Late is the hour... iar mie-mi ardi di șagî, uăi.
Am luat decizia strategică să duc cisterna aia cu combustibil de pe Black River pe Smithville Dam, și dacă tot mă duceam acolo mi-am dat seama că n-ar strica să duc și un scout ca să explorez zona și să descopăr chestii utile, numa’ că nu vream nici să consum carburant (pentru că-n campaniile mele motorina costă, cu excepția celei de pe normal mode, firește. Dar restul de 3 din 4 salvări care-s posibile în jocu’ ăsta sunt cu bani) și nici să-l winch-uiesc de cisternă.
Așa că am făcut ce-am văzut pe Youtube că fac alții mai experimentați, l-am luat cu macaraua, l-am pus în benă, dat Pack Cargo și pe-aci ți-i drumu’.
Tot felu’ de drăcii îs posibile-n SnowRunner.
Asta se încadrează la categoria “Băi, io nu cre’ c-oi face vreodată perversiuni de-alea”, cam cum e și-n domeniul foto – dacă ești la început te uiți la alții “Ce dreaq le-or trebui atâtea obiective...?!” și nu-ți vine-a crede, însă pe măsură ce acumulezi cunoștințe ajungi să faci exact la fel.
Vorba melodiei ăleia faine de pe vremea când începeam eu liceul, “He grew up just like me”.
Și dacă tot e vorba de economisit combustibil și mici trucuri ajutătoare, avantajul mașinilor care au AWD interșanjabil e că îl poți opri când circuli pe asfalt (sau chiar pe drumuri de pământ fără prea multe denivelări), consumând astfel mai puțin.
La fel, poți profita de șoselele relativ fără viraje și care-s în pantă, chiar când începi coborârea scoți mașina din viteză (ba chiar oprești și motorul) și-o lași să meargă așa, cu consum zero.
Exemplu concret, cum m-am învățat să fac eu când plec din garajul din Smithville Dam și e șoseaua aia-n pantă, atât către fermă cât și către tunelul spre Black River/benzinărie.
Sau să o bagi în High gear, dar despre asta într-un episod viitor, când m-o binecuvânta Odin cu destul chef și inspirație pentru a face o postare specială în legătură cu cutia de viteze.
