Game Draft XI - Hate Draft

[McWilliams]

Ok, deci stim cine o sa fie ultimele curci la draft-ul asta.

[DarthZombie]

Nu ştiu dacă a mai fost vreun draft care să aibă atâtea descrieri şi atât de detaliate... Jesus Christ, câtă ură aveţi în voi Cred că de-aia se lasă şi cu atâta flame pe toate threadurile, că nu sunteţi satisfăcuţi în viaţa ludică*. Încercaţi să mai jucaţi şi un joc care vă place, din când în când

Nah, we actually just hate video games.

[Stokkolm]

Ideea ar fi sa nu jucam avocatul diavolului, sa ajungem la "stii imi place jocul asta, dar o sa-i exagerez defectele si o sa ma prefac ca-l urasc". Sa fie descrieri sincere, sa spunem ce nu ne-a placut noua la jocul ala.

[DarthZombie]

Exact, pe urma ne trezim cu alegeri gen Day of the Tentacle si se strica sandramaua.

[ne0lith]

Ideea draftului e sa faci alegeri sincere cu jocuri pe care le urasti sau care te-au dezamagit, nu fortate spre a impresiona (si nu cred ca s-a intamplat asta cu vreun participant). In rest, nu ar trebui sa conteze ca sunt titluri de referinta sau nu, nu ar ajuta cu nimic daca te-ai abtine sa iti exprimi ura pentru Half Life sau ceva de genul doar pentru ca e vazut bine de multa lume.

Altii vad lucrurile fix invers fata de ce ai descris tu si considera asta o oportunitate de a critica titluri ce le percep ca fiind nedemne de succes in loc de a se uita la mizerii evidente. Listele care merg intr-o singura directie ce nu te reprezinta pot fi penalizate cand se voteaza oricum. Also, what TG said, probabil vor fi mai multe titluri mici dupa alegerile libere.

[ola small dickie]

2. Jocul McDonald's



Restaurantele McDonalds reprezinta pentru mine de foarte multi ani un sanctuar ca cel din jocurile Heroes Of Might And Magic. Intri cu calu si rasuflati usurati. La Mcdonalds ma duceam sa scap de toate necazurile, neimplinirile si suferintele societatii postdecembriste. Practic cateodata, chiar alergam prin societate spre un McDonalds. Atat de necesar era sa ma regasesc iar printre peretii lui. Cea mai buna mancare si cele mai bune veceuri. Si cele mai bune servitoare. Acolo am facut primul meu sex. Aveam 15 ani si eram la Mcdonalds la ziua de nastere a unei prietene. Coronite din carton pe cap, ronald mcondald printre noi. Plus 2 chestii super turn on: hamburgeri si cutii de suc cu pai. Eu eram tanar si super sexy si printre cutiile de mancare am bunghit o super bunaciune servitoare de 50 de ani care mai venea din cand in cand sa ne stranga de pe masa. Ne-am fixat privirile destul de rapid si ne-am inteles din ochi dupa al treilea meu mchicken. Urma sa ne intalnim in baia Mcdonalds la sfarsitul petrecerii. Doamna fiind o lucratoare a McDonalds n-a dezamagit. Never forget.

Fiiind mega gamer mi-am dorit sa pot sa fiu si eu managerul unui astfel de colt de rai. Multi ani am visat sa joc un Mcdonalds tycoon. Deocamdata tot ce am gasit insa e Jocul McDonald's.

Cea mai misto parte din descrierea lui mi s-a parut asta si m-a atras foarte tare: "Daca exploatezi prea intens terenul, acesta devine nefolositor, nu mai poti construi nimic pe el. Daca introduci hormoni de crestere in hrana vacilor s-ar putea sa ai ceva probleme cu cei de la Sanatate. Mentine angajatii zambitori prin bonusuri sau mustrari.
Daca ai vreo problema exita o singura soultie, coruptia."

Jocul e foarte simpatic dar nu mi-a dat nici pe departe satisfactiile pe care le-am avut in realitate la Mcodnalds. Mi-a ramas ca o dezamagire pentru ca cred ca am avut eu asteptari totusi cam prea mari avand in vedere relatia mea cu lantul.

Nota: hamburger / 10. Variante: mergi mai bine la Mcdonalds.

Oricum, daca vreti sa-l incercati il gasiti pe situl Vulcana Pandele: http://vulcana-pandele.ziare.com/jocuri ... onald-s-60

[Mahdi]

Cum spuneam, o să împrumut de la TG alegerea nr. 2.

2. Elder Scrolls IV: Oblivion



Este un joc care mi se pare într-o mai mare măsură responsabil pentru decăderea genului RPG (față de Diablo, cum susține TG). Un apogeu al plictiselii de vanilie. O ceață mâncătoare de ore și suflete. Un simulator de căutat Nirnroot pe sub poduri.

O bună parte din defecte se trag încă de la Morrowind - dungeonuri copy-paste, spații întinse în care nu se întâmplă nimic, and so on. Morrowind are însă scuza de a fi prima iterație a noului model open world (Daggerfall nu se pune). Era ceva cu totul nou față de jocurile care apăruseră până atunci, iar lore-ul bizar și atmosfera compensau din plin lipsurile pe care le avea conținutul. Văzându-se cu sacii în căruță, Bethesda a aplicat aceeași rețetă, fără să se gândească prea mult la lucrurile care au făcut Morrowind un clasic modern.

Rețeta are o scânteie de geniu demonic contabilicesc. În loc să angajezi o armată de oameni talentați care să îți creeze o experiență detaliată, "custom made", eficientizezi tot procesul cu un minim de resurse umane specializate. Ai nevoie pentru început de vreo 3-4 artiști - aceștia creează la foc rapid seturile de piese care vor alcătui nivelurile. Din 10-15 astfel de piese pe set se pot asambla o sumedenie de niveluri - iar aici intră în ecuație 10-20 pulifrici fericiți că pot face overtime lucrând la un joc AAA. Programatorii șterg praful de pe un engine deja existent și se concentrează pe un editor fool proof, folosibil de oricine. Și iacătă, cu un buget minim obții o lume uriașă de joc, la care poți lucra și tu pe gratis, dragă jucătorule nemulțumit.

Problema e că Oblivion e așa de memorabil încât nu-mi amintesc nimic notabil. Doar că apăreau pe hartă din când în când niște porți demonice. Invadai un turn demonic, te băteai cu niște indivizi demonici și la final primeai o biluță de muc demonic pietrificat. Cred că erau importante biluțele, dar nu mai știu ce făceai cu ele.

Așa că Oblivion rămâne alegerea mea pentru al doilea loc. Sunt puține jocuri la care regret toate orele irosite, iar Oblivion este printre fruntași. E un joc atât de meh încât Skyrim pare un pas înainte față de el. Fără el nu am fi putut evidenția atât de succint cât de neinspirat e Fallout 3.

[marvas]

2. Battletoads



Daca la vederea imaginii de mai sus v-a trecut un fior rece pe sira spinarii, nici nu mai are rost sa explic de ce am facut aceasta alegere.

S-o luam cu inceputul.
Acum cateva mii de ani pe cand eram inca copil, aceasta perioada din an era pentru mine singura ocazie in care aveam niste bani ai mei din bunavointa neamurilor si a vecinilor. Dupa cateva zile de colindat si mers cu sorcova reuseam sa adun destui bani incat sa trezesc invidia parintilor. In cateva seri reuseam sa adun cam un sfert de salariu de al lor. Nu stiu daca asta spune multe despre cat de frumos cantam noi sau despre cat de putin se castiga pe atunci in fabrici. Mai apoi, ca niste veritabili bullies parintii imi luau toti banii si in nesabuinta lor imi cumparau de ei rechizite sau haine - visul oricarui copil.

Dar acum vreo 20 de ani s-a petrecut o minune. Dupa ce ne-a luat tot felul de rechizite mie si fratelui meu, mama si-a dat dat seama ca a mai ramas cu niste zile din luna la sfarsitul banilor asa ca ne-a indemnat sa ne luam fiecare din magazin ce vrem. Un singur raft ne interesa din tot magazinul respectiv, un raft unde erau expuse casete sigilate pentru Terminator.

La momentul respectiv erau doar vreo 4 casete acolo: Contra, Duck Tales, una pe care nu o mai retin si inca una care avea pe coperta niste broaste super cool, cu ochelari de soare. Nu conta ca nu aratau a testoase si ca titlul era diferit, pentru mine si frate-meu era clar cu ce avem de-a face: TESTOASELE NINJA!!! Fiecare separat nu mai aveam destui bani sa cumparam caseta, asa ca am pus banii la comun si am plecat apoi cu ea acasa.

Am bagat jocul in consola si nu a durat mai mult de cateva minute sa ne dam seama ca ne-am inselat in legatura cu personajele jocului, dar deja eram prea prinsi de muzica din meniu si de grafica ca sa mai conteze. Pentru cei care nu l-ati incercat inca, jocul e un side-scroller excelent ce ofera si posibilitatea de a juca in 2, ceea ce era ideal pentru doi frati. Retin si acum ca incepea cu o sectiune cu bataie unde friendly fire-ul era pornit. Mai apoi urma o sectiune in care jucam la persoana a doua (nu am mai intalnit asa ceva) in care noi vedeam actiunea din perspectiva first person a unui robot care incasa bataie de la broastele noastre. Apoi coboram intr-un vulcan printr-o groapa unde niste ciori incercau sa ne taie funiile. O data ajunsi in groapa aveam de a face cu un fel de canguri violenti in timp ce incercam sa evitam sa cadem in lava.

Iar apoi iadul. Poza de mai sus arata sectiunea in care trebuia sa incalecam niste jetski-uri si sa trecem de niste borduri ca sa ajungem la capatul nivelului. Nu exagerez deloc cand zic ca am incercat asta de sute de ori. Cand veneau prieteni in vizita ii puneam si pe ei sa incerce. L-am pus si pe tata in caz ca suntem noi prea nepriceputi. Ori cadeam in lava la cate un salt prost calculat, ori ne izbeam de un zid care era pus mult prea aproape de un altul si devenea imposibil de evitat. Partea cea mai proasta era ca vietile se terminau repede si la final trebuia sa reluam intreg jocul: bataie-robot-groapa-canguri-jetski. Cunosteam atat de bine partea asta de inceput incat ajungeam cu vietile intacte la jetski, dar degeaba. Dupa cateva saptamani a deveni atat de frustrant incat orice parte frumoasa a jocului era umbrita de nivelul cu jetski. Cred ca asta e jocul care ne-a provocat primele rage-quit-uri.

Acum cativa ani mi-am amintit de el si am cautat mai multe informatii despre cum se poate trece acel nivel. Aparent nu prea se poate, iar atunci cand se poate cica urmeaza un nivel chiar mai dificil unde renunta si cei mai priceputi jucatori. Chiar si acum Battletoads e pe lista celor mai dificile jocuri din istorie. Nu o sa inteleg niciodata de ce developerii au decis sa lase nivelul respectiv asa, pentru ca sunt sigur ca si testerii au avut aceleasi probleme ca noi.

Ceea ce putea fi o poveste frumoasa de dupa Craciun s-a transformat int-o tragedie. De cate ori se intampla sa fiu intr-un vulcan langa un jetski simt cum incepe sa imi tremure degetele si sa mi se zbata ochiul drept, iar eu blestem broastele alea batause si ziua in care ele n-au fost testoasele ninja.

[marvas]

revin putin mai tarziu si cu numarul 3

[Cristan]

*marvas ia o pauza sa planga sub dus dupa ce a rememorat experienta traita*

[marvas]

3. Nosferatu - The Wrath of Malachi



Nu imi place genul horror deloc (filme/carti/jocuri), nu gasesc nici un fel de placere in el sau in efectele sale. Pentru mine lumea ar fi un loc mai bun fara horror.

Prin 2004 sau 2005 cred ca am incercat jocul asta. Era primul joc horror pe care am pus mana, nu stiam la ce sa ma astept de la el, dar stiam ca sunt doar poligoane, deci cat de rau ar putea fi. Cred ca l-am jucat vreo juma de ora timp in care am urlat, era sa cad de pe scaun de cateva ori si am trantit mouse-ul de birou la fiecare creatura care sarea pe langa mine. L-am trimis apoi in muma cui l-o facut si atat a fost. O vreme l-am mai tinut pe calculator doar ca sa vad cat rezista alti prieteni. Sa-i vad si pe ei speriati imi mai alina mie din suferinta.

Ca o paranteza, as fi ales aici Left 4 Dead, dar nu ar fi fost corect ca nu l-am jucat. Mi se pare ca L4D a inceput toata nebunia jocurilor cu zombie fara de care as fi putut trai mai bine.

[.chester]

Left 4 Dead 2 e un joc extrem de misto.

[Stokkolm]

eram prea prinsi de muzica din meniu

https://www.youtube.com/watch?v=RCXMDPU61QM

[Mahdi]

3. Thi4f



Ok, bruvs. Ăsta o să pară proverbialul "low hanging fruit", dar o să îl aleg pentru că a reușit o performanță rară, încă proaspătă în mintea mea. Dar să nu anticipăm.

Cine îmi citește posturile știe cu siguranță că sunt trezorier la clubul fanboilor Thief (director: Waaagh, director programe artistice: Juve, restanțier la plata cotizației anuale: Marius Ghinea). Cu toate acestea, mă consider un om rațional și deschis, care nu se lasă copleșit de patimi conservatoare. Am apreciat destul de mult Thief 3 când alți puriști îl renegau și am putut să mă bucur de Dishonored fără să-i filtrez experiența prin lentile mechaniste.

Care a fost treaba cu acest reboot-rebut? Știam că o să sugă și nu mă așteptam la nimic altceva decât la un rahat împodobit - și tot a reușit să mă lase mut de uimire cât de prost putea fi. Deci wow, just wow, numai puțin să ventilez într-o pungă de hârtie. Așa. Ce-mi amintesc din Thi4f? L-am început cu 0 așteptări. Ok, are un tutorial sub forma unei secvențe liniare, în care te ții după fundul unei adolescente pe acoperișurile unor case. La un moment dat trebuie să sari de pe o casă pe alta sau ceva de genul. E primul moment în care poți să sari în joc, până atunci nu puteai. Și nu poți nici după, numai în momentele când te lasă jocul. Ei bine, n-am putut să sar din prima. Și nici din a doua. Îmi luam avânt și mă opream brusc pe marginea acoperișului. Parcă am reușit să mă și împiedic ca un lache și să cad în gol. Dar de sărit nu puteam să sar. Apăsam degeaba pe taste și nu se întâmpla nimic. Am dat rage quit și mi-am văzut de treabă (aka am fugit la Waaagh pe steam chat să mă plâng cât de nașpa e).

Am revenit mai târziu, mai calm. După alte câteva încercări nereușite am reușit să sar. Secretul era în timing, tasta trebuia apăsată în sincron cu pulsarul PS B1919+21. În orice caz, toată chestia cu "nu poți să sari decât când consideră jocul că trebuie" mi se pare curat meșteșug de tâmpenie. De altfel, majoritatea acțiunilor sunt contextuale - nu pot fi executate decât în locul și momentul potrivit. E o alegere de design care merge probabil în action adventure-uri 3rd person, dar se potrivește ca nuca în perete într-un joc 1st person. Asta făcând cu totul abstracție de istoricul seriei, renumită pentru libertatea de mișcare în scenarii.

Ce s-a întâmplat până la urmă cu șaveica pe care o urmăream? Ajunseserăm pe acoperișul unei vile, unde mi-a trântit un hissy fit "I'M NOT A KID ANYMORE, GARRETT". Aș vrea să inventez, dar fix clișeul ăsta l-a livrat. Apoi a căzut cu tot cu freza ei emo printr-un acoperiș de sticlă în mijlocul unui ritual care urma să-l summoneze pe verișorul mai mic al lui Cthulhu. Nu am talentul și răbdarea de a evoca fiecare boabă de porumb din această vomă, de aceea vă invit să vă delectați cu proprii ochi. Mai departe n-am putut să trec.

[Doc]

Pe mine m-au mancat cainii pe un acoperis de vreo duzina de ori -> rage quit, am vazut ca inca o hoarda fusesera mancati de caini pe Steam... pa si la revedere. Pana atunci mi se paruse interesant.

[ola small dickie]

3. Diablo

Unul din marile mistere ale omenirii. Diablo mi s-ar parea prost si insipid si ca mini joc optional intr-un joc adevarat. Daca as comenta un joc adevarat care ar contine in el mini jocul Diablo as zice jocul e misto dar are un mare minus destul de ciudat si de neinteles: mini jocul Diablo. Producatorii mai bine renuntau la acest mini joc searbad.

Nu este de mirare ca Diablo a aparut cam in aceeasi perioada in care au aparut si manelele. Diablo este maneaua jocurilor, daca ti-a placut Diablo esti un manelist. E evident, poti sa traiesti in minciuna si sa te minti ca nu esti manelist sau poti sa accepti. Cred ca e mai usor sa accepti, macar traiesti senin ca un manelist, adica fan Diablo. Hai pune-ti castile duduind a Vali Vijelie pe capul ala gol pe dinauntru si clickuieste pe ritmuri de manele. Hep hep click click hep click hep click

[TG]

3. Mass Effect 2 (2010)



Hai să fie treaba treabă și să am trei B-uri pe primele 3 poziții. După maeștrii indubitabili ai jocurilor populare de categoria B, Blizzard și incompetența Bethesdiana, ajungem de această data la salvarea homosexualilor de pretutindeni… Bioware. Sigur, Dragon Age II e de departe cel mai prost joc făcut de Bioware, dar orice persoană tangențial legată de realitate știe că acela e un gunoi. În plus, după ME 2, nu aveam vreo așteptare de la el.

Mass Effect 2 în schimb? Mega-apreciat, GOTY, best game EVEEER, reprezentarea unei figuri mesianice în mediul jocurilor video, aidplm, ce mai poți să vrei de la un joc? Mass Effect 2 e o sub-mediocritate, un hibirid între un nu chiar third person shooter și un nu chiar RPG, cu personaje desprinse din filmele lui Michel Bay care se pișă pe orice fel de flegmă inteligentă prezentă în primul joc. Iar asta vine de la cineva care nu are nici o problemă cu protagonistul "badass", specific Hollywood (preferatul lui Waaagh! și a lui ne0lith). Sigur, e un clișeu tâmpit, dar mă doare la bască. Există însă limite, Shepard, indiferent de organele sale sexuale, emite vomă cu fiecare dialog, oscilând între femeie frustrată și dobitoc cu mușchi.

Chiar și în condițiile astea, tot puteam trece peste, dar vorbim de un joc care nu are nici un quest reușit. Și nu e că nu ar fi fost idei bune. Tocmai aia e amuzant, că aproape fiecare quest legat de companioni pleacă de la o idee interesantă și absolut toate sfârșesc ori în secțiuni de shootereală plictisitoare sau SUPER ORIGINALE încercări de a ieși din tipar cu elemente de gameplay stealth scriptate, prin care treci în două butoane.

De fapt, mai multe butoane nu prea folosești deloc în jocul acesta. E un fel de NFS cu filmulețe, partea de împușcat e bizar de simplistă, ușoară și absolut deloc variată. Despre partea de RPG v-am zis deja. A, sigur, ai de ales între ce tip de personaj vrei să îți construiești. Dar who gives a fuck, pentru că oricum după prima luptă ai văzut tot ce era de văzut.

Poveste mega epică în care salvezi universul și așa mai departe, pentru că dacă nu salvezi ÎNTREG UNIVERSUL în fiecare joc Bioware, cineva nu doarme liniștit. În fine, nu merită jocul efortul de a-l ridiculiza mai mult. Mass Effect 2 e mult mai prost decât primul și evident mai prost decât al treilea. Care o fi el un third person shooter medicoru, dar măcar te trec transpirațiile împușcând inamicii și râzând la tâmpenia poveștii. Mass Effect 2 nici măcar atât nu îți oferă.

O dezamăgire într-un moment de cumpănă, puteau să extindă elementele bune din primul joc al seriei sau să mănânce căcat. Ghici ce au făcut?

[ola small dickie]

Asta cu salvarea intregului univers, sau a omenirii, a planetei etc nu am inteles-o nici eu niciodata. Nu m-a excitat niciodata in jocuri, in filme, in orice, aceasta idee grandioasa care e de fapt o mare basina dezumflata. Nu pot sa iau in serios o astfel de idee. Ok, daca e la misto intr-un joc care nu se ia in serios, gen Duke Nukem ok, caterinca, dar daca un joc se ia in serios cu ideea asta primeste o palma de la mine. Din pacate o serie de jocuri foarte draga mie, intrata la suflet, a ales in mod absolut inexplicabil sa termine toata seria cu "ai salvat omenirea". Am ramas socat, ca pana atunci jocul era de o intimitate rara, cu acent pe om, pe omul individual, pe trairile lui, pe singuratate, agonie. Si se termina cu ai salvat planeta. Besi dracu ca esti un final de tot cacatu.

[DarthZombie]

Asta cu salvarea intregului univers, sau a omenirii, a planetei etc nu am inteles-o nici eu niciodata.

Pai e simplu. Scriitori fara inspiratie si lenesi care se folosesc de aceasta carja ieftina menita sa induca "tensiune" in loc sa vina cu idei mai profunde si scrise mai cu talent.

[ne0lith]

Discutia m-a dus cu gandul la asta. Ah, wtf, nu merge cu timestamp. E la minutul 3:10.

phpBB [video]