S4F8 - Last Year in Marienbad

[Michilangelo]

Nu l-am văzut, nu știu despre ce e sau dacă e bun, dar îl am în watchlist de ceva vreme

https://www.imdb.com/title/tt0054632/?ref_=wl_li_tt

[Iavo]

Ha, si la mine era pe lista de "poate, candva..." de ceva vreme ma bucur ca acum o sa am un motiv mai puternic sa il vizionez. De la Resnais mai vazusem Hiroshima, Mon Amour si atunci nu mi-a placut desi acum sunt destul de sigur ca de fapt era un film bun- alt caz de vizionare prematura, cred ca ar trebui sa il mai incerc o data.

[Mahdi]

Last year in Marienbad l-am văzut și eu în niște condiții similare de „maturitate” precum cele din cazul lui Iavo cu Hiroshima, Mon Amour. Îmi plăcuse, dar sincer să fiu, n-aș putea să spun de ce, dincolo de atmosfera enigmatică și dreamlike de care mustea. Să zicem că e un film pur cinematografic, nepovestibil, genul de film pe care i-l arăți cuiva care te întreabă ce-i ăla arthouse.

Cu Robbe-Grillet, care semnează scenariul, m-am întâlnit și în bibliotecă - Gelozia e probabil cel mai cinematografic roman pe care l-am citit vreodată. Naratorul aproape complet depersonalizat putea fi asimilat unei camere de filmat.

O să-l revăd probabil de sărbători, să fie depresia completă.

[Fular]

La fel ca Iavo și Michi îl aveam și eu pe watchlist de ceva vreme. Păstrasem și un cadru doar să-mi amintesc că trebuie să-l văd. Mi-a plăcut, sunetul atonal, cadrele labirintice, nararea repetitivă și modul atipic în care se derulează plot-ul contribuie la îndoieli continue. Se simte și un oarecare nivel de disconfort ce provine din motivele enumerate anterior.

Acum trebuie să-mi ascut un pic skill-ul la jocul ăla cu chibrite. Prea le câștiga soțul ei pe toate.

[Iavo]

Resnais e unul din cineaștii preferați ai lui Kundera (știam că avuseseră de gând să realizeze un film împreună și azi am aflat de ce proiectul nu s-a concretizat:au "reușit" să scrie o pagină de scenariu într-un an, pnm de snobi) și după fimul ăsta îmi dau seama de unde simpatia (reciprocă): au un interes comun legat de explorarea insuficiențelor memoriei și potenței disproporționate a uitării.
Sunt multe filme în care cadrul acțiunii e asigurat de flash-back-ul unui personaj.În majoritatea respectivul personaj are o memorie impecabilă care îi permite să reconstituiască totul în cele mai mici detalii. În The Last Year...(și în realitate) totul e mult mai "spart", fragmentat, lipsit de coerență și străbătut de un sentiment dezolant de "toate astea s-au întâmplat deja".
Și ca să completez lista lui Fular cu elementele care fac filmul inconfortabil (e adevărat că nu e ușor de înghițit dar merită, e o desfășurare de forțe remarcabilă): dialogurile trunchiate (și câteodată out of sync) purtate de personaje despre care nu aflăm nimic, schimbările bruște de cadru, momentele de încremenire a acțiunii și scenele suprarealiste în general (se vede că lui Resnais îi place Bunuel). Și mie mi-a plăcut de Resnais.

(P.S. Să citiți Cartea Râsului și a Uitării că e faină)

[Stokkolm]

L-am oprit dupa 35 de minute. Sorry. Din principiu nu fac asta vreodata cu un film, oricat de greu ar fi uneori, trebuie sa il privesc pana la final ca sa il judec ca un tot. A fost o decizie for the greater good, mi-am dat seama ca situatia nu se imbunatateste, si daca as fi continuat pana la final m-ar fi lasat cu o impresie negativa care ar fi fost greu sa o mai corectez. Asa, mi-am lasat o sansa ca poate canda sa il pornesc in alta stare de spirit si sa ma prinda.

Trebuie sa bag niste Leos Carax ca sa imi revin.

[Michilangelo]

Per total a fost cea mai plictisitoare vizionare din sezonul ăsta. Vizual e super mișto, dar altfel foarte sec. Ar avea totuși o scăpare, în funcție de interpretarea indiciilor disparate aruncate pe ici și colo. Nu m-am documentat să văd care ar fi explicația pentru lipsa de coerență și prezentarea abstractă a filmului, dar dacă se vrea a fi o imaginare a unui purgatoriu în care se află soția, atunci aș zice chiar că mi-a plăcut. Fie că e moartă de-a binelea, fie că e de fapt un flashback foarte rapid ca în Jacob's Ladder, mi se pare că frânturile de poveste se potrivesc cu experiența psihedelică pe care o mi-o imaginez atunci când mă gândesc la un purgatoriu.

Am încercat și eu cu un prieten jocul ăla cu chibrite. Am cam pierdut:)

[Fular]

Zicea Iavo ceva de "Hiroshima, mon amour" mai sus. Ia uite ce am găsit eu acasă în concediul de iarnă.


Am luat-o împreună cu asta acum câțiva ani



N-am apucat să le parcurg. Am fost înfrânt de lacunele personale cu privire la vocabularul francez. Motivul pentru care am abandonat și "Ultimele zile ale unui nemuritor" după primul capitol și n-am mai scris impresii nici la comics.

[rege]

Nu mă așteptam să văd un astfel de topic pe un forum de jocuri.
L'Année dernière à Marienbad l-am văzut prima dată la începutul anilor 2000, un rip avi de 700-800 mega (sacrilegiu) apoi l-am revăzut acum câțiva ani pe bluray. La prima vizionare mi-a plăcut mult filmul, la doua nu cred că am rezistat până la sfârșit, azi nu țin minte decât niște grădini, niște scări și niște nim. Îmi aduce aminte oarecum de La Règle du Jeu a lui Jean Renoir, desigur cu (supra)doza de Bunuel de care ați amintit și voi. Probabil o să mă uit din nou în câțiva ani.
Hiroshima mon amour nu mi-a plăcut, cu excepția drumului prin oraș, filmat din mașină, o secvență de câteva minute.
Alte filme de Resnais n-am văzut, nici de Alain Robbe-Grillet, cu toate că Trans-Europ-Express pare să fie interesant.