Geometrii absente

[sleepknot]

De ce mi-e dor acuma? Mi-e dor de o întâlnire
Între un stol de păsări și-o simplă amintire,
Mi-e dor de răsărituri ce ies cuțit din ceață,
De anii ce-au trecut și rămân mereu în față.

Mi-e dor de amalgamul de sunet gol și treacăt,
Ce înrămează viața cu orizont și lacăt,
Mi-e dor de galeria unui vis în risipă,
Muzeu al clipei calde, mirosul de aripă.

Și mai tânjesc de-un lucru: un sentiment uitat
Tremurul veșniciei, atins neîntâmplat.

[ola small dickie]

Cineva e fascinat de vesnicie, parca am mai citit asta in alta poezie de a ta

[Fular]

Are mai multe care tratează tematic veșnicia (am tras un ochi fugar pe blogul de poezie acum ceva vreme).

Anywho, am vrut să las o remarcă mai devreme cu privire la două versuri: nu mi se pare că totul curge atât de lin pe cât s-ar putea. Se frânge ritmul și nu e neapărat de la numărul silabelor.

De anii ce-au trecut și rămân mereu în față.
Cred că: De anii ce-au trecut și vor rămâne-n față
sau De anii ce-au trecut, rămași mereu în față
ar da o cursivitate sporită fără a ciunti prea tare din intenție, zic eu.

La fel și la Mi-e dor de galeria unui vis în risipă, ar putea fi înlocuit cu Mi-e dor de galeria acelui vis-risipă. E drept că nu mai există întâmplător ci specific, de la un vis oarecare în risipă, la unul particular, marcant dar mna, aia e opinia mea.

Bine, nefiind poezia mea sunt dispus să omor câte ceva de dragul ritmului

[ola small dickie]

Nu m a pasionat niciodata rima sau ritmul in poezie. Daca se iveste sa apara in mod natural in niste versuri cum gasesti nesperat o bere rece in frigider e foarte bine. Dar altfel intentia de a rima sau a ritma mi se pare ca ar trebui sa fie mult sub sentimentul acelui moment

[Fular]

Dunno mang. Pentru mine ritmul > orice altceva în poezie. Fără el, versurile sunt doar o proză structurată dubios, înțesată de metafore și cu prea multe lacune. Rima e jucărie în folosul ritmului, dar nu e necesară dacă ai o structură adecvată.