Nicicînd nu mi-a fost dat să văd un imens bluff cum s-a dovedit a fi Human Revolution, Impostorul. Imaginea de mai sus ilustrează perfect filosofia de game design. Au exportat punctual pe checklist-uri tot ce li s-a părut că alcătuiește primul Deus Ex, pe care apoi s-au scremut din răsputeri să le bifeze într-un ambalaj 'conform așteptărilor vremii'.
Așadar, întregul joc este cuprins de un filtru gălbui-căcăniu, așa cum și-ar trece o tută proastă selfie-urile pe instagram cu filtru vintage, cunoscut de profesioniști drept 'pișat de taur', tăind din start orice speranță de a nuanța atmosfera prin utilizarea judicioasă a unor palete de culori dedicate unor locuri și situații aparte. Nu, totul e căcăniu, trebuie să știi că ăla este trademark-ul jocului, e ca o vomă de exercițiu de branding care a înghițit 90% din gamut, exact cum vezi că fac cu decorul lanțurile de fast food-uri. Josnic. Și totuși, asta reprezintă cea mai mică problemă, în comparație cu...
...imbecilitatea de a reprezenta protagonistul la persoana a treia, ca în orice ordinăciune precum Gears of War (chiar, pe care mi-l rezerv ca alegere unică) și a rupe jucătorul efectiv de conexiunea cu lumea de joc, transformîndu-l forțat din experimentator direct în observator pasiv. Nu, niciodată, lead designer cretin ce ești. Presupunînd că ai fi făcut-o pentru mecanica de cover, stai în cur și ia notițe de la implementarea din FEAR 3. Nuff said. Problema este că nu doar de asta au făcut-o, ci pentru ca probotagonistul să poată arăta cool în timp ce...
...înjunghie în gît soldați, precum orice gunoi de personaj consolistic reciclat din deșeurile gîndirii, a se vedea Prototype (nu mi-l rezerv) sau îi caftește ca un Chuck Norris Jensen ce se află, tot la persoana a treia, căci dacă nu poate presa scoate cu ușurință un screenshot ca să arate 'stealth'-ul în plină glorie, e greu tare de marketat. Ce morții măsii era în neregulă cu o bîtă-n cap și cu electric prod-ul sau - dacă chiar trebuia, cu o tastă de takedown? Mai mult, ratații ăia nici nu s-au gîndit o secundă să altereze puțin magnifica mecanică, să surprindă jucătorul, cu vreun personaj care nu este ceea ce pare și eludează tacticile lui Jensen, pedepsindu-l, în loc să sucombeze cuminte precum toți ceilalți. Nici măcar o singură dată nu au făcut asta. Căci nu ne putem abate de la tipar, nu-i așa?
Vorbind despre tipar, ăia au înțeles clar că Deus Ex înseamnă să poți să omori tot în cale, să te tîrăști prin ventilație ca un șobolan sau eventual să dai un ocol prin vreo canalizare și acoperișuri, că așa trebuie musai, să ai mai multe căi către succes. Dar să răsplătești ocolurile în alt fel decît oferind un stash cu obiecte, de exemplu prin a arăta un element de peisaj pe care altfel nu l-ar vedea jucătorul, de a vedea de sus forma- zic și eu - de zvastică a unui complex imens care altfel poate ți-ar scăpa, nici pomeneală. Numai că toată formula asta care se reciclează pînă la imposibil cade-n cur și se face țăndări cu mult înainte de finalul jocului, trebuie să fii pe pastile sau să ai review de scris ca să suporți pînă la sfîrșit, mai ales că...
... augmentarea duce de la un personaj oricum prea puternic la o adevărată mașină de ucis sau eludat adversari, iar cloak-ul este insulta supremă prin felul în care-l implementează. Dintr-o chestie care trebuia să dea puțină tensiune, să-i mai fugă și lui Jensen un picioruș, mai o defecțiune, totul devine un checklist enorm. Bifează aia, ai făcut ailaltă, acum hai să vezi și alternativa, nu ca ar fi ceva deosebit, dar știi, ca să bifezi. Detașare maximă, repetiția este la ea acasă. Producătorul a observat asta, însă lipsa de inspirație a lovit din nou și cea mai buna rupere de ritm pe care au găsit-o au fost...
... boss fights. Pe bune? Ca într-un arcade ordinar? Și le-au mai și outsource-uit. Nu doar că strică orice brumă precară de distracție pe care ți-ar fi oferit-o jocul, ci apelează la ALTĂ echipă, pe bune? La arene, cel mai ieftin și bășit concept posibil într-un ecosistem în care ar fi fost mult mai interesant să te alergi cu 'bossul' prin ditamai mățăraia de nivel, să te vînezi așa cum o făceai în multiplayer-ul Splinter Cell, să crească puțina tensiune acumulată în timpul parcurgerii nivelului. Să bubuie un perete care fusese înainte impenetrabil și să ajungi într-o nouă parte, neexporată, a nivelului (cu posibilitatea de a ieși de acolo). Dar ei, nu. Patetic, penibil, de tristă amintire și frustrant, pentru că așa-zisa pregătire pentru boss fight se face prin precogniție. Vezi ce e pe-acolo, reîncarci și mai bagi o fisă. Toate chestiile astea ar fi fost poate tolerabile dacă nu ar fi fost și...
... povestea patetică, de genul Omul Bicentenar, ieftină pînă în cele mai mici detalii. Orice reală tensiune și problematică pusă în legătură cu adevărata condiție a 'augmentaților' nu putea să vină din exterior, ci materialul era chiar acolo, Jensen, augmentat cu forța. Prin beta, văzînd că oglinda din baia lui era spartă, deja mi-am făcut trip-uri cum că va evolua în altceva, că vei putea lua un path fără augmentări, că te vei duce la o clinică să le scoți și să lupți împotriva curentului, dacă asta vrei, dar nu.... se oprește acolo, restul e livrat din exterior, de bipezi din carton de care cica ar trebui dar nu are cum să ne pese. Epic fail și în expunere, nu mai vorbim de diareea generică în care se afundă intriga globală, de fond, pusă la respect și de anumite titluri din seria Call of Duty (gen Black Ops), ce să mai vorbim de cyberpunk-uri. Cel mai tare e că toate textele și replicile sunt scrise la normă, tot cu checklist în față (control stilistic, vezi dacă ai menționat aia) de cea mai ineptă și plictisitoare scriitoare pentru jocuri pe care am avut neplăcerea să o cunosc prin intermediul acestui joc. Pe lîngă asta, Sandra Brown e aur curat și pînă și Cohelo, cu filabosofia lui plutitoare la suprafața apei de canal a gîndirii, parcă devine mai îmbietor. Și, ca să fie și mai penibil și mai generic...
... o ard cu trans-umanism și alte rahaturi de tristă amintire. Trans-gender, trans-common-sense, trans-vestite, în linie cu toate găluștile politice corect inoculate într-o europă căzută în cea mai gravă beznă a dejecțiilor iluministe. Dar sunt pîrghii la modă, așa faci treabă și miști audiența. Cu un protagonist cu voce răgușită, că doar Dark Knight a avut succes și aia înseamnă gravitate, nu faptul că are muci în gît și a luat prea multă muie de la Prietenul Lui, Robotul. Cu bărbuță de hipster, că pe vremea aia nu mai găseai purtător de scrot fără favoriți și mustață prin baruri. Ceea ce ne aduce la celebrele...
...butoane, butoane, butoane. Uau, plot twist, unul e mai ascuns, doar pentru 'inițiați'. Cea mai mare labă de final din istoria labelor. Ar trebui să li se interzică să mai lucreze în industrie pentru asta.
Per total un jeg mascat în pansament pentru nostalgici. Au pus botul cum o fac și văduvele slabe de înger în mrejele șarlatanilor dornici de îmbogățire. Rușine!!!!
Zici că e un reboot generat automat de un AI pus pe curvăsăreală, nu de o echipă umană, capabilă de aborđări unice, sensibilitate, subtilitate. Mankind Divided? Hai sictir, mînca-v-ar falimentul de curve proaste și obosite cu jocurile voastre de căcat cu tot.
as in cînd dai cu hate-ul pe HL2, stropești și exemplul pe care-l dai pozitiv, obligatoriu
(