S4F3 - Narayama bushikô

[Cristan]

Mai e puţin şi se fac 5 ani de când am luat filmul ăsta şi nu l-am văzut până acum. Sper să ne placă.

[Fular]

Am fost harnic weekendul ăsta și am apucat să văd și Narayama Bushiko. Man, muntenii sunt niște oameni ciudați chiar și-n comparație cu restul japonezilor. Din păcate am prins o subtitrare proastă, cea cu care a venit filmul și am pierdut destul de mult așa.
Altfel, filmul a îmbătrânit foarte bine, locația montană contribuind foarte mult la atemporalitatea acestuia. Are o grămadă de cadre foarte frumoase și dacă i-ar trage un voiceover profi ai putea crede că ai de-a face cu un documentar. Nu că asta i-ar dăuna în vreun fel filmului care face un ocol de la ridicol și amuzant până la copleșitor de tragic și melancolic.

[Cristan]

Nu l-a mai văzut nimeni?

Eu l-am vizionat aseară. Da, filmul e atemporal - e plasat undeva în secolul 19, dar putea fi la fel de bine să se întâmple şi la 1600, iar dacă facem abstracţie de puşca aia care apare de 2 ori, chiar şi acum 1000 sau 10.000 de ani. Viaţa e dură şi oamenii nu se ridică mult deasupra nevoilor primare, sunt aproape nişte animale ca toate celelalte vietăţi de pe munte - asigurarea hranei e principalul element călăuzitor în viaţă şi toate celelalte nevoi sociale se mulează după asta - o gură de hrănit în plus se simte din plin. De aici şi obiceiul cu mersul pe munte (pe care unii îl acceptă mai uşor decât alţii), indiferenţa faţă de un copil abandonat să moară sau uşurinţa (născută din necesitate) cu care se dau nişte pedepse de genul ăleia care s-a dat. Brrr, ce scenă!

Şi foarte mişto filmat şi jucat, e foarte raw, e o lume palpabilă (da, aproape ca un documentar), cumva la polul opus faţă de filmul de săptămâna trecută. Asta cred că-l face și mai digerabil şi mai uşor de urmărit decât s-ar crede doar citind o descriere, având în vedere subiectul.

(Apropo de realism - am citit că actriţa care o joacă pe bătrână şi-a scos dinţii din faţă pentru rolul ăsta.)

Mi-a plăcut, dar poate mai alege cineva şi câte o comedie

[Michilangelo]

L-am văzut acum câteva luni, dar am uitat să-mi dau cu părerea despre el (The Lost Weekend stă și el prin laptop de ceva timp). M-a deprimat destul de tare. E visceral, raw cum zicea Cristan, și m-a secat, sentimental vorbind. Mi-a plăcut juxtapunerea dintre viața sătenilor și scenele cu animale care se mănâncă între ele. Nu prea îmi amintesc povestea sau scenele în sine (probabil că, fără să vreau, nu m-am mai gândit la film, fiind așa de dur), dar a fost excelent oricum.

[Mahdi]

Ferdinand... don't let your mum watch this.

[Iavo]

Well, l-am terminat şi eu în seara asta. Ultima parte (de când începe ascensiunea) a fost awesome. Şi până atunci a fost destul de bun

[Mahdi]

Elaborând puțin, da, a fost bunicel. Mă așteptam să fie chiar mai tragic, mai cutremurător, de aceea am evitat să-l văd de mai bine de un an de când l-am descărcat. Și da, este foarte harrowing pe alocuri - pedeapsa familiei Amaya, toată secvența finală de pe Narayama, cu soarta celuilalt bătrân - dar toate acestea sunt bine puse în context și echilibrate de momentele amuzante ale filmului.

Într-un fel putem spune că avem de-a face cu varianta japoneză a baladei Mioriței. Bătrâna își înțelege locul în ciclul Naturii și își acceptă soarta cu seninătate. Orice tentativă de a boci sau a prelungi inevitabilul e tăiată din scurt. Trecerea se face ireproșabil - gospodăria rămâne pe mâini bune - iar Zeul o răsplătește aducând ninsoarea.

[Stokkolm]

dar putea fi la fel de bine să se întâmple şi la 1600, iar dacă facem abstracţie de puşca aia care apare de 2 ori

Nu uita de cartofi! N-au ajuns sa fie cultivati in Japonia decat prin secolul 19. Povestea nu s-ar fi legat la fel de bine daca ar fi fost despre napi sau ceapa.

Mi-a placut, e brutal, dar nu in sensul de gory (cu exceptia scenei cu dintii, brrr), ci mai degraba pentru impact emotional al unor momente. Nu stiu cat de mult poate fi luat ca documentar, setting-ul e credibil, coerent, dar nu neaparat realist pentru vreo perioada istorica, tind sa cred ca totusi taranii din acea perioada se imbracau mai gros iarna si tineau usa la casa inchisa.

Si mi-am dat seama de o chestie, "baba" e practic acelasi cuvant in romana si in japoneza. Ramasite ale vastului imperiu dacic evident.

[Ferrrrrrrrrdinand]

Vazut in seara asta filmul in versiunea 1953 (cred ca thread-ul este despre filmul din 1983? de pilda la mine nu-mi amintesc sa fi fost vreo pusca). Probabil voi face o postare separata despre celalalt

Nu prea stiu cum sa-mi pun ordine in ganduri sa scriu ceva inteligibil dar am sa incerc. Filmul a fost naucitor. E ca un fel Ion/Morometii on steroids unde posibilitatea ca nu vei mai supravietui pana la anul e vesnic prezenta si in mintea fiecaruia. Toata viata satenilor si tot ce se intampla in filmul acesta se invarte in jurul acestui lucru. Fiecare decizie luata are foamea ca o cauza principala... si traditia care a rasarit ca oamenii sa nu moara de foame. Intr-o astfel de lume cata compasiune, cata empatie poate exista? Vedem in cazul batranei care il ajuta pe vecinul ei insa are si o satisfactie perversa imi pare sa-i spuna ce crede toata lumea despre el. De altfel imi pare ca unul din motivele pentru care il place este tocmai ca-i arata ca nu a ajuns totusi atat de jos. Ca poate muri cu demnitate deci ea nu respinge ce se intampla, nu se revolta precum fiul (ma rog nici el foarte mult) ci accepta ca asta trebuie sa se intample. E drept aici intervine iarasi motivul foamei si a gurilor de hranit deci au dreptate satenii si ea sa gandeasca asa? E bun narayama? Toata chestia asta e ca un fel de vechiul testament lol. I guess you had to be there.

Geniala scena de final. Dupa ce-ai vazut oroarea aceea filmul te trage inapoi in lumea de azi si-ti aminteste cat de departe am ajuns `de atunci`

Singurul lucru care m-a deranjat a fost partea in final cu batranul care nu vroia sa moara, imbrancit catre moarte si fiul care cade dupa el in prapastie. Mi s-a parut o scena brutala care nu-si avea rostul. Inteleg ca trebuia sa fie amuzanta toata povestea dar pentru mine nu a fost amuzant acel personaj. Inteleg ca poate el trebuia sa infatiseze ridicolul situatiei de a te tine cu dintii de viata cand toti te vor mort (alternativa la personajul principal) insa pentru mine nu e nimic anormal in atitudinea lui. Pentru mine povestea lui s-a terminat cu scena aceea puternica cand spune batrana misterios "ai rupt franghia, ti-ai rupt legatura cu tot satul chiar cu fiul tau... si asta cand inca esti in viata". Omul acela traia deja un cosmar psihologic putem deci sa ne inchipuim mai departe, oare ce se va petrece cu el, oare ce simte el si ce va simti. Acum nu mai este un omulet ridicol cu pofta de viata ci poate chiar un monstru in ochii satenilor. El putea sa fie efectiv subiectul altui film dar in fine... Am zis ca scena mi se pare brutala pentru ca fiul batranei (imi pare rau, abia am vazut filmul dar nu-mi amintesc cine ce nume are, nu are legatura cu japoneza la fel ar fi fost si daca era un film romanesc so yeah) tocmai a ucis un om and he's all like... huh? w/e I guess. Puteam avea o scena in care cei doi discutau despre sentimentele lor apropo de narayama...

Bun film, mi-a placut E tarziu am scris chestii greu de citit dar sper macar ca am transmis ce impresie mi-a facut filmul. Btw Stokholm buna observatia cu cartoful