care le descoperim ca functioneaza in realitate creste. Aceasta crestere se numeste progres, in acest caz progres stiintific.

Oamenii muncii traiesc intr-o cu totul alta realitate. Ei lucreaza la exploatarea resurselor, in timp ce se confrunta cu probleme sociale reale sau inventate de jurnalisti, oameni din marketing si oameni de reclame.

[Doc]

Dupa mine (om ancorat in realitati, peisan a la Moromete in realitatea lui Ghinea), filosofia frumoasa, inteligibila, care spune ceva, CARE-TI AGITA NEURONII e cea antica. Grecii clasici, Sung Tzu, Confucius, Iisus chiar. E aia facuta preponderent de oameni deasemenea ancorati in realitati, de oameni enciclopedici, de superstarurile vremurilor lor.

Modernii imi par niste epigoni alambicati, ermetici, oameni confuzi, pentru ca daca n-ar fi confuzi s-ar putea exprima clar si concis samd. De absconsi ce sunt, cu cat sunt mai neintelgibili, cu atat isi construiesc un piedestal de genul "Pfuai, TU ai vazut ce a scris ala? Ala-i cel mai tare, clar. Nu pricep nimic, DE AIA trebuie ca ala e cel mai tare". In era comunicatiilor sa transmiti ceva neinteligibil e egal cu zero, dar spune asta daca ai cui...
TIE, Marius Ghinea, ce-ti veni sa te joci de-a epigonul depresiv? Nu mai bine faci drepti cu redactia si reglati chestiile cu distributia, sa punem odata mana pe revista? Daca nu tu, atunci cine?

[vulp]

Yo G-man, nu te supara pe noi. Incercam si noi sa te comunicam asa cum si dumneata incerci sa te comunici pe noi. Esential e sa nu ne pierdem cu rabdarea si sa ajungem sa ne intalnim undeva la mijloc pe aceasta tundra metafizica.

valoarea de adevar a unui enunt este un atribut al acelui enunt. spunem ca enuntul are atributul de a fi adevar sau fals. but, funny thing, in "timpul" unei axiome, adevarul sau falsul nu mai sint atribute, ci predicate. practic, o axioma este interfata cu o functie de "adevarizare". apoi, aceste predicate isi pierd subit functia, ca prin amnezie spontana a gindirii, si devin atribute. nope, ele sint in continuare functii de "adevarizare", predicate, aceasta era natura lor la inceput si ea nu s-a schimbat pe parcurs. si pe tot arborele unei constructii logice, al unei teorii, ele nu ramin nimic altceva decit predicate.

Cum vad eu situatia (posibil si dumneata) este ca exista nenumarati arbori. Probabil un numar infinit. Acuma, omul poate sa faca doua lucruri:

1. sa gaseasca cei mai de baza arbori (de exemplu, daca vede un copac in flacari, sa incerce sa afle ce este focul - sau sa observe ca doua linii pot fi paralele sau nu)

2. sa investeasca timp in exploratul arborelui (asta tine de credinta, parerea mea...)

Acuma, odata ce destul timp a fost investit in explorarea unei ramuri (zeci, sute, mii de ani), acea ramura nu este numai explorata, aplicata in stiinte, predata in scoala generala - dar este si descrisa excelent. Aceasta excelenta in descriere (concizie, reflectare multifatetata, exemple canonice, tot ce vrei) duce la o asimilare rapida a ramurei respective. Acest aspect e crucial deoarece o viata de om dureaza circa 80 ani, iar exploratul trebuie mereu luat de la capat. Insa, daca un om poate sa asimileze o ramura in timp util, avem posibilitarea sa beneficiem de personalitati precum Maxwell, Abel, Bolyai, Gödel, Erdős etc.

De exemplu, de pe wikiu' lu' Bolyai János:

He became so obsessed with Euclid's parallel postulate that his father wrote to him: "For God's sake, I beseech you, give it up. Fear it no less than sensual passions because it too may take all your time and deprive you of your health, peace of mind and happiness in life". János, however, persisted in his quest and eventually came to the conclusion that the postulate is independent of the other axioms of geometry and that different consistent geometries can be constructed on its negation.

He wrote to his father: "I created a new, different world out of nothing."

Altii n-au fost la fel de norocosi.

"Problema" e ca majoritatea oamenilor pasionati de stiinta se ocupa numai de ramurile traditionale. Parerea mea este ca ok asa. Daca n-ar fi asa, probabil ar ajunge stiinta unde a ajuns cultura, dominata de oameni de stanga obsedati de promovarea non-valorilor, oameni care nici nu observa ca "noutatile" exprimate de ei au avut deja 15 rezolvari desavarsite acu 300 ani... iar daca cineva ar aduce a 16-a rezolvare, in mod sigur nu vor fi ei

aceasta natura a valorilor de adevar este esentiala, dar mintile majoritatii oamenilor nu pot lucra cu ea, de unde rupturile logice elementare, dubla masura cu care judecam structurile teoretice in care folosim adevarul sau falsul.

Nu are toata lumea timp pentru tot. Nici macar aia care explorau arborii de baza. Trebuie sa fim milostivi, fara ca asta sa ne impiedice sa punem mana pe mitraliera.

Cei care voteaza, voteaza ce ramura sa exploreze. Pentru ca si-au impartit efortul in exploratul ramurilor multiple ale aceluiasi copac - si e posibil ca in 20 ani sa putem afla (asta daca teoria e corecta!) daca una dintre aceste ramuri descrie realitatea sau nu. Deoarece costa 2000 euro pe luna un Phd researcher (sa nu mai vorbim de pretul echipamentelor construite specific pentru scopuri experimentale) ai nevoie macar de cateva sute pentru a avea rezultate din 3 in 3 ani sa zicem.