mai_2025

[Marius Ghinea]

Mi-am adus aminte că am scris un articol în Level despre un joc în care am simțit ceea ce simt și azi. Așa că l-am recitit și comentat. Aproape cu disperare și teamă.

[Abnaxus]

Pentru mine You are Empty ocupă un loc special în sufletul meu de gamer, îl rejoc o dată la doi trei ani și a fost primul video de pe încercarea mea eșuată de a crea un canal de gaming.

Din nou trebuie sa zic că sunt captivante comentariile tale la propriile recenzii si ce mi se pare interesant este ca am așa un sentiment că recenziile clasice au devenit puțin perimate în ziua de astăzi. Înafară de video-urile lui Yahtzee nu țin minte ultima recenzie pe care să o urmăresc sau să o citesc cap coadă, fără să scrolez la nota de final sau concluzia aferentă. În schimb consum regulat eseuri video despre diferite subiecte de gaming.

La fel mi se pare că și în cazul tău ai fost constrâns de formatul revistei să vorbești de lucruri neimportante pentru tine ca AI-ul inamicilor sau armele neinspirate decât să descrii pe îndelete sentimentele pe care ți le-a trezit jocul. Sunt curios care este părerea ta despre acest subiect. Mă gândesc că e totuși o eliberare acum să poți să scrii și să vorbești despre ce vrei tu, oricât de nișat și obscur ar fi subiectul.

[Marius Ghinea]

Mă bucur mult că mai există cel puțin un dement ca mine căruia să îi placă You Are Empty.

În primul rînd aș spune că o recenzie nu trebuie să fie neapărat „clasică”, cred că am arătat în multe rînduri cum se poate scrie o recenzie în care poți da peste lucruri la care nu te-ai fi așteptat niciodată - important este ca textul să nu fie rezultatul unei scremeri, ci al unei nevoi genuine de a împărtăși cu cititorii ceea ce simți. Granița între eseu video și recenzie „clasică” este deseori călcată de pasul celui care își asumă libertatea de a simți, gîndi și scrie.

Iar în această idee, nu aș putea spune că am fost constrîns de formatul revistei, deoarece oriunde am scris am fost lăsat să mă manifest absolut neîngrădit. Eu m-am constrîns pe mine însumi, uneori cu mare regret, deoarece mă gîndeam la așteptările cititorului mediu, majoritar - nu folosesc peiorativ sau cu superioritate aceste cuvinte, ci cu realismul celui care scria într-o revistă ce trebuia să se vîndă. Am observat, însă, că pot lăsa să-mi scape în articole și ceea ce aveam de spus „pe lîngă” formatul clasic de review, iar, cu timpul, s-a ajuns la o educare reciprocă, în feedback, a mea și a cititorilor, care mi-a permis să evoluez și să îmi înțeleg nevoia și aptitudinea de a scrie tot mai liber.

Este adevărat, însă, că toate aceste comentarii pe care le fac la postările ex_Level de pe pagina leftclickghinea sînt o eliberare, dar nu de o chingă a unui format impus, ci de propriile mele rețineri de a fi sincer pînă la capăt, de a fi eu însumi, de a mă bucura plenar de faptul că voi existați și că îmi ascultați cuvintele. Lucru pentru care nu vă pot mulțumi îndeajuns. Aș vrea să pot avea resursele pentru a dedica mai mult timp și energie acestei activități.

[MC]

Aș vrea să pot avea resursele pentru a dedica mai mult timp și energie acestei activități.

Ar fi ideal, dar nu trăim într-o lume perfectă (nici pe de parte), așa că savurez cu nesaț fiecare articol/înregistrare care răsare sporadic pe leftclickghinea. Mi se pare mare lucru și simplul fapt ca in 2025 încă mai sunt răsfățat cu articole noi de la Marius Ghinea și nu trebuie să mă mulțumesc doar cu recitirea a nșpea oară a celor din LEVEL ori Nivelu 2.