Game Draft XI - Hate Draft

[McWilliams]

Daca trebuie sa salvez pe toata lumea, inseamna ca implicit va salvez si pe voi. Fuck this shit!

[.chester]

3. Far Cry Blood Dragon



Far Cry Blood Dragon este un exemplu nefericit de joc ce abunda de stil, insa este complet lipsit de substanta. Da, grafica scaldata in culori-neon este minunata, protagonistul Rex Power Colt este un action hero veritabil cu one-linerele la el, titularii blood dragons (niste cyber-tiranozauri care trag cu lasere din ochi) sunt cool, soundtrack-ul compus de duo-ul synthwave Power Glove e hiperantrenant, iar cutscene-urile in stil 16-bit sunt o gaselnita draguta. Totul este construit cu atentie astfel incat sa te gadile la 80s nostalgia.

Din pacate, ca FPS, Far Cry Blood Dragon este o mizerie anosta si monotona, in care tot ce faci e sa calatoresti catre un outpost, sa te bati cu soldatii care-l populeaza, sa-l cuceresti, apoi sa pleci catre urmatorul outpost si tot asa pana-ti vine rau si te doare capul de la neoane. Toate misiunile se desfasoara exact la fel si devine repede plictisitor sa tot ciuruiesti aceiasi soldatei no-name, oricat de interesant ar fi setting-ul. Dupa care realizezi ca a inceput sa te enerveze si grafica, si muzica, si dragonii curului, si faptul ca tot jocul se petrece noaptea si-ti bagi picioarele in el.

[rdo]

3. Diablo
Unul din marile mistere ale omenirii.

N-am inteles exact ce nu ti-a placut la el

[Waaagh!]

Nu-i place muzica buna.

phpBB [video]

[Cristan]

Shepard, indiferent de organele sale sexuale, emite vomă cu fiecare dialog, oscilând între femeie frustrată și dobitoc cu mușchi.

Credeam ca jucatorul alege dialogurile lui Shepard?

Zing!

[TG]

Da, și eu credeam asta.

[ne0lith]

3. Half Life 2



Daca primul Half Life il consider un exemplu perfect al unei realizari de exceptie, cu adevarat importante in industrie, succesorul sau nu a reusit nimic altceva decat sa ma lase perplex. O imitatie goala, superficiala, ce a renuntat la multe din calitatile originalului in favoarea unei expozitii tehnologice lipsite de substanta, a servit doar spre a-mi provoca repulsie prin includerea in topuri ce nu contin cuvantul “cacat” in titlu.

Departe de a avea o problema cu faptul ca nu a imbatranit frumos, experienta mea a fost dezamagitoare si frustranta inca din vremea lansarii. Diferenta de abordare era evidenta. Primul Half Life aducea o lume verosimila, intunecata si atmosferica, in care elementele SF se imbinau armonios cu laboratoare, depozite, fabrici sau baze militare credibile, nu mult indepartate de ce am putea vedea in vremurile noastre ca aspect. Evenimentele narative aveau o justificare solida, atent construita si un parcurs logic, jucatorul simtindu-se cu adevarat prins intr-un dezastru impotriva caruia era nevoit sa lupte din pozitia de outsider.

Half Life 2 a avut insa grija sa calce toate lucrurile astea in picioare. Daca e sa vorbim din punct de vedere narativ, existenta sa e departe de a fi necesara. In loc sa avem o continuare directa, logica, imediat urmatoare a evenimentelor din primul titlu, producatorii au ales un cop-out ieftin pe baza caruia ai putea construi sequel-uri la infinit: Gordon Freeman se trezeste dupa o hibernare indusa de n ani, intr-un oras din Estul Europei, departe de locatiile primului joc, numai pentru a vedea lumea controlata de extraterestri. Nu ca ar conta distanta - am fi putut avea la fel de bine protagonistul deschizand ochii intr-un tomberon din Ferentari, intrucat abordarea lenesa a producatorilor nu impune regulile specifice unei continuitati inteligente.

Lumea prezenta iti lasa o senzatie de artificialitate, jocul incercand in mod teatral sa convinga in privinta distopiei – din primele secunde, avem ecrane enorme cu discursurile villain-ului ce controleaza orasul, politisiti ce cara nestingheriti bastoane pe spinarile cetatenilor, postere de propaganda, plus o sumedenie de aparate ce vor sa iti atraga atentia ca e un joc SF, te afli in viitor bah baiete, nu oriunde. Credibilitatea si subtilitatea lumii face numerosi pasi inapoi aici, lucru ce se extinde dincolo de mediul inconjurator.

Intr-o antiteza directa cu primul titlu, Gordon Freeman este o vedeta, un supererou ridicat in slavi de fiecare NPC prieten – vei auzi adesea de faptele tale legendare, de admiratia pe care ti-o poarta lumea, de abilitatile tale inegalabile si speranta pe care o aduci omenirii. Imi imaginez ca echipele de la Bethesda au fost senzibilizate pana la lacrimi.
Nu e deloc surprinzatoare afirmatia ca parcursul intregii povesti e un fas la fel de mare, motivatia de a dobora un conducator malefic intr-o lume caricaturala fiind practic inexistenta pentru mine.

Ca gameplay, jocul a reusit sa inscrie o noua dezamagire puternica – cu un AI surprinzator de slab, arme cu o senzatie pe care nu as putea-o numi decat “plata” si numeroase secvente incredibil de monotone (momentele din buggy sau luptele cu insecte fiind doar cateva exemple), nu exista prea multe calitati ce il pot salva. Gravity Gun-ul, desi interesant, nu e nici pe departe suficient pentru a face un intreg joc.

Astea fiind zise, Half Life 2 nu e slab doar pentru ca vine ca urmare a unui titlu de referinta. Povestea neinspirata, lumea neconvingatoare si gameplay-ul fad nu reusesc sa stea in picioare nici daca facem abstractie de trecutul seriei. Uitandu-ma la el, pare doar o etalare tehnica, fara suflet a abilitatilor celor de la Valve – un amalgam de fizica realista, decoruri de o frumusete superficiala si momente “epice” fortate. De aici pana la altceva decat un mic jeg e cale lunga.

[TG]

Vezi Mafio, asa se face.

[Waaagh!]

Mie si primul Half-Life mi s-a parut o prostie taraganata. Genul FPS a murit dupa Quake.

[Foxman]

Sign me up as well, asta e momentul sa mai expun niste vitriol.

[TG]

Te-am trecut în listă. Poți pune când vrei primele două alegeri.

[Stokkolm]

3. Star Wars: Knights of the Old Republic II: The Sith Lords (2005)



O alegere foarte personala, un joc care am vrut mult sa-mi placa, chiar am incercat. Prima data l-am terminat cand a iesit, in 2005, si m-a lasat rece, dar am crezut ca poate mi-a scapat mie ceva. Acum doi ani l-am rejucat cu modul care restaureaza continutul taiat la lansare, sperend sa descopar o noua perspectiva. Tind sa cred tot mai mult ca nu timpul scurt de dezvoltare e cauza neajunsurilor lui, problemele sunt mult mai fundamentale, si doar o regandire de la zero l-ar putea face eventual un joc bun.

Povestea lui KotOR 2 se vrea o deconstructie a universului Star Wars, dar e in schimb e o deconstructie a unui strawman construit pe baza unor conceptii eronate fata de acest univers. Ca vezi tu Jedi n-au intotdeauna dreptate si Sith mai zic si cate una buna. Lumea nu e alb-negru, ci nuante de gri. George Lucas s-a inselat, noi suntem mai destepti! Doar ca filmul din 1977 nu incerca mai mult decat sa adune un amalgam de influente din benzi desenate, filme de aventura de tip sword & sandal si filme SF din era Ed Wood. N-a avut pretentia sa fie o analiza a naturii umane care sa uimeasca peste decenii.

Desi e construit pe scheletul primului KOTOR, care e un joc excelent, ii lipseste acel strop de magie care face tranzitia intre o adunatura de nivele, modele 3D, si linii de dialog si o lume virtuala vie, imersiva. Lumea din The Sith Lords se simte stearpa, lipsita de viata, artificiala. Inteleg sa ai un ton sumbru, dar locatiile sunt pur si simplu urate. Nu e vorba de limitarea tehnologica, sunt destule jocuri 3d din anii 90 care au resusit sa creeze lumi 3d memorabile, cu personalitate. Pentru cei de la Obsidian / Black Isle a fost prima incursiune in 3D si combinat presiunea de timp, se vede.

Spoiler for yay, cubulete gri:

Optiunile de fete masculine ale personajului principal sunt hidoase, poate tipul cu barba ce e mai jucabil, noroc ca la femei au mai pastrat cateva variante din Kotor 1 care sunt mai decente.

Tovarasii de aventura par interesanti pe hartie, dar in practica personalitatea lor devine irelevanta pe parcursul jocului cand ajung sa se muleaze toti pe alignmentul personajului principal. Tensiunile si neintelegerile dintre membrii echipei ar fi trebuit sa fie partea cea mai interesanta! Kreia e masina de aruncat citate criptice, e un concept original de personaj, dar tot nu mi-e clar care e motivatia ei finala, sau daca tot misterul asta din jurul ei e doar un alt tertip pentru a deruta jucatorul si al face sa creada ca are de-a face cu o poveste profunda. Nihilus, la cat de badass arata in screenshot-uri, prezenta pe care o face in joc e cea mai mare dezamagire. N-as indrazni sa zic ceva rau si de HK47, nu? Nu e nevoie pentru ca e un personaj bun in KotOR 1, de unde replicile sale bune provin.

[juve3332]

3. Black & White

O sa pun si descriere, dar momentan sunt prea prins de Blades of the Shogun si am zis sa nu tin jocul in loc.

[DarthZombie]

3. Spore (2008)

Spoiler for descrierea:

Au fost multe jocul de-a lungul anilor care au dezamagit, dar asta e tatal lor pentru mine. Spore este jocul care m-a transformat intr-un cinic, lecuindu-ma de hype asa cum nicio alta lansare fasaita n-a reusit.

Tot ce a fost promis a fost livrat partial. Ceea ce parea propus initial ca si o unealta pentru creativitate fara limitari a devenit "evolueaza creatura asta in acest fel daca vrei +1 la vreun atribut si nu -1 precum vei pati daca alegi varianta astalalta". Cand esti in faza de animal terestru totul se rezuma la "omoara tot sau danseaza cu ei pentru a primi puncte de evolutie". Apoi ajungi in faza tribala in care ai probabil cea mai penibila forma de Populous, in care la fel, ori ii omori pe toti ori dansezi cu ei. Apoi ai faza de civilizatii in care esti delectat cu inca un snorefest in care ori ii omori pe toti, ori le canti niste muzica ori ii convertesti la religia ta asupra careia nu ai avut niciun control si exista doar in nume, fara atribute speciale atasate ei. Do you see a pattern here?

Dar apoi vine mama tuturor. The big one. O sectiune care avea mai mult potential decat oricare alta. Etapa spatiala. MOTHERFUCKER THIS SHIT IS BORING AND POINTLESS! Da, si ăăăăă merg pe planeta asta, o terraformez si ăăăăăă acum mai rapesc o creatura si plantez o planta furata din alta parte si mai fac comert cu o entitate irelevanta ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ

EA outdid themselves with this one. Dintr-un joc foarte interesant l-au transformat intr-un joc de copii prescolari. Mai rau de atata, ce ni se prezentase initial putea chiar sa fie educativ, dar varianta finala este la fel de educativ precum o sesiune de Tom si Jerry cu doar o zecime din amuzament. Sunt sigur ca este foarte interesant sa faci creaturi in forma de penis, niste mechs si nava spatiala cu care explorezi galaxia, dar toate lucrurile astea sunt reduse atat de mult in complexitate si relevanta incat nu-si au rostul dincolo de "hai sa ne jucam cu editorul un pic". Fuck you EA, you killed Will Wright's dream!

[Foxman]

1. EVE Online



Nu pot sa spun ca am jucat multe MMO-uri in viata mea. Runescape, WoW, Lineage II, MU Online, Warhammer Online si EVE. Dintre toate MMO-urile listate mai sus, singurul care mi s-a parut per total o pierdere de timp si de bani a fost EVE. As fi vrut sa-mi placa jocul, mai ales pentru ca mi-as dori mai multe MMO-uri sandbox, sau macar cu mai multe elemente sandbox.

Jurnalul capitanului incepe cu un spawn in imperiu, unde totul e safe si cozy. La timpul respectiv (si nu era in beta, era scos de mult) cam singurul lucru de facut in imperiu era sa fac misiuni sau sa minez. Am dat sa fac misiuni sa vad cum e combat-ul. Combat-ul nu e nimic ce s-ar asemana cu Freelancer sau X sau orice simulator spatial care sa se respecte. Dai click pe inamic, intri in range, pew pew. Click pe urmatorul. Tot ce faci e management de resurse gen scuturi sau munitie. Jocul se joaca singur. Nu trebuie sa tintesti sau sa faci dodge la proiectile pentru ca n-ai efectiv cum, in afara miscarilor gen ai iesit din range sau te-ai bagat in cloak. Misiunile erau fix aceleasi. Aceleasi drone, sarit dintr-o parte in alta, alta mana de drone identice. Era, de fapt, o singura misiune care isi randomiza de fiecare data locatia si isi schimba numarul de drone.

Am zis sa explorez. EVE se lauda ca are cel mai mult spatiu ever, numai ca e doar spatiu. E o tona de spatiu gol. Iti deschid un Notepad si iti spun acum, "un univers mai imens decat EVE" pentru ca poti da scroll la infinit pe foaia aia alba din Notepad. Notepad bate EVE la spatiu, I'll tell you that. Centurile de asteroizi sunt fix aceleasi (nemaidiscutand de neverosimilitatea lor). Doar ce e in ele poate sa difere. Plimbandu-ma prin spatiul gol, am ajuns la marginea "safe zone"-ului, unde niste tristi fara viata s-au hotarat sa-mi bubuie nava de noob si sa-mi tina capsula ostatic, daca nu le dau nush cate catraliarde de space credits. Le-am zis ca le-a cazut untul de pe biscuite pentru ca eu eram mucea cacacea, si mi-au spart si capsula. Ce-am avut si ce-am pierdut.

Sistemul de progres iti da voie sa inveti cat timp esti offline. O idee buna, pana vezi ca iti ia 2 ani jumate sa ajungi la endgame stuff. Imensa majoritate a echipamentului era inchisa sub luni si luni de frecat manganul, pentru ca minatul era si mai oribil de plictisitor decat misiunile. Dai click pe un asteroid, te uiti la bara. Nu, nu craftezi nimic de la inceput, te-ai dilit la sursa? Pentru aia iti tre nush cate luni sau ani sa stai degeaba, sa freci motanul si sa astepti sa iti creasca bara de research. Nu ai cum sa accelerezi procesul decat marginal, cu implanturi, unde o sa-ti salveze doua zile la o asteptare de 30 de zile pt. nush ce research.

Jurnalul capitanului se incheie cu intrarea mea intr-o corporatie, unde am fost ademenit intr-o centura de asteroizi cica sa pazesc un transport si executat sumar de colegi sub pretextul ca eram spion. Banuiesc ca luni intregi de nejucat jocul, repetat misiuni ad nauseam si uitat la bara de progres a research-ului fara a o putea impacta oricat ai juca au avut un efect de dilire a capshorului jucatorilor, de-aia ii si vad ca find unii dintre cei mai aprigi fanboys, de parca ar fi toti victimele unui choice-supportive bias. Si mai sunt sigur ca, dupa doi ani de frecat manganu', bai nene cand intri in zero si iti faci o baza si te apuca o batalie de-aia de 2 FPS unde stai si faci management de scuturi, se merita. Deja ai dat doi ani jumate bani pe un MMO sa nu-l joci, si daca iti servea un rahat pe tava il papai cu lingurita si luai restul la pachet.

[McWilliams]

Parca ai descris sectiunea de multiplayer din No Man's Sky. GG!

[Foxman]

2. Dwarf Fortress



Sunt un snob cand vine vorba de gameplay versus grafica. Fac parte din grupul ala de neckbeards care considera ca grafica si eye candy au omorat industria jocurilor, iar jocurile au devenit din complexe dar minimaliste grafic in omg fiecare frunza e pictata manual dar jocul e o malahie. Pentru ca inainte aveai cat timp voiai sa scoti jocul si acum ai un an pan' la craciun sa-l scoti si jumate din echipa sunt designeri si graficieni. Pentru ca, intre timp, the filthy casual peasants s-au prins ca joacele-s cool si acum ei sunt publicul tinta.

Avand in vedere background-ul prezentat, si normal ca atunci cand am auzit de Dwarf Fortress, cat de complex e si ce emergent gameplay scoti din el, am zis, clar, frate, asta-i pentru mine. Creat de un autist care lucreaza la el de cand haul si o sa mai lucreze pana moare, precum un GRRM al jocurilor, era clar ca nu e plamadit din acelasi lut precum triple-A money grabs for the plebs. Problema mea insa era ASCII, ca nu stiu daca J verde inseamna jumari sau jaguar sau Jagdpanther si in cazul asta nu stiu daca-i bine mai inspre J sau mai departe de el. Un graphic pack mai tarziu, arata asa:



Si aventura a inceput! Am creat o harta, istorie, loc de pornit, totul era brici! Si apoi sa incep sa dau comenzi la dwarfi sa-mi creeze fortareata de autism total. Numai ca n-are suport de mouse si orice actiune trebuie facuta trecand prin 7 submeniuri. Ewww, ce scarbosenie, numai basement dwellers joaca rahatul asta.

[.chester]

Ce lache, isi pune gfx pack. Who's the casual now?

[Foxman]

3. Heroes of the Storm



Coborand in jos in iadul jocurilor mele, ajungem la al treilea cerc, cercul unei deficiente viziuni asupra pietei jocurilor. Acest joc nu numai ca are un gameplay, mecanici care incita la ura. Jocul asta are o istorie care incita la ura.

Acu mai mult de un deceniu, Dota facea ravagii in salile de net si nu numai, aducand inapoi Warcraft III in lista celor mai bine vandute jocuri. Trei oameni au lucrat la Dota, Eul, Guinsoo si Icefrog. Cei de la Blizzard au vazut ca le merge bine, s-au frecat pe burta satisfacuti, dar n-au dat un os modderilor. Guinsoo a plecat sa faca League of Legends si acum se tavaleste in bani. Ani buni au trecut si Blizzard nu s-a gandit niciodata ca urmatoarea vaca de muls se afla fix sub nasul lor, doar trebuie sa intinda o mana. Apoi a plecat si Icefrog care, impreuna cu Eul, s-au dus la Valve si au facut Dota 2, si acum se tavalesc in bani.


In stanga, Icefrog sta relaxat. In dreapta, Eul se uita dragastos la el.

Si Blizzard-ul s-a prins precum un Slowpoke ca aoleu stai ca MOBA e o chestie si am putea sa facem bani. Si au facut cel mai prost MOBA ever™: Heroes of the Storm.

Heroes of the Storm mi s-a parut un MOBA foarte debalansat dpdv al eroilor. XP-ul este shared intre eroi, asadar daca joci cu unul prost in echipa o sa te traga si mai mult in jos, nu numai ca o sa-i feedeze pe ailalti, dar nici n-o sa ai cum sa cresti tu de capul tau independent sa ai vreo sansa sa rebalansezi situatia. Nu exista obiecte sau gold, tot ce conteaza e un gank bun si gata. Jocul prezinta cateva optiuni de build al eroilor, dar prea putine incat sa conteze. Asadar, devine plictisitor rapid daca n-ai bani reali sa cumperi alti eroi sa vezi ce-i cu ei, si chiar si dupa asta devine plictisitor rapid pentru ca e fix acelasi lucru repetat in prostie. Da, si Dota si LoL au aceeasi problema, dar macar acolo mai faci alt build, si cu obiecte ajunge sa difere destul feel-ul unui erou. Si fragurile sunt shared, adica orice posibilitate de a straluci ca individ (chiar daca joc un joc de echipa, vreau sa fiu recunoscut pentru aportul individual si nu-mi pasa atat de mult ca a castigat echipa cat imi pasa daca eu am facut diferenta sau nu) este complet stearsa. E jocul perfect pentru comunisti vs. comunisti.

Sa recapitulam. Blizzard a avut MOBA in mana un deceniu, nu le-a dat un cartof modderilor. Modderii au plecat, si-au facut jocul lor, s-au umplut de faima si bani. Au zis Blizzard ca-si fac ei MOBA-ul lor, with blackjack and hookers, si a iesit un rahat sinistru. Atata prostie si incompetenta mai rar gasesti si de-aia HotS isi are locul lui in shitlist-ul meu.

[TG]

Primele 2 alegeri Foxman. A treia când îți venea rândul (mai era Mafio), dar e ok oricum, încă suntem la alegerile care nu trebuie să fie unice.