E un fel de a spune l-am terminat. Jocul s-a terminat dar nu l-am jucat cum si-ar fi dorit producatorii sa-l joc. The Infectious Madness of Doctor Dekker e un joc experimental, original. Fiind experimental nu prea le-a iesit tot. Pentru mine nu le-a iesit gameplayul, principalul mecanism al jocului, text parserul. In The Infectious Madness of Doctor Dekker joci rolul unui psihiatru care ia locul unui alt psihiatru, Dr. Dekker, care a fost asasinat chiar pe scaunul pe care tu stai acum, in cabinet. Si rolul tau e sa afli cine l-a omorat pe Dr. Dekker. Si preiei pacientii acestuia si pe asistenta acestuia. O gramada frumusica de nebuni de legat. Tot jocul are loc pe canapea. Tu intrebi, nebunii raspund. Aici a fost problema pentru mine. Producatorii au pus text parserul ca unic mecanism al jocului. Si n-a mers, pentru mine cel putin. La inceput am incercat sa-l joc asa dar mi-a fost imposibil. Ca sa avansezi trebuie sa scoti replici, informatii de la pacienti. Si e absolut imposibil sa-ti dai seama de absolut toate lucrurile despre care trebuie sa-i intrebi (tastand), cum sa formulezi toate intrebarile, cum sa pui toate problemele pe tapet etc.. Mi s-a parut neintuitiv. Asa ca am jucat numai cu hints. Daca apesi pe o sageata sub text parser iti apar toate intrebarile si replicile posibile pe care le poti pune la un moment dat fiecarui pacient (si cu care primesti raspunsuri). Si i-am dat asa inainte pana la final. Nesimtire, stiu, dar doar asa m-am putut bucura de joc. Folosind hinturile singurul input al tau este reprezentat de momentele cand trebuie sa alegi cum sa raspunzi din cateva variante posibile. Destul de interesante personajele, jucate bine de actori, nebuniile lor destul de misterioase si captivante, l-au aruncat pana si pe Cthulhu pe acolo. Povestea si personajele m-au prins, doar ca a trebuit sa hint hint hint la text parser pana la final.
Si 
