Snowrunner

[Bogdan]

phpBB [video]

[MC]

Pare un joc mult mai complet decat tech-demoul numit Spintires. Ce-i drept Mudrunner inca n-am apucat sa butonez.

[Bogdan]

A fost o intreaga saga cu Spintires, dar se pare ca atat jocul original, cant si fork-ul Mudrunner sunt intr-o stare buna acum. Am jucat ceva Mudrunner zilele astea, pentru ca trailerele de la Snowrunner mi-au facut pofta. E chiar fain, desi toate obiectivele sunt "fetch quests". Neaparat cu podcasturi sau audiobooks pe fundal. Teama mea legata de Snowrunner e ca va fi monetizat foarte agresiv, cu cea mai mare parte a contentului in DLC-uri.

[MC]

Eu am jucat putin Spintires chiar pe la inceput cand nici macar fetch questuri nu erau. Nici acum nu stiu daca sunt in Spintires sau doar in Mudrunner.
Chiar mi s-a facut si mie pofta de Mudrunner insa cred ca voi astepta pana se lanseaza Snowrunner si o sa il joc "pe modelul ETS2" . Music and chill.

[Bogdan]

phpBB [video]

[MC]

Imi place ce am vazut.
Cred ca o sa il iau. Va fi genul de joc ETS2 sau Assetto Corsa, pe care il voi juca ocazional pentru chill and music.

[Bogdan]

Cred ca o sa il iau.

Vezi ca Epic ofera pana la 1 Mai un cupon de reducere de 10 Euro, aplicabil la orice joc mai scump de 15 Euro.
Din client, da click pe numele tau (stanga jos) -> Coupons.

[MC]

Nu stiam. Thx a lot!
Va fi prima achizitie pe Epic

[Bogdan]

phpBB [video]

[Vlad Dracul]

[Vlad Dracul]

În SnowRunner te poți îmbrăca în cioclu.

[Vlad Dracul]

Goodnight Moon

[Vlad Dracul]

Tuz, un scout care poate fi câteodată util pe Taymyr.

[Vlad Dracul]

Niște interioare:

[Vlad Dracul]

În Photo Mode ai și bokeh, jocu' ăsta chiar e șmecher:




După ce l-am tăvălit pe Tatarin prin smârcurile sovietice...





... am decis să-l costumez de Halloween în crocodil:






În altă ordine de idei, iete ici-șa convoiu' dreaq prin mlaștini, muică:



În jocu' ăsta nu poți atașa mai mult de o remorcă la camion (și nimic la o remorcă), however există posibilitatea de a folosi winch-ul pentru a tracta chestii, gen o altă remorcă, un alt camion sau - forțând la maxim limitele - chiar un alt camion de care-i atașată o altă remorcă.
Tre' totuși să știi ce faci, până și ordinea contează, în exemplul de mai sus eu am decis să pun cisterna ultima pentru că cisternele au o oarecare tendință de instabilitate, așa că am ales să atașez Service Trailer-ul de camion pentru a avea un segment principal mai sigur.

Însă giumbușlucuri de-astea poți face doar când traseul îți permite, în general în Snow Runner n-ai parte de șosele lungi și drepte ci mai degrabă de drumuri noroioase și întortocheate pe teren denivelat, iar când mergi prin păduri e moartea căprioarei (no pun intended), existând în permanență riscul ca un element al covoiului să se agațe de vreo creangă sau să se împiedice de vreun ciot și să ramână blocat acolo sau, mai grav, să se răstoarne cumva și să pierzi toată încărcătura, ceea ce reprezintă nu numai păcatul capital în jocul ăsta dar și sfârșitul aventurii.

[Vlad Dracul]

Acu’ câțiva ani, pe când căutam un joc bun cu mașini, am dat întâmplător peste SnowRunner, nici nu mai țin minte exact cum, dar cert e că am descoperit seria făcută de Barbă Neagră pe YouTube și chiar m-a captivat într-atât încât am considerat că merită să-l iau de pe Steam.

Departe de a fi perfect, de destule ori fiind supus greșelii, Barbă are totuși marea calitate de a oferi multe informații utile nou-veniților în lumea simulatoarelor utilajelor grele.
În plus sunt de părere că-i un tip amuzant și m-am distrat ore-n șir urmărind aventurile sale prin nămoalele SnowRunner-ului, învățând din erorile lui și băgând bine la cap soluțiile ingenioase pe care le găsea, ca un adevărat maestrul al winch-ului, pentru a ieși din mocirlă.

Însă de trecut personal la acțiune n-a fost cazul o luuuungă perioadă de timp, complet prins fiind în vâltoarea duelurilor roată la roată pe pistele de curse, îmbătat de adrenalina spectacolului vitezei din Formula 1.

Recent însă am considerat că vreo 4 ani e mult prea mult să nu mă ating deloc de acest joc al cărui potențial îl remarcasem datorită YouTuberului nostru român, și am purces la fapte.

Am început, ca de obicei, printr-o muncă de documentare, reluând vizionarea seriei lui Barbă ca să-mi amintesc pățaniile lui și să fiu avertizat în privința pericolelor care mă pândesc, iar prima senzație pe care mi-a dat-o SnowRunneru’ în regiunea de început, Michigan, a fost că joc un fel de MudRunner2 combinat cu un WinchRunner.

Cam asta faci în faza inițială, te înnămolești și te winch-uiești continuu.

N-am de gând să mint, începător fiind ai nevoie de un psihic de fier și de o grămadă de răbdare ca să reziști în anumite momente nevoii imperioase de a da un fabulos /ragequit, însă dacă reușești să depășești impulsul respectiv și să-ți pui capu’ la contribuție ca să ieși din belea și să continui, vei realiza că jocul e chiar bun, e imersiv (la asta contribuie și faptul că poți conduce și din 1st person perspective), e captivant, grafica e foarte faină – câteodată îți vine să lași de-o parte misiunile și să conduci fără o țintă anume doar ca să admiri peisajele minunate pe care cei de la Saber le-au creat.


Khan 39 Marshall, un scout bunicel


Îți încântă sufletul când vezi o asemenea priveliște uitându-te pe geamul cabinei camionului

Tot ce ai nevoie e determinare combinată cu niște unelte potrivite.

Aci tre’ să mărturisesc că am avut puțin noroc (pe care mi l-am făcut cu mâna mea, ce-i drept), nemulțumit fiind de performanța primelor camioane pe care jocul ți le pune la dispoziție, am luat decizia de a încerca și altele.

Vreau să subliniez o mecanică a SnowRunner-ului foarte utilă, și anume faptul că (dacă joci pe modul normal – adică New Campaign – în Hard Mode e altfel) poți vinde la preț întreg (upgrade-urile incluse) orice jeep sau camion pe care-l cumperi, acest rulaj financiar dându-ți posibilitatea de a testa practic toate autovehiculele pe care le ai deblocate din vasta gamă a Truck Store-ului.
Adică îți iei un camion, îl upgradezi, încerci să faci misiuni cu el și să-l tăvălești prin toate noroiale posibile ca să vezi cât poate duce, iar dacă nu-i ce trebuie îl vinzi și primești înapoi întreaga sumă investită și poți trece la următorul sau chiar a re-achiziționa unul la care ai renunțat în trecut.

Așa că am vândut unul dintre cele inițiale și mi-am cupărat altul, care n-a corespuns, l-am vândut și p-ăla și am ales ANK MK38 Civilian (varianta militară urmând a fi descoperită mult mai târziu pe una dintre hărțile din Alaska) and that was an absolute blast.



ANK MK38 Civilian e perfect pentru un start în forță, extraordinar de bun în partea de început a jocului când toate celelalte vehicule sfârșesc, invariabil, înțepenite în nămol, de ajungi să te uiți cu scârbă la ele și nici nu-ți mai vine să le scoți vreodată din garaj.


Stuck in the mud

Din punctul meu de vedere, în prima parte a campaniei coloana vertebrală a parcului auto ar trebui să fie compusă din Chevrolet CK1500, Fleetstar F2070A și ANK-ul lăudat anterior.
Deși în întâia mea aventură în SnowRunner am ajuns la nivelul 25 (din 30 posibile), pe astea 3 încă le am la dispoziție și chiar dacă nu mai folosesc Fleetstarul atât de mult (păstrându-l totuși pentru însărcinări ulterioare), pe celelalte două le pun la treabă în mod frecvent.

(Musai să adaug că-n Hard Mode, unde banii nu-s absolut niciodată de-ajuns și tre’ să faci minuni cu puținele instrumente pe care le ai, Fleetstarul face o treabă excelentă pe Black River, prima hartă din Michigan, ridicându-se la nivelul exigențelor impuse și, în vremuri de restriște, strălucind ca o adevărată stea a flotei)

În jocul ăsta sunt mașini care-s bune pentru perioada de început și altele a căror adevărată putere se dezlănțuie mai târziu, odată cu accesul la toate upgradeurile specifice.
Marele avantaj al ANK-ului e că încă din start vine cu tracțiune integrală (AWD) și diferențialul închis (Diff. Lock), ambele fiind active tot timpul. Adăugat la asta faptul că poți ridica suspensia având astfel posibilitatea de a echipa anvelope off-road – iar când ajungi la nivelul 12 accesul automat la mud tires – mai mari, de 51”, rezultă o adevărată bestie capabilă să lupte de la egal la egal cu nămolul din Michigan.

Însă mai târziu în campanie, odată cu trecerea pe hărțile care n-au garaj și prin urmare apariția necesității de a călători distanțe lungi doar pentru a ajunge la punctul de start al trebii, strălucirea lui pălește din cauza dezavantajelor care ies la iveală: consumă destul de mult, dar ce-i mai rău e că are un rezervor extrem de mic pentru un camion de asemenea anvergură, la care se mai adaugă lipsa posibilității de a instala un “kit” cu provizii (cum are, de exemplu, banditu’ de KRS 58 pe plafon, cu combustibil extra plus piese de schimb și o roată de rezervă).


KRS 58 “Bandit”, un bandit de serviciu prin zăpadă

Campania nu e neapărat liniară, ci dă senzația că se comportă ca un organism viu, dovadă fiind și evoluția flotei auto deținută pe parcursul jocului. Iar satisfacția muncii îndeplinite există, progresul făcut fiind vizibil pe hartă.

În prima parte îți alegi un set de mașini, dar pe măsură ce avansezi în joc și deblochezi prin creșterea în nivel sau descoperirea pe hartă a noi camioane și jeepuri, alegerile se schimbă, pe unele dintre cele vechi le înlocuiești, pe altele le treci în rezervă fără a renunța totuși la ele, iar câtorva dintre cele vechi le atribui rolul de a rezolva numai un număr limitat de însărcinări.

Astfel vei constata că “Sfânta Treime” Chevrolet-Fleetstar-ANK își va transfera atribuțiile într-un mod ce pare firesc noilor-veniți International Loadstar 1700 (unul dintre cei mai buni „scouți” din joc), White Western Star și Tayga 6436, la care se adaugă KRS 58 „Bandit” plus Azov 64131.


A Tayga in da woods

Aci simt nevoia să menționez unul dintre punctele forte ale jocului, și anume versatilitatea.

Desigur, teoretic e un off-road simulator, dar poate fi tratat și ca un adventure game cu elemente de strategie în care tu, eroul, nu ești pe jos sau pe cal, ci ești pe camion.
Ba chiar îi pot fi atribuite ușoare tente de racing (când trebuie să faci un Contest care-i întotdeauna contra-timp) sau RPG-istice, cineva cu imaginația necesară poate decide de exemplu să facă misiunile din Statele Unite doar cu autovehicule fabricate în SUA, pe cele din Rusia doar cu camioane rusești, să dea drumul la girofaruri de fiecare dată când are încărcătură foare mare etc.
La dracu’, dacă stai și te gândești mai bine, sistemul ăsta de quest –> reward e caracteristic fix RPG-urilor, ca să nu mai vorbim de faptul că acele Contest-uri, misiuni ce pot fi repetate, mi-au dat impresia că seamănă destul de mult cu daily-quests din World of Warcraft.

Planificarea strategică are rol esențial în eficiența îndeplinirii misiunilor, mai ales a contractelor care se desfășoară pe mai multe hărți ale aceleiași regiuni.

Dar să le luăm pe rând, strategia optimă de abordare a fiecărei hărți ar fi următoarea:

Explorarea intensă cu un scout având ca principală țintă vizitarea Watchtower-urilor (care pe lângă faptul că dezvăluie porțiuni însemnate din hartă mai și oferă ceva experiență – nu prea multă dar care în timp se adună – la fel ca în cazul descoperirii remorcilor împrăștiate pe hartă, câte unele conținând materialele necesare îndeplinirii unor misiuni), găsirea upgrade-urilor – unele dintre ele absolut cruciale în privința performanței anumitor mașini, și deblocarea cât mai multor misiuni.
În mod logic, primele misiuni care trebuiesc îndeplinite sunt cele care au ca obiect înlăturarea obstacolelor care barează drumurile precum și cele care vizează construcția podurilor, facilitând astfel circulația și înlesnind progresul ulterior în zonă.


Explorând prin munți

Avansând în campanie, vor fi descoperite unele hărți care n-au garaj (gen Island Lake ori Drummond Island din Michigan), acestea necesitând o abordare mai specială.

După obișnuita incursiune a unui scout cu rol de a descoperi cât mai mult (mai ales sursele de combustibil și Trailer Store-urile din care pot fi achiziționate tot felul de remorci, atât pentru transport marfă dar și pentru reparații sau realimentare), acest gen de hartă nu tre’ ”atacată” solitar, ci în haită.

Iar ”comando-ul” care primește însărcinarea respectivă trebuie să fie compus dintr-un scout (cu rol de suport-agent de legătură-îndeplinirea misiunilor dedicate), un camion care suportă macara+benă+o remorCĂ CAre va fi eventual atașată la fața locului dacă situația o cere, altul echipat cu Saddle Low (plus o macara, pe lângă faptul că anumite misiuni necesită un camion echipat cu o macara, e și foarte utilă în caz de Doamne-ferește. Desigur, trebuie ținut cont că micuța macara “la purtător” nu poate face minuni în privința cargo-urilor foarte grele, dar acelea sunt cazuri destul de rare) care poate atașa semi-remorcile de capacitate mai mare împrăștiate pe harta respectivă și care-s încărcate (sau nu) cu materiale, și eventual, daCĂ CĂlătoria între cisternele cu combustibil de pe diverse hărți durează prea mult, un camion dotat cu o cisternă, practic o cisternă mobilă care va deservi orice autovehicul aflat în nevoie. Menționez că tactica cu cisterna mobilă (eventual plasată ulterior în puncte strategice) e una de ținut minte, ea putând fi utilizată când e cazul pe orice hartă.


Cărând cisterne uriașe sub clar de lună


Unele utilaje sunt atât de monstruoase, încât și puternicul ANK pare mic

Alegerea cauciucurilor e crucială și reprezintă un vast capitol separat însă n-aș vrea să mă apuc să despic firu-n patru de teama de a nu mă lungi prea mult.

Pe foarte scurt, n-ai nici o șansă să treci prin nămol (mai ales cu un camion încărcat) dacă ai caucioace pentru Highway, iar pentru a cumpăra măcar Allterrain sau Off-Road (nu mai vorbesc de specializatele Mudtires) ești obligat să aștepți până pe la nivelul 6 sau 8 sau chiar 12 (pe scouți îi poți echipa mai devreme, dar nu poți căra nimic semnificativ cu ei), ceea ce-i absolut cumplit, pentru că te găsești prins într-un cerc vicios – fără cauciucuri bune nu poți face majoritatea misiunilor, fără misiuni făcute nu câștigi experiență, fără experiență nu crești în nivel, fără nivel nu poți să deblochezi cauciucuri bune.
Așa că pentru scutirea de frustrări inutile recomand achiziționarea DLC-ului Jack of All Treads Tire Pack care-ți oferă accesul la anvelopele atât de necesare progresului, de îndată ce vei avea finanțele să le cumperi.


Jocul e plin de peisaje faine

Resetarea mediului înconjurător se face mutându-te pe altă hartă (facând ceva acolo, fie că doar ieși cu mașina din garaj după care o bagi la loc) și, evident, la restartul jocului.
E important de știut asta pentru că dacă treci de mai multe ori pe același drum mocirlos, lași urme adânci (mai ales la propriu, dar și la figurat) și inevitabil ruta respectivă devine impracticabilă.
Nemaivorbind de importanța semnelor rutiere ca puncte de reper, cele doborâte anterior vor fi repuse la locul lor.

Aș insista să subliniez atenția la detaliile atât vizuale cât și auditive ilustrată de unele tușe subtile dar de mare efect introduse de cei de la Saber, precum sunetele naturii pe care le poți asculta ori de câte ori te afli în mijlocul ei cu motorul oprit, sau melodiile cu tentă country-rock care răzbat din radiourile benzinăriilor sau ale diverselor clădiri în fața cărora poposești, iar mici amănunte ca modul cum vibrează aerul din jurul camionului când claxonezi sau scânteierea ochilor lupilor din tufișuri în bătaia farurilor pe timp de noapte au farmec maxim și te fac să îndrăgești SnowRunner-ul.


ANK 38, varianta militară, în interior


Ascultând susurul apei

Dacă tot am pomenit de noapte, alternanța zi-noapte poate fi o provocare pentru noii jucători care n-ar trebui să se aventureze pe drumuri necunoscute după lăsarea întunericului, însă în aceeași măsură o bogată sursă de imagini remarcabile.


Into the Night


Nocturnală

Am lăudat pe bună dreptate părțile pozitive, însă categoric trebuie să menționez și părțile nasoale ale jocului, care sunt destule.

De exemplu, creatorii SnowRunnerului fiind ruși au tras spuza pe turta lor sovietică și și-au bătut bine de tot organul de camioanele americane, acestea comportându-se de-a dreptul jalnic când sunt supuse unor sarcini mai serioase date de misiunile care trebuie îndeplinite: se dau peste cap mult prea ușor, pierzând și încărcătura, când e vorba să circule pe un teren în pantă cu o înclinație mai mare de vreo 15 de grade, ceea ce mi se pare absolut inacceptabil pentru un off-road sim.



Hard Mode e mai degrabă un Annoying Mode frustrant și enervant decât să fie cu adevărat hard, bătaia de cap principală fiind administrarea finanțelor.
Costul funcției Recover (care îți “teleportează” mașina la garaj și care în Normal Mode e gratis) e de-a dreptul absurd, existând o discrepanță deranjantă față de câștigurile bănești care-s extrem de mici – de fapt principala sursă de venit în jocu’ ăsta o reprezintă vânzarea de autovehicule și remorci; cum în Hard Mode iei doar juma’ de preț pe mașini iar pe remorci absolut nimic, ești obligat să te descurci cu mărunțișul pe care-l încasezi în urma misiunilor îndeplinite. Iar respectivii firfirei nu-ți sunt de ajuns să-ți upgradezi cum se cuvine întreaga flotă, cu greu strânsă de pe toate coclaurile (că dacă n-ai bani, adio cumpărare după pofta inimii din Truck Store).

Din fericire, există New Game + în care ai posibilitatea de a-ți stabili singur regulile jocului, a customiza toate opțiunile și a alege ce setări vrei să păstrezi de la Hard Mode și ce să schimbi pentru a avea parte de o provocare pe măsura gusturilor fiecăruia.


Cu un ochi către trecut și altul către viitor

Cei de la Saber s-au străduit să respecte legile mecanicii și ale fizicii însă n-au reușit întodeauna, exemplu fiind Diff Lock-ul care, la vehiculele la care trebuie activat manual, îți poate provoca damage la gearbox dacă circuli pe suprafețe tari; ce penisu’ dragonului ar putea avea vreodată de-a face diferențialul închis cu daune încasate de cutia de viteze, absolut nimeni din lume nu poate spune.

Și apropo de damage, uneori îl încasezi chiar aiurea, fără să treci cu viteză prea mare peste pietrele sau crengile ce zac în mijlocul drumului, ceea ce categoric că-i în egală măsură atât absurd cât și frustrant, but there’s nothing you can do, gotta charge it to the game.

Încărcarea manuală a buștenilor reprezintă o activitate care l-ar face și pe cel mai masochist jucător să prefere mai degrabă să-și taie gâtu’ cu o lingură ruginită decât să aibă de-a face cu macaraua aia total neîndemânatică, așa că modul automat rămâne întotdeauna ftw, chiar dacă-n Hard Mode nu-i gratis.


Cărând lemne către ținuturile mlăștinoase

Mai sunt și inadvertențele grafice, de exemplu după ce treci pe lângă un morman de frunze moarte fără să le atingi, observi că încep să-ți țâșnească dintre roțile din spate de parcă ți-ar ieși o jerbă de pene sau confetti din cur; noroiul aruncat de roți la traversarea unei băltoace mai mari are o formă deranjantă de cerneală cenușie în 2D, ceea ce cam strică senzația de realism prezentă până atunci în joc; anumite indicatoare sar în aer de parc-ar fi dinamitate când treci liniștit pe drum la 5 metri distanță, fără a avea vreo treabă cu ele; plus alte bizarerii pe care nu le voi mai menționa aci.

Dar una peste alta, SnowRunner e un joc totuși bun, provocator și imersiv, atât de imersiv încât te poate determina să te apuci de băut bere ca un camionagiu adevărat.

Mai ales după ce ai cărat o încărcătură foarte grea de bușteni lungi de-a latul a două harți și te-ai răsturnat tocmai când mai aveai puțin până la destinație din cauza unui șanț aparent nevinovat de la marginea drumului.