Doc wrote:Dupa mine (om ancorat in realitati, peisan a la Moromete in realitatea lui Ghinea), filosofia frumoasa, inteligibila, care spune ceva, CARE-TI AGITA NEURONII e cea antica. Grecii clasici, Sung Tzu, Confucius, Iisus chiar. E aia facuta preponderent de oameni deasemenea ancorati in realitati, de oameni enciclopedici, de superstarurile vremurilor lor.
Modernii imi par niste epigoni alambicati, ermetici, oameni confuzi, pentru ca daca n-ar fi confuzi s-ar putea exprima clar si concis samd. De absconsi ce sunt, cu cat sunt mai neintelgibili, cu atat isi construiesc un piedestal de genul "Pfuai, TU ai vazut ce a scris ala? Ala-i cel mai tare, clar. Nu pricep nimic, DE AIA trebuie ca ala e cel mai tare". In era comunicatiilor sa transmiti ceva neinteligibil e egal cu zero, dar spune asta daca ai cui...
"TIE, Marius Ghinea, ce-ti veni sa te joci de-a epigonul depresiv? Nu mai bine faci drepti cu redactia si reglati chestiile cu distributia, sa punem odata mana pe revista? Daca nu tu, atunci cine? "
Redactia de care vorbesti are tot respectul si increderea mea. Sint absolut convins ca aceia dintre colegii mei care se ocupa de aspectele pomenite de tine fac tot ceea ce este posibil pentru ca revista noastra sa existe pe piata romaneasca. Daca este sa stea cineva drepti, apoi acela sint eu, prezentind onorul unor oameni care au dus tot greul in acesti ani fara de Level, reusind ceva ce eu nici macar nu am visat ca e posibil: revista tiparita Nivelul 2. Daca nu eu, atunci EI.
Si ca sa fie lucrurile clare. Pentru N2, eu nu am nici timp, nici energie sa fac altceva decit sa scriu. Toate resursele mele sint concentrate pe jocurile pe care vreau sa le dezvolt. Primul este gata pentru jocuri locale, anul acesta sper sa termin faza beta pentru multiplayer online. Ceea ce nu este usor pentru cineva care a invatat sa programeze dupa ce a ramas somer de la Level si care lucreaza singur.
Din pesimismul bacovian ai trecut in oda si adoratie, si nu e bine - si nici nu e cazul, inca. Realizam amandoi ca vorbim despre un numar anuntat la inceputul lui noiembrie? Ori se regleaza ceva lucruri, repede, ori or sa apara 4 numere pe an... Normal ca toti dorim numai bine samd., insa metehnele vechi continua. Comunicare criptica (pe baza de asi in maneca), inertie (sunt oameni care va spun ca nu lucreaza cu posta si ca prefera sa plateasca rambursuri din buzunar, redactia nu si nu) samd. Cu pretul asta, cu platit posta din buzunarul vostru, cu atata munca investita in alte activitati decat scrisul, e greu de urnit bulgarele de zapada.
Multa bafta cu proiectele. Parca inca n-ai spus nimic despre ele? niste hinturi, preview, ceva? Poate vezi ca sare urmatorul Mount & Blade de pe meleagurile noastre
Marius Ghinea wrote:jocurile pe care vreau sa le dezvolt. Primul este gata pentru jocuri locale, anul acesta sper sa termin faza beta pentru multiplayer online.
Oh te rog domnule Ghinea, zi-ne ca este un Thief cu blocuri si mineri si muncitori si Partid si sali polivalente!
Cam dificil de urmărit, nu vorbeați cu toții despre subiectul de la care s-a pornit. Scuze de revive, l-am văzut abia acum. Și cum îmi place să mă trezesc scriind, simt nevoia să-mi etalez și eu prostia:
Senzația mea este că Marius vorbea în special despre natura lucrurilor. Cu tot cu virtualitatea ei contaminantă de materie (aș fi tentat să înlocuiesc virtualizare contaminantă cu energie, nu știu de ce). Problema mea este că de la natură, orice trece printr-o reprezentare, adică ajungi să operezi cu o imagine mai mult sau mai puțin fidelă a modelului natural. Virtualizarea este necesară reprezentării, dar totodată, evident, contaminează poate nu natura în sine, cît reprezentarea, rezultatul virtualizării. Din rațiuni practice, apare nevoia de brevitate, care duce reprezentarea respectivă la nivel simbolic. Pe calea asta, se face și conservarea unei reprezentări, alături de niște indicii (definiții, postulate etc.).
La despachetare, mi se pare teribil de greu să menții corespondența cu reprezentarea înițială și am senzația că validarea indentității reprezentării se face mai degrabă prin consens. De unde ajungem la mlăștinoasa fundație pentru ceea ce numim știință. Necazul și mai mare îl am cu reîmpachetări și descpachetări și noi consensuri succesive, care, mi se pare, tind să ajungă la reprezentări care nu mai au foarte multe în comun cu natura modelului / lucrului respectiv. Fiind însă sprijinite de valoarea simbolică și de consens, plus cu toate avantajele operaționale pe care le aduce simplificarea asta, tind să fie agreate și confundate cu natura de o vastă majoritate care ia contact cu ele.
De unde se ridică întrebarea: este posibilă modificarea naturii prin reprezentări și simbolizări repetate? Prin toate distorsiunile și reducțiile compensate prin corelări forțate la „instanțierea” necesară operațional?
Unele trebușoare, precum programe capabile să se automodifice în timpul execuției, îmi dau iluzia asta, însă sînt și eu destul de sigur că modificările pe care le fac se înscriu cu strictețe în paradigma în care au fost concepute, cu alte cuvinte se mișcă în sfera respectivă, fără a o putea modifica sau descrie ele însele vreodată.
O altă chestie, oarecum legată de asta, este că absolut orice, de la ingestia unui fruct, pînă la operarea cu un concept, tinde să genereze o oarecare toxicitate individului. Odată atinse cote maxime de intoxicare, apar efecte secundare nefaste - precum indivizi striviți de anumite idei, să zicem. Unde toxicitatea nu se acumulează la fel de repede, însă materialele necesare digestiei nu mai pot fi produse în cantitate suficientă, apare digestia parțială sau chiar eliminarea aproape intactă a fructului / conceptului respectiv, cu un consum însemnat de energie, fără vreun beneficiu real pentru individ.
De cîte ori știm, cînd mîncăm, dacă o facem degeaba sau ne facem mai mult rău? Dar cînd întîmpinăm concepte, idei?
N-am inteles ce a postat Caleb, ori poate m-am pierdut prea mult in latura inexacta a fizicii. Ar fi fost ideal "un Thief cu blocuri si mineri si muncitori si Partid si sali polivalente!", dar pentru inceput e bun si joculetul simplu.
E imposibil sa lucram fara abstractizari grosolane, puterea de calcul necesara procesarii conceptuale totale ar fi de cateva ordini de putere mai mare. O intreprindere mult prea enorma (si probabil inutila) pentru mintile noastre trecute prin rigorile optimizarii biologice.
Mărar - Exact, motiv pentru care ar fi ideal să nu ne mai batem cu pumnii în piept cînd afirmăm că știința deja a spus totul despre X și dacă nu cumperi ce zice ești automat un prost. E un avantaj enorm operațional să mergi pe constructele științei, dar trebuie să ții minte că e comprimată treaba, o mulțime de puncte care aproximează plauzibil natura a ceea ce descrie, nu adevărul absolut.
Am avut un șoc colosal cînd mi-am dat seama că la noi în școală este o crimă că nu se predă istoria științei - poate au luat contact doar cei norocoși să fi avut profesori care să înțeleagă asta și să compenseze. În rest, dacă nu te interesezi tu, te lasă în prostia ta.
E o discutie interesanta desi cred ca problema a fost deja transata de primul post al lui Waagh. Nu sunt sigur ca am inteles care sunt nemultumirile lui Marius legate de stiinta dar am senzatia ca acestea sunt legate de o confuzie pe care acesta o face. Daca interesul lui e legat de "actiunea de establishment de realitate"(realitatea in sensul tare, realitatea ultima) atunci ar trebui sa stie ca asta nu e responsabilitatea stiintei. Asta e treaba filosofiei. Si, la fel ca in majoritate problemelor importante pe care le-a abordat nici in aceasta chestiune filosofia nu a ajuns inca la o solutie definitiva. Stiinta nu are pretentia ca ne serveste adevaruri absolute, doar ca ofera un model (presupun ca poti folosi si expresia "iluzie functionala" desi ideea ca e usor sa le construiesti, cel putin in cazul stiintei, e stupida: eforturile de edificare a teoriilor stiintifice cer si imaginatie bogata si disciplina mentala severa, vorba lui Brian Cox:"is not easy to imagine such a thing that behaves a little bit like a particle, a little bit like a wave and a little bit like neither") provizoriu, care poate fi imbunatatit succesiv, dar care probabil nu o sa se suprapuna niciodata perfect peste realitatea pe care o incearca sa o descrie. Si da, stiinta porneste de la premisa ca exista o realitate obiectiva care se supune unor legi care pot fi macar in parte cunoscute. E o presupunere oarecum arbitrara dar nu o sa gasesti nicaieri, nici in matematica, nici in logica sau filosofie baze mai solide de la care sa pornesti in explorarea realitatii.
Se stie de mult ca majoritatea rezultatelor cercetarii sunt bune de aruncat la gunoi. S-a constatat ca cea mai eficienta strategie e sa lasi lumea sa cerceteze in voie, si din tot gunoiul ala tot o sa rasara ceva util cu suficienta regularitate ca sa justifice investitia.
"
