6. Heroes of Might and Magic IV

Despre Heroes 3 nu cred că este cazul să vorbim. Heroes 4 a avut de împins un bolovan greu pe muntele care erau așteptările create de predecesorul său. Bolovanul a luat-o însă înapoi la vale și l-a strivit.
O dată cu Heroes 4 am avut unul dintre primele exemple de "soft reboot". Adică: "vrem să facem ceva complet diferit, dar vrem să și profităm de numele înaintașilor, așa că o să creăm o impresie de continuitate". Povestea începe cu o bătălie apocaliptică la final de Heroes 3, bătălie în care lumea e distrusă, dar personajele scapă prin niște portale într-o lume nouă. Tadaaa, personaje vechi, o lume nouă în care producătorii pot să-și facă de cap.
Tot o dată cu Heroes 4 avem și un bun exemplu al bucății de înțelepciune care ne-a parvenit de la japonezi: "dacă vrei să fii considerat la fel de bun ca tată-to, trebuie să devii de două ori mai bun ca tată-to". Asta nu s-a întâmplat deloc cu Heroes 4 - în ciuda câtorva modificări interesante de gameplay (sistemul de skilluri, diversificarea producției în orașe), îl trag în jos rău de tot estetica fadă, spălăcită, și povestea/lore-ul absolut neinteresante. Cu alte cuvinte, este un joc plicticos, care nu își justifică numele. Nu e cu nimic peste Age of Wonders, Warlords și alte clone ale seriei.