Dark Souls 3

[sebas]

Ei, hai, DLCuril au fost excepționale. Și câteva zone din jocul de bază, cum ar fi No Man's Warf.

Eu sunt mai curios ce au să facă cu combat encounters. Din ce filmulețe am văzut pare organizat în stilul DS1, slow and steady, față de swarmurile din DS2.

Mai sunt Lifestones sau ne reîntoarcem la limited healing?

[Waaagh!]

dlcurile sunt clar mult mai bine facute decat tot restul jocului, at least level-design wise, dar stilul grafic, cromatica, estetica sunt cu totul altele in ds2. Nu spun ca nu-i frumos prin Narnia sau Black Gulch, dar n-au reusit aproape niciodata sa evoce sentimente de singuratate sau mister, cum fac nivelurile din primul joc. Chiar si in niveluri precum Huntsman's Copse, unde te ia putin cand vezi stolul de ciori peste padure, atmosfera se diminueaza rapid din cauza cromaticii mai calde si inamicilor care nu sunt la fel de impunatori. Alerg oricand Hollow Warriors, cu echipamentul lor ruginit dar inca zdravan, parca scosi direct din legende scandinave, peste putrezitii purulenti din ds2, care scot si cate un ragait amuzant cand se impiedica anemic.

[caleb]

În mod ciudat, că tot ziceţi de primul, mi s-a părul că la prima jucare, pe conservă, a ajutat într-un fel şi rezoluţia mai modestă atmosfera. Nu mă plâng de upgrade-ul vizual pe PC şi probabil mai e şi chestia că-l ştiam deja, dar parcă era mai de vis.

Ha, la 2 am tot vrut să fac review, dar n-am mai apucat, însă l-aş fi depunctat sever pentru atmosfera mai sărăcăcioasă şi convenţionalismul în care se zbate lumea de joc.

Faza cu seria asta e că, odată ce ai jucat Demons Souls, ai forma brută şi foarte frumoasă dealtfel a conceptului, Dark Souls aduce o rafinare şi alte dimensiuni, dar pierde din focus, pe urmă... e vorba mai mult despre succes şi nevoia de bani, indiferent că sunt tot bune şi merită jucate sau nu. Adică nu pierzi nimic esenţial nemaijucând după DS şi ... DS. Zicea şi Mandrake Root, că deja la DLC-urile de DS2 i s-a părut mai relaxant să programeze API-uri câte patru ore versus o singură oră de butonat prin joc

Să vă mai dau un hint cu DS 2, cel puţin. Inamicii. În primul, s-a simţit linia trasată de M, pe când în 2 se mişcă, se aud şi arată mai generic. Nu e vorba că sunt nasoi sau nu ţi se face frică, nu te sperii. Dar scade mult factorul deznădejde, pustiire, speranţă fadă şi orice altceva ţi-ar fi putut induce doar observarea lor. De fapt, ajungi la un fel de compasiune în DS1, pe care n-am atins-o în 2. Prima dată când am văzut un uriaş dormind în pădurea aia rămâne unul din punctele culminante din toată căsnicia mea cu jocurile. Nu mai zic, când s-a şi ridicat, aşa, agale
Pe când, în sequel, odată ajuns la insulele alea cu dragoni, pe bune că m-am dezumflat. Era magnific peisajul, dar dragoneii doar nişte orătănii tâmpe. Cu ăia din primul dezvoltasem o relaţie, ce naiba!

[Waaagh!]

Ce bine le zice caleb. Sunt atatia inamici care rup toate normele adevaraciunii in ds1. Citisem la un moment dat ca Miamuki ala sau cum il cheama a cam stat cu parul pe baietii de la design, ori chestia asta s-a vazut din plin. Din pacate, 90% din fauna lui ds2 e alcatuita din umanoizi generici, de masa corporala si uratenie a echipamentului variabile. Orataniile cu design batshit crazy de care te mai loveai in primul ori sunt complet absente ori sunt atat de insipide ca am uitat complet de ele, iar printre umanoizi nu rasare nimic macar pana la genunchiul unui black knight.

[sebas]

Apropo de comparatii și linii de design, videourile lui Joseph Anderson despre DS si DS2 sunt excelente: https://www.youtube.com/channel/UCyhnYI ... xQQ/videos

Eu cred că sunteți un pic prea exigenți față de designul artistic din DS2. No Man's Warf este deosebit de atmosferic și ca locație și ca mobs (vikings, dark stalkers, prima apariție a unui nimble shadow). Forest of Fallen Giants e comparabil cu Undead Burg, Doors of Pharros e o zonă memorabilă etc. Sincer, singura zonă care pentru mine a fost o dezamăgire totală a fost The Gutter.

Desigur, DS2 nu nimerește aceeași combinație excepțională din DS1, când îl joci e evident că îi lipsește...ceva. Dar asta nu înseamnă că nu e un joc excelent.

[Waaagh!]

Dap, asta-i culmea, ca si eu in general am numai cuvinte de lauda pentru el. Incep sa stramb din nas numai cand trebuie sa-l compar cu primul, lucru care inevitabil sa intampla.

[caleb]

Exact, asta ziceam, rețeta în sine e excelentă, dar dacă ar trebui să încerci doar un joc, atunci ar trebui să fie DS sau DS, nu DS2 sau exclusivenia aia de PS4 victoriană. Dar nu de exigență e vorba, ci de simpla capacitate de a observa nuanțele respective și neșansa de a fi mediu deranjat de ele

A, în doi plutea și o duhoare de MMO-ism și diabloită (jucători avizi de MMO-uri și diablo, precum Koniec, l-au apreciat foarte mult), pe care am putut-o ignora, dar, țin să precizez, din cauza căreia am ajuns să joc chestii precum DS, Gothic etc., fiindcă detest MMO-ismele, cooldown-urile idioate, grafica aia derivată din WoW, prea de bandă desenată generică și tot disconnect-ul ăla tactil și lipsa de dinamică transferate din plin și în RPG-uri offline, precum Amalur sau mai știu eu care, că nu sunt puține.

Din punctul meu de vedere, strict în termeni de influență, Blizzard a făcut, indirect, două dintre cele mai mari deservicii pentru RPG-uri. Unul a fost seria Diablo, celălalt, WoW. Nu pentru că ar fi proaste, ci fiindcă majoritatea s-au apucat să copieze din ele în loc să vină ei cu fazele lor. Ori rețeta Blizz e pentru obsesiv-compulsivi, grinding, butonare la limita crizei de epilepsie, iar eu apreciez atmosfera, explorarea și o oarecare senzație tactilă mijlocită de schema de control. Pe care, de bine, de rău, o va avea și DS3 cu siguranță. Dacă te uiți care sunt jocurile populare mainstream, sunt exact alea din categoria semințe, precum WoW, MOBA, DOTA, Counter, care numai din categoria Minunata Lume Virtuală nu fac parte.

[cg1700]

exclusivenia aia de PS4 victoriană

Nu e bun Bloodborne?

[caleb]

Precum toată seria, formează un gen în sine, nu are cum să nu fie bun, îți place sau nu, mai degrabă. Am zis eu că e rău?

[cg1700]

Am zis eu că e rău?

Nu, doar ca l-ai pus in acelasi container cu DS2 in loc de DS 1 ceea ce inseamna ca nu e la nivelul primelor jocuri. Eu nu l-am jucat si eram doar curios despre calitatea lui comparativ cu celelalte jocuri din serie.

[TG]

Frumos zis caleb, dar nu e nevoie sa detaliezi atat. In principiu, fanii Diablo ar fi trebuit omorati cu acid, o solutie cat se poate de rezonabila imo. Pe de alta parte, ca totul omul, mai gresesti si tu, ai ce explora in Amalur daca treci peste grafica WoW style, sunt dungeon-uri in jocul ala cum abia au nimerit Bethesda una la 3 jocuri si au tot repetat-o. E pacat ca a nimerit el prost asa, cu un combat copiat dupa Divinity 2 (which did it better) si still vizual Oblivionistic.

[caleb]

Mă eu am încercat să joc Amalur de trei ori și nu am putut. Stilul ăla grafic mă distruge, lupta mi s-a părut meh exact în comparație cu Divinity 2. Iar Oblivion nu pot suporta, mai mult mă enervează decît reușește să-mi placă. Nu putut nici Skyrim, nu plăcut prea mult Fallout 3 decît pentru că era Fallout 3D, Fallout NV plăcut fiindcă Obsidian, Fallout 4 dezinstalat prompt, întrebîndu-mă ce-a fost în capul meu să-l încerc. Credeai că ești eclectic, TG, dar eu sunt și mai afurisit

Ca notă de subsol, Risen 2 am putut juca fără probleme, ca și celebre obscurități de tip Venetica. Și chiar mi-au plăcut astea două.
Dar cum ziceam, cînd discuți DS, vorbești despre un gen în sine. Nu contează că are elemente recognoscibile, e un alt gen decît hack and slash sau RPG sau aRPG.

[sebas]

A, în doi plutea și o duhoare de MMO-ism și diabloită (jucători avizi de MMO-uri și diablo, precum Koniec, l-au apreciat foarte mult), pe care am putut-o ignora, dar, țin să precizez, din cauza căreia am ajuns să joc chestii precum DS, Gothic etc., fiindcă detest MMO-ismele, cooldown-urile idioate, grafica aia derivată din WoW, prea de bandă desenată generică și tot disconnect-ul ăla tactil și lipsa de dinamică transferate din plin și în RPG-uri offline, precum Amalur sau mai știu eu care, că nu sunt puține.

Nu știu exact la ce te referi, dar cu siguranță nu e vorba de MMO. DS2 nu are nicio treabă cu unul nici ca linii de design, nici ca feel. Bănuiesc că te referi la faptul că DS2 e mult mai alert ca ritm? Asta e din cauza encounter design-ului care te pune în inferioritate numerică constant, combatul nemaifiind la fel de slow and steady ca în DS.

Serios, eu nu-mi explic de unde criticile astea. DS2 e exact același joc cu câteva diferențe, subtile, de design. Ah, că nu le-a ieșit o lume care să te doboare prin feblețe la fel de ușor, asta e altceva.

[caleb]

Nu man, dacă te uiți în update history pe DS2, o să vezi cum au belit experiența single player update-uri de-a rîndul ca să optimizeze chestii strict pentru dueluri, chestie care nu are nimic bun de adus chestiei specifice DS, care n-are treabă cu duelurile. Aia e chestia MMO-istică, atunci cînd comportamentul online al jucătorilor afectează puternic actualizările și balancing-ul pentru alții, care nu sunt prea interesați de așa ceva. Eu unul nu caut dueluri în seria Souls. Ori DS2 e singurul unde au distrus clase, obiecte și build-uri ca să fie bine la duel. WTF credeam că e evident. Pe mine m-au scos din minți update-urile, de mai bine nu le făceam, dar după nu mai erau backwards compatible save-urile, etc etc

Să faci fashion parade și dueluri poți în aproape orice fucking MMO de la începuturi, tăria seriei nu are nimic a face cu asta. Iar cînd asta ajunge să altereze experiența generală de joc, e clar că deciziile de update le-au luat niște imbecili populiști, nu în coordonatele de design ale seriei.

[sebas]

Păi DS1 are o comunitate de PvP deosebit de activă și astăzi, iar jocul în sine a fost la rândul lui patchuit pentru a echilibra duelurile. Vezi patchurile 1.04, 1.05, 10.6

edit. Ne cam învârtim în jurul cozii. Critici că DS2 cum că ar fi mai "MMO" pentru că are aceleași dueluri pe care le avea și primul.

[caleb]

Ja man, dar dacă te uiți pe changelist, o să vezi chestii mult mai dramatice in patch notes pe DS 2 decît dincolo. S-a simțit puternic, eu aveam vreo trei personaje radical diferite și absolut nicio schimbare nu a fost în bine decît dacă ar fi fost personaje PvP.

Plus că doing Souls for PvP is missing the whole point. Totally retarded IMO. însăși paradigma PvE și PvP e un convenționalism limitator și obosit, ori Souls are ceva ce se duce mai departe. Duel e fix un rahat, invasion în schimb e total altceva, agendele facțiunilor la care depui actele duc la un comportament interesant al invadatorilor și invadaților, chit că se ajunge destul de des și la luptă 1 la 1. Dar arene PvP, bleh. E ca și cînd cineva îți dă un tort și tu mănînci suportul de carton. DS a adus ceva ce nu s-a mai văzut de la Sacrifice încoace and then some, dar n-ai ce face, cînd vezi ce viață tristă a avut S, fiindcă preferăm să fim maimuțe.

[Waaagh!]

Cred ca si-n ds1 a fost un faith nerf la un moment dat, dar nimic comparabil cu violul pe care l-au aplicat aici (au taiat peste noapte numarul de casturi la mai putin de jumatate si au taiat si damageul cu vreo 25%), de s-a trezit o gramada de lume cu faith builds ca nu mai pot progresa in joc si au trebuit sa se respecuiasca pe alte scoli de magie .

[ola small dickie]

Din punctul meu de vedere, strict în termeni de influență, Blizzard a făcut, indirect, două dintre cele mai mari deservicii pentru RPG-uri. Unul a fost seria Diablo

Frumos zis caleb, dar nu e nevoie sa detaliezi atat. In principiu, fanii Diablo ar fi trebuit omorati cu acid, o solutie cat se poate de rezonabila imo.

my men

[sebas]

Eu SotFS chiar l-am jucat cu faith build, post-nerf. Spearsurile au trecut de la beyond OP la ok spre slab.
Dar nerful ăsta nu a fost pentru PvP, ci pentru PvE. În PvP spears au fost întotdeauna slabe pentru că sunt easy to dodge.

[TG]

Credeai că ești eclectic, TG, dar eu sunt și mai afurisit

Eh, eu aveam mai mult timp liber, nu prea mai pot acum, dar înainte și intenția conta, puteam investi timp într-un joc dacă reușeam să găsesc măcar o chestie care să-mi placă.