S1G8 - Close Combat: A Bridge Too Far/Thomas was alone

[McWilliams]

Problema imediata este "de ce sunt doua, bha?". Pentru ca unii s-au simtit "spoilariti" pe parcurs. Si nimic nu-mi displace mai mult decat sa stric asteptarile oamenilor. Cu atat mai mult cu cat nu au asteptari deloc. Asa ca ofer o alternativa. Pentru cei opariti ca, la un punct, McWill urma sa propuna un joc din seria Close Combat, dati Erase & Rewind si incercati Thomas was alone. Pentru cine nu da doua parale pe asta, multumesc si uite A bridge too far (un joc care, la inceputul Gaming Club, nu era disponibil pe vreo platforma - doar arhive dubioase pe site-uri de abandonware rar umblate, cu probleme de compatibilitate si cu manual pentru instalare).






1) Close Combat: A bridge too far (1997), numit si Close Combat II. A fost primul meu joc din seria Close Combat. Cred ca a venit sub forma de demo pe un CD Level. Posibil sa ma insel, insa nu era o epoca de descarcat demo-uri de pe net, iar alte reviste de gaming din Romania... sa zicem ca, per total, cred ca am 100+ reviste Level si doar vreo 2 de altele. So odds are it was Level. Moving on!

Demo-ul avea doua sau trei harti de toate, din care lipseau chestiile care faceau jocul cu adevarat special/diferit. In demo, era "a generic real-time strategy game with squad-based units". Atipic, in conditiile in care RTS-urile vremii aveau unitati individuale, nu grupe de unitati, dar altfel... cam meh. Ca atare, am jucat hartile din demo in draci doar ca sa castig.

1-2 ani si un cadou din Australia mai tarziu, am obtinut si jocul full. Supriza mare cand, dupa ce am trecut prin primele harti pe pilot automat, pentru ca le cunosteam pe de rost, am avut socul vietii sa descopar ca unitatile pierdute (fie squad-ul intreg, fie indivizii din squad) NU SE REGENEREAZA AUTOMAT. Si daca am fost foarte generos cu pierderea de vieti la o harta dintr-un teatru de operatiuni, revizitarea aceleiasi harti/aceluiasi teatru de operatiuni ma aducea la acelasi unitati cu care am incheiat misiunea precedenta - cu morti, cu raniti, cu lipsa de munitie etc. Mind boggling pentru mine, cand te gandesti ca "standardul" perceput si impus de jocuri ca WarCraft II, Age of Empires sau Red Alert te facea sa nu dai doua parale pe unitati, cat pe resursele necesare pentru obtinerea acelor unitati. In jocurile amintite, unitatea era 1 sau 0, vie sau moarta, utilizabila sau nu; sigur, putea sa aiba HP scazut, dar nu parametrii scazuti (rate of fire, ammo, weapon type, morale etc.) astfel incat sa se comporte sub nivelul optim.

'Nuff said. Jocul este conceput pe baza Operatiunii Market Garden IRL si, desi ofera posibilitatea de a juca atat cu Axa, cat si cu Aliatii de la bun inceput, este asimetric din capul locului (again, not like other RTS-es of the times). Aliatii vor sa ocupe puncte strategice pe o harta, Axa ar prefera sa le pastreze. Aliatii incep cu mai multe unitati/resurse, Axa, cu mai putine. Aliatii au elementul surpriza, Axa, nu. Aliatii sunt presati de timp sa ocupe cat mai repede punctele, Axa este interesata sa traga de timp cat mai mult. Pentru ca Aliatii au nevoie sa avanseze convoiul de blindate pentru a "pune pe harta" unitati mai avansate, Axa, nu. Si totul incepe sa semene cu a house of cards, unde o decizie neinspirata intr-un anume punct are recepercusiuni mai vaste decat ar da impresia la prima vedere.

Campania principala (toata Operatiunea Market Garden) este o chestie de cateva zeci de ore. Insa exista si suboperatiuni (componente ale Market Garden), care permit un joc mai scurt ca timp, dar cu toate optiunile specifice Close Combat II. Nu este un joc care sa fi imbatranit frumos dpdv grafic, insa elementele de gameplay din el sunt solide, logice si utilizate chiar si in prezent. Also, the movie rocks!

Jocul este disponibil pe gog.com, la 5.99 euro, respectiv pe niste site-uri de abandonware (link 1, link 2).





2. Thomas was alone (2012ish, cred). Nu sunt fan al jocurilor de tip platform sau puzzle. Pot sa apreciez existenta acestor elemente de gameplay intr-un joc (din cu totul alt gen), dar nu ma vedeam jucand ceva construit doar pentru platform/puzzle. Am auzit despre joc intr-un podcast al lui TotalBiscuit si, desi nici TB nu este fan platform/puzzle, a fost recomandat pentru faptul ca are ceva care-l face diferit. Naratorul, in cazul de fata.

Jocul este scurt, mecanica jocului primeste cate o modificare la fiecare nivel (similar Portal, sa zicem) care sa permita "o chestie noua" pentru acel nivel si sa ofere un simt de progres in joc, povestea nu este ceva demn de Nobel. Insa, la fel cum naratorul din Darkest Dungeon ridica jocul prin performanta lui, asa si aici, vocea lui Danny Wallace scoate jocul din obscuritate. Sunt sigur ca nu este jocul care a inventat conceptul asta (narration-driven platformer), insa... it gives you a warm fuzzy feeling inside. Adaugam la asta si muzica, care este foarte buna, si obtinem un joc bun pentru ce isi doreste sa fie - scurt, fasnet, placut.

Jocul este disponibil pe steam, la 7.99 euro. Posibil si in alte parti, ca parte dintr-un bundle.


Cam atat. Daca inca mai sunt nemultumiti, mai am si o a treia optiune prin cap.

[Mahdi]

Nu cred că era nimeni chiar atât de opărit, încât să fie nevoie de un joc alternativ. Dar fie.

Cred că am deja Thomas was alone de la un bundle, dar o să încerc Close Combat - deși mă simt puțin complexat de genul ăsta de jocuri. Țin minte că jucasem pe vremuri un demo la Close Combat V (debarcarea în Normandia, parcă), dar nu prea știam ce fac.

[Cristan]

S-a întâmplat să fiu ocupat în perioada asta și n-am avut timp de joc, am apucat să joc doar tutorialul. Dar aveam de mult de gând să încerc ceva din seria CC, așa că o încerc să-l mai joc puțin pe ăsta până la următorul joc.

Și Thomas Was Alone era pe lista mea, dar o să mai aștepte puțin.

[Azad]

De Close Combat nu ma pot atinge, imi pare rau. Nu din cauza faptului ca sunt oparit dar sunt un dezastru umblator la tot ceea ce inseamna jocuri de strategie. Iar asta e genul de joc care m-ar deprima in saptamana asta ce o mai am din sesiune. Poate candva in viitor, cine stie. Oricum, imi pare rau.

Thomas Was Alone l-am terminat acum cativa ani. Imi amintesc ca mi-a sarit in ochi stilul minimalist al jocului si m-a impresionat naratorul. Puzzle-urile sunt acceptabile, din cate imi amintesc. M-au provocat putin dar nu a fost nevoie sa folosesc walkthrough-ul. In rest, controlezi mai multe "personaje", anume figuri geometrice si te folosesti de avantajul fiecareia pentru a rezolva puzzle-urile. Naratorul adauga fiecarui "personaj" o personalitate proprie, ceea ce face dintr-un joc simplu o experienta destul de frumoasa. Recomand.

[Stokkolm]

E greu rau Close Combat. Am terminat cumva prima misiune dar nu am reusit nicicum sa obtin victoria inainte ca podul sa fie distrus. A doua misiune, no chance. Nu prea imi dau seama cum poti invinge inamicii baricadati in cladiri, poti sa tragi o juma de ora, doar iti termini munitia ca altfel nu rezolvi nimic. Am reusit sa ocup cladiri doar cu pierderi majore. De altfel si inamcii aflati in camp deschis sunt greu de eliminat, trageam cateodata in ei minute bune si erau tot in formatie intreaga. In principiu ideea pare sa fie sa folosesti cover fire si sa flanchezi, dar nu e atat de simplu cand nu ai superioritatea numerica. Si smoke grenades cred ca sunt un element cheie, dar aici problema e ca nici un joc cu tematica militara pe care l-am jucat pana acum nu m-a pregatit pentru asta, nu mi-e deloc intuitiv cum sa le folosesc eficient.

Thomas Was Alone, ce alegere diametral opusa. Mie mi-a creat impresia ca developerul e parinte si a vrut sa faca un joc pentru copilul/copii sai. Muzica de leagan, naratia de poveste spusa la marginea patului inainte de culcare, tematica abstracta cu forme geometice. Ma rog, poate supra analizez toata treaba Oricum, it was ok, curge fluid, nu are timp morti, nu ai unde sa te plictisesti.