ma gandeam sa termin si T1 dar daca deja am terminat T3 in sincron cu DarthZombie (acu 3 zile), hai sa dau si eu blocul de text
T3 vs T2
consider T3 superior T2-ului, chiar daca T2 ramane preferatul meu. T3 se ocupa de tot ce a ramas neinclus in T2 (ospiciul, turnul cu ceas, biblioteca) sau n-a fost dus la adevarata sa valoare: insula (Precious Cargo vs. House of Widow Moira), muzeul (Casing the Joint/Masks vs. Still Life With Blackjack), nivelul subteran (Trail of Blood vs. Sunken Citadel), orasul in sine. ce T2 a facut cat de bine se poate, a ramas "neschimbat": Life of The Party, First City Bank and Trust, Framed. ultima misiune e potrivita pentru ambele jocuri.
sunetul si muzica sunt bune la amandoua. grafica la fel. T2 a ramas surprinzator de jucabil - chiar daca lumina nu se varsa cand se deschide usa - deoarece art directionul este perfect integrat cu jocul in sine. pana la urma, cand te uiti la un desen smecher, n-o sa te apuci sa te plangi ca nu arata ca o fotografie.
din capitolul "diferite dar incomparabile":
arhitectura. in timp ce T2 avea o maniera britanica cu impactari art deco, mare parte din oras fiind construit in epoca industriala, T3 are o arhitectura smulsa din bretagne (mai precis brest, check out the maps yo:
orasul din T3,
brest) unde inovatiile mecanistilor au patruns doar unde aveau loc. acuma, depinde de preferintele fiecaruia daca prefera caramida-si-otelul sau piatra-si-lemnul.
scriitura. exista scriitura mica (cu/despre Garrett) si scriitura mare (storyline). la capitolul
scriitura mica, cel mai remarcabil este prima misiune din T3, unde Garrett zice ceva de genul "abia astept sa tai acest opal, unic in lume - produs a miliarde de ani de coincidente - in zeci de bucati mai mici, ca sa-l pot vinde." mue Garrett.
la
scriitura mare, T2 a cules niste elemente grase din bufetul ideologic - si culmea e ca a reusit sa le potriveasca bine de tot. asta nu inseamna ca scriitura nu e doar un pretext pentru a realiza niveluri smechere (si este foarte probabil ca nivelurile sa fi fost executate inainte ca povestea sa fie scrisa). din acest punct de vedere, T2 e ca un film excelent, de categoria B. pe de alta parte, povestea din T3 aduce la lumina ceva nemaivazut. am botezat pana si bossul final "traian basescu" sa-mi fie mai putina frica. asta zice multe.
interfata. n-am de ce sa ma plang de T2, insa in T3 sunt aproape sigur ca elementele interfetei (lightgem cu busola, rotitele dintate pentru echipament) au fost proiectate de un bijutier. am o vaga banuiala ca asta nu e singurul aspect in care s-a cooptat colaborare externa - dar n-o sa dau spoilere. daca vreti sa aflati, jucati jocul pana la capat.
ps. me loves climbing glovsies