Snowrunner

Mașini, avioane, tancuri, nave, fotbal, zei, ingineri - despre toate se discută aici.
User avatar
Vlad Dracul
Zergling
Posts: 122
Joined: 2 Mar 2014, 16:39

Re: Snowrunner

Post by Vlad Dracul »

Image

Late is the hour... iar mie-mi ardi di șagî, uăi.

:lol:

Am luat decizia strategică să duc cisterna aia cu combustibil de pe Black River pe Smithville Dam, și dacă tot mă duceam acolo mi-am dat seama că n-ar strica să duc și un scout ca să explorez zona și să descopăr chestii utile, numa’ că nu vream nici să consum carburant (pentru că-n campaniile mele motorina costă, cu excepția celei de pe normal mode, firește. Dar restul de 3 din 4 salvări care-s posibile în jocu’ ăsta sunt cu bani) și nici să-l winch-uiesc de cisternă.
Așa că am făcut ce-am văzut pe Youtube că fac alții mai experimentați, l-am luat cu macaraua, l-am pus în benă, dat Pack Cargo și pe-aci ți-i drumu’.
Tot felu’ de drăcii îs posibile-n SnowRunner.

Asta se încadrează la categoria “Băi, io nu cre’ c-oi face vreodată perversiuni de-alea”, cam cum e și-n domeniul foto – dacă ești la început te uiți la alții “Ce dreaq le-or trebui atâtea obiective...?!” și nu-ți vine-a crede, însă pe măsură ce acumulezi cunoștințe ajungi să faci exact la fel.

Vorba melodiei ăleia faine de pe vremea când începeam eu liceul, “He grew up just like me”.

Și dacă tot e vorba de economisit combustibil și mici trucuri ajutătoare, avantajul mașinilor care au AWD interșanjabil e că îl poți opri când circuli pe asfalt (sau chiar pe drumuri de pământ fără prea multe denivelări), consumând astfel mai puțin.

La fel, poți profita de șoselele relativ fără viraje și care-s în pantă, chiar când începi coborârea scoți mașina din viteză (ba chiar oprești și motorul) și-o lași să meargă așa, cu consum zero.
Exemplu concret, cum m-am învățat să fac eu când plec din garajul din Smithville Dam și e șoseaua aia-n pantă, atât către fermă cât și către tunelul spre Black River/benzinărie.

Sau să o bagi în High gear, dar despre asta într-un episod viitor, când m-o binecuvânta Odin cu destul chef și inspirație pentru a face o postare specială în legătură cu cutia de viteze.
Image
User avatar
marvas
vrășmaș mârșav
Posts: 4140
Joined: 3 Mar 2014, 01:21

Re: Snowrunner

Post by marvas »

cand zici ca salvarile sunt cu bani, te referi la currency din joc? Sau micro-tranzactii cu bani reali?
User avatar
Vlad Dracul
Zergling
Posts: 122
Joined: 2 Mar 2014, 16:39

Re: Snowrunner

Post by Vlad Dracul »

marvas wrote: 7 Jan 2026, 11:12 cand zici ca salvarile sunt cu bani, te referi la currency din joc? Sau micro-tranzactii cu bani reali?
Din joc, din joc. Intenționam s-o lămuresc într-o postare viitoare, da' las' că-i mai bine s-o declar aci, răspicat, cu subiect și predicat: game currency.

Adică mă refeream că-n SnowRunner poți salva doar 4 cariere, eu am două în New Game + (în care am setat combustibilu' să coste la nivel de Hard Mode), una în Hard Mode (unde totul costă) și una în modul normal, New Campaign (unde e pe mocangeală, dar mi-am auto-impus niște reguli ca să mai anim puțin petrecerea, deh, dacă m-am învățat cu greul din prima, acuma-s masochist, îmi pute ușorul. Natura umană, bat-o crucea :lol: ).

Altfel, resping plin de dispreț prezența micro-tranzacțiilor cu bani reali în jocuri (ca formă nesimțită de pay-to-win, vorba lu' Frank Williams "If you can’t win fairly, it’s not worth winning"), mă dezgustă absolut.

Ori ne jucăm frumos ori nu mai suntem.

:D


P.S.: Ah, precizare: n-am nici o problemă cu posibilitatea de a plăti cu bani reali chestii de natură cosmetică sau extra-stuff (ca un fel de bonusuri) în jocuri, pân' la urmă o interpretez ca pe o modalitate de a-ți arăta aprecierea față de creatorii jocului.

De exemplu, de-a lungul timpului am cumpărat niște mounts în World of Warcraft atât pentru că-mi plăceau cum arată, dar mai presus de orice pentru că îmi plăcea jocul în sine la vremea respectivă și am considerat necesar să fac un gest de gratitudine față de cei care mi-au oferit posibilitatea de a mă distra pe cinste și un îndemn să "keep up the good work" (ceea ce n-au făcut, da' mă rog, asta e altă discuție iar rușinea e a lor, nu a mea. "The honor is not in the weapon. It's in the man").

Dar una-i una și două-s mai multe, să nu fie ceva de genu' "Ori ni-l dai pă șekelul, ori grinduiești până ajunge Grindeanu șefu' suprem al UE" (nu m-am putut abține, n-am nimic cu omu', btw, e doar una din multele glume ligvistice pe care iubesc să le tot fac cu o plăcere de-a dreptul perversă :lol: ).

Atunci ți-am ascuns soarele.
Image
User avatar
Vlad Dracul
Zergling
Posts: 122
Joined: 2 Mar 2014, 16:39

Re: Snowrunner

Post by Vlad Dracul »

Recent am avut o revelație :mrgreen: și vreau s-o împărtășesc și cu voi:

Când conduc mașini prin lumea virtuală n-o fac dând volumul sonorului din joc la minim și ascultând alte chestii în același timp (gen muzică, podcasturi etc.), prefer să ciulesc urechile la sunetele de-acolo, mai ales la zgomotul motorului.
Jucând din keyboard (“CU” keyboardul, en-fin), nu beneficiez de ajutorul masiv dat de force-feedback-ul volanului, așa că force-feedback-ul meu e sub formă de holbat al ochilor și ciulit al urechilor, conștient fiind că am la dispoziție doar o fracțiune de secundă pentru a acționa dacă detectez ceva neobișnuit în tiparul firesc al lucrurilor.

Rar mă abat de la regula asta, însă când am comis-o zilele trecute am avut parte de o surpriză pe cât de logică (totuși) pe atât de plăcută.

Tot atipic, am dat drumul la un play-list făcut de Youtube (cum mai fac ei sugestii care sunt legate de preferințele omului), n-am ales eu nimic anume, după care am revenit la SnowRunner.
La un moment dat, pe când făceam niște misiuni prin partea de nord-est a Black Riverului, conducând pe niște rute prin păduri, începe melodia-temă din Twin Peaks.

Revelația mă lovește mai tare decât tona de cărămizi pe care-o transportam (nu m-am putut abține :lol: ).
Evrika!
Exact asta-i combinația magică, drumul prin pădurea cea verde și capodopera auditivă inventată de Angelo Badalamenti, un compozitor de geniu care ne-a părăsit acu’ câțiva ani.

Acea îmbinare magnifică de vizual și auditiv a creat o atmosferă ce mi-a indus sentimentul că părăsisem ținuturile SnowRunner-ului prin care conduceam și pătrunsesem în universul mistic din Twin Peaks.

Image

Deși era o interconectare logică și prin urmare previzibilă (gen “Îți place Twin Peaks?” “Conduci prin păduri?” “Păi și nu te gândești și tu deloc să bagi dreaq ceva relevant în casetofonu’ ăla de bord?” :lol: ), impactul temporar (și temporal, dacă tot m-am apucat să…) a fost neașteptat de puternic, pentru o secundă care părea a se dilata la infinit am călătorit în timp cu ochii minții întorcându-mă în perioada adolescenței, pe când serialul rula pe TVR (pe vremea aia, ’92-’93, nu apăruseră încă posturile comerciale cu acoperire națională) și retrăind momentele respective.

Mi-am reamintit farmecul actorilor, personajele arhetipale, frumusețea fascinantă a fetelor de-acolo, întreaga atmosferă creată de David Lynch (un ’vizionar nebun’ ce a răposat și el anul trecut), calitatea coloanei sonore și tragedia narațiunii despre enigmele unei vieți irosite prematur îmbinată cu spectrul amenințător al Răului care pare a dăinui veșnic...

Am avut parte de o extraordinară senzație de revigorare sufletească, pe care-am savurat-o mai din plin decât pe 7Up-ul de pe noptieră.

Oricum, primele acorduri ale temei muzicale din Twin Peaks rămân dintre cele iconice care bântuie mereu ascultătorul, sub orice formă.

Tââââmmm... tâm-tâm...

Și dacă tot am adus vorba de Twin Peaks, merită să-l menționez și pe Uriaș cu faimoasa lui replică alarmantă:

“It is happening again! It is happening again!”

Image

:mrgreen:

Fiind în căutări după niște setări ale regulilor jocului care mi s-ar potrivi cel mai bine într-o campanie (pentru că Hard Mode-ul are niște perversiuni inacceptabile), am început un alt New Game + și la un moment dat am decis să “leg” din nou acele misiuni de recuperare a trailerelor pe care le-am pomenit într-o postare anterioară.

Numai că de data asta am făcut-o încă și mai devreme, pe când eram doar la nivelul 7, însă trăgând învățămintele de rigoare din pățania trecută n-am mai folosit ANK-ul meu iubit (la care sunt decis să nu apelez deloc în campania asta, nu l-am cumpărat și nici n-am de gând) ci l-am însărcinat pe Pacific P16, dându-i șansa să-și reabiliteze imaginea complet târfelită de nenorocirile pe care mi le-a cauzat în Hard Mode (unde l-am și vândut, înainte de a-mi provoca dreaq vreun atac cerebral).

În ciuda faptului că n-are AWD (All Wheel Drive), avantajul hulitului (de către mine) Pacific e că posedă din start niște cauciucuri babane de 57” care-s și cele potrivite pentru nămol, iar după ce i-am instalat un motor mai nou și ceva mai bun (pentru că ăla originar îi de tot căcatu’), acea senzație atât înspăimântătoare cât și îngrijorătoare de impotență cronică s-a cam disipat, așa c-am reușit să duc la bun sfârșit ambele misiuni în același timp fără probleme de combustibil, înnămolire sau de orice alt fel.

Am de gând ca după ce ajung la nivelu’ 14 (care-mi permite să instalez ultimul upgrade necesar la scoutul Chevrolet, și anume un kit complet cu resurse așezat pe plafon), să-mi rup din buget (având senzația că-mi rup din suflet :lol: ) și să trimit un Chevy în Alaska, cu speranța că n-o să crape de frig prin zăpadă și mocirlă, și n-o să se stingă în cel mai mizerabil mod cu putință în beznă și deznădejde, ci va reuși să adune un purcoi de upgradeuri. Printre care și o cutie de viteze plus cea mai bună variantă de motor pentru P16. Pentru că am planuri mari cu el, vreau să-l pun iar la cărat de bușteni, să văd cum se descurcă upgradat.

Ziceam de setările cât mai potrivite pentru un New Game +, ideea mea era să fie un fel de Hard Mode cu față umană, am să le trec în revistă mai jos pe cele mai relevante (restul lăsându-le pe Default), poate cineva din prezent sau viitor le va folosi la un moment dat ca un eventual benchmark.

Am început fără niciun ban, zero absolut, ceea ce-i cumplit da’ asta este, care este.
Ori suntem saraci ori nu mai suntem.

:lol:

Ca scout am ales obișnuitul Chevrolet CK1500, pe lângă faptul că pe ăsta ți-l dă jocul ca primă mașină atât în normal mode cât și-n Hard Mode, personal îmi place foarte mult și-l consider printre cei mai buni scouți din joc. Nu există munte-n Michigan pe care să nu mă fi putut cățăra cu Chevy-ul (echipat cu suspensie Crawler), în plus am făcut cu succes unele misiuni de tractare din mlaștini a unor mașini, misiuni pentru care se recomanda folosirea unui camion Off Road, adică 3 clase peste un biet scout, cum ar veni.

Am exclus prezența în Truck Storage a mașinilor care vin gratis ca urmare a achiziționării DLC-urilor (exact cum e și-n Hard Mode), adică să fiu sarac până la capăt – dacă n-ai acces la ele nu le poți vinde. Ce-i drept, în spiritul auto-disciplinei nu le-am vândut nici în campania din normal mode (deși acolo ți le pune by default în Truck Storage), și mi-am impus să nu le folosesc deloc până când nu voi avea deja adunate suficiente finanțe cât ar costa dacă aș fi nevoit să le cumpăr.
Ceva gen “Am strâns 20.000 (sau cât o costa Khan-ul)? Atunci primesc un bonus simbolic, un fel de 2 for the price of 1 – rămân și cu banii dar pot începe să folosesc și autovehiculul respectiv. Pentru c-am fost un bun finanțist, am voie să utilizez Khan 39 Marshall din Truck Storage, însă doar în Rusia, pentru că-i mașină rusească”.

Adevăru-i că așa practici adevărata auto-disciplină, nu prin interzicerea accesului la anumite lucruri, ci prin a le avea pe toate la dispoziție și a decide să nu te atingi de ele odată ce ți-ai promis ție însuți că n-ai s-o faci.

Altă setare de Hard Mode pe care am păstrat-o e accesul la cumpărarea jeepurilor și camioanelor în funcție de zona în care te afli, dacă ești în America nu poți achiziționa rusești și viceversa. Plus regulă auto-impusă să le folosesc doar pe continentul de origine.

Am hotărât ca transferul unei mașini de pe o hartă pe alta și de la o regiune la alta să coste la fel ca-n Hard Mode. Nu ne mutăm moca de colo-colo ca țiganu’ cu cortu’.
Battery is here to stay.

Din păcate n-am putut stabili un tarif după pofta inimii pentru Recover (teleportarea la garaj a autovehiculului, fără încărcătură sau remorcă), singurele variante fiind costul din Hard Mode (care-i de-un absurd absolut kafkian, 5.000 pentru un Heavy Duty sau 8.000 pentru un Heavy...?! “Get the fuck outta here, nig!”) sau din ce în ce mai mult, dublul respectivei sume apoi triplu apoi direct incapacitate de plată și executare silită buttnaked în piața publică.

Aș fi vrut să pot seta ceva gen 500 pentru un scout, 1.000 pentru Highway/Heavy Duty/Off-Road și 2.000 pentru Heavy, mi se par niște prețuri mult mai de bun-simț.

Adică sunt total de acord că greșelile se plătesc, dar să intri în faliment în urma unui accident stupid sau a unei mârșăvii a jocului, apăi cu asta nu-s deloc de acord și protestez vehement.

Așa că muie! Recover-ul e gratis. Atât s-a putut. Așa s-a stabilit.

csf nai csf

:lol:

Prețul vânzării camioanelor rămâne ca-n Hard Mode, adică 50% din valoarea lor, însă pe cel al vânzării remorcilor l-am pus la 30% (vream 25%, da’ aveau ca variante dăcât full, 50%, 30%, 10% sau prafu’ de pe tobă ca-n Hard Mode. Totuși, nu pot rămâne la infinit cu nulu’, în timp ce dau Delete Trailer în draci, că stau ca proastele pe toată harta și o spurcă cu inutilitatea lor de putori ordinare :lol: ).

Carburantul costă, l-am pus la preț de Hard Mode, variind pentru fiecare regiune, de exemplu cel mai ieftin e 2-3... (dolari, euro, ruble, ce-o fi valuta aia nespecificată) litrul în Michigan, iar cel mai scump ajunge la 8 prin Taymyr sau în alte părți.
Reparațiile costă și alea, o fi teleportarea gratis da’ nu există auto-repair și nici auto-refuel la garaj. 2 șekeli per repair-point, btw.

Încărcarea camioanelor cu marfă la locațiile prestabilite e gratis chiar dacă o fac automat, consider că n-are sens să pierd timpul cu regula din Hard Mode (unde e gratuit manual, dar dacă aleg automat atunci costă câte 150 bucata).

Pân’ la urmă dacă aproape am terminat Michigan pe Hard Mode (sunt la 91%, mai am vreo 10 misiuni și-i gata) cu încărcare manuală (exceptând buștenii, desigur), mă pot declara un bun mânuitor al macaralei.

Ce-i drept, pe vremea când mă comportam ca un jalnic voyeur (adică înainte de a începe să joc personal și doar mă uitam ca un pervers pe Youtube la ce fac alții :lol: ) partea cu macaraua îmi provoca îngrijorarea cea mai mare, părând destul de complicată, însă după ce-am pus mâna pe dânsa și-am manipulat-o în fel și chip, toate temerile unei eventuale nereușite s-au spulberat definitiv.

Am decis ca misiunile ce pot fi repetate (Contest-urile, adică) să poată fi făcute de maxim 5 ori fiecare, cum e și-n Hard Mode, consider că nu-i cazul a se abuza de drăguțele de ele.
În campania din normal mode mi-am auto-impus aceeași limită de 5, și mă chinuiam să-mi amintesc câte încercări mai am pentru câte unele, fiindcă acolo nu există un countdown.

Deși nu face parte dintre setări, simt nevoia de a menționa încă o “House rule” pe care-am aplicat-o și-n campania “normală”, și anume decizia de a nu folosi deloc cauciucurile JAT din DLC.

Am achiziționat respectivul DLC terifiat și traumatizat fiind de prima mea experiență cu SnowRunnerul, dorindu-mi fierbinte să nu mai fiu pus în situația de a mă înnămoli și winch-ui continuu în partea de început a jocului, ideea fiind de a avea un as în mânecă just in case.

Care-i treaba cu JAT-urile, unii țipă pe internet că “OP, OP, omgwtfbbq!!!11!!”, dar cruda realitate-i că nu-s deloc overpowered (ba cunosc destule cazuri când cauciucurile de stoc sunt categoric mai bune, doar două exemple – la Tatarin și la Pacific P16), singurul lor avantaj fiind că ai acces la off-road sau mud tires chiar din start, nu tre’ să aștepți o veșnicie până ajungi la nivelul 8 sau chiar 12 ca să le deblochezi.

Le-am folosit doar în campania din Hard Mode, însă am plătit scump pentru ele, atât la propriu cât și la figurat. Costă foarte mult, așa că am fost nevoit să iau decizii extrem de dureroase pentru a le putea obține, a trebuit să amân achiziționarea atât a macaralei (iar, precum spuneam, încărcarea automată a mărfii costă) cât și a unor upgrade-uri chiar necesare la momentul respectiv.

În campania din Normal Mode (la fel ca și în asta curentă din New Game +) am hotărât să nu mai apelez la ele, să văd dacă acum, cu ceva experiență acumulată și șuturi în cur încasate în primele două campanii, am făcut într-adevăr niște pași înainte și pot reuși și fără.

Iar răspunsul e că da, poți reuși și fără JAT-uri, însă ai o perioadă mare de cumpănă după ce ajungi la nivelul 4 și ai făcut în Black River și Smithville Dam toate misiunile pe care le poți face pe traseele mai accesibile, fără blocare iremediabilă în mocirlă.

În momentul ăla tre’ luată o decizie strategică crucială, să iei viața în piept și să te băjenești cu un scout pe hărțile care n-au garaj (Drummond Island și Island Lake), plonjând în necunoscut și sperând ca descoperirea watchtower-urilor și îndeplinirea unor misiuni mărunte ce pot fi făcute și cu un scout (shout-out to Chevy CK1500 again) plus găsirea Pacificului P16 și a Western Star 6900 TwinSteer-ului și punerea lor la produs va fi suficient pentru a ajunge măcar la nivelul 6 (care-ți permite echiparea camioanelor cu cauciucuri all-terrain) sau chiar 7 (deblocând mud tires-urile pentru scouți), ceea ce-ți va oferi mai multe opțiuni.

Și în sfârșit ultima setare care merită pomenită, alternanța zi/noapte, am setat să pot da timpul înainte, cum e în normal mode, să nu fiu absolut obligat să joc și noaptea ca-n Hard Mode.

Nu că de felu’ meu n-aș juca noaptea, o fac destul de des (cu peisaje, cu lună, cu atmosferă, cu Symphony of the Night, cu tot ce vrei – you know the drill by now :lol: ), ultima ispravă fiind c-am insistat să fac Missing Machinery – cea mai periculoasă misiune din Black River – fix noaptea, numa’ de dâc și ca să-mi demonstrez că pot, după ce-n Hard Mode am fost nevoit să dau singurul Recover de pe harta respectivă pentru că mi s-a răsturnat Fleetstarul cu încărcătura în mod absolut imbecil, ziua-n amiaza mare.
Dar deh, când te poți teleporta gratis la garaj toate merg strună, chiar și noaptea.
În schimb la omu' sărac (din Hard Mode), nici boii nu trag. În plină zi.

Image
Muri, de Vasile Alecsandri

Pe lângă faptul că traseele-s periculoase de felu’ lor, să faci manevre pe întuneric reprezintă un risc de a o păți grav, mai ales în zonele necunoscute – iar când e pe bani (când totul costă, când nu-s toate gratis ca-n normal mode) vezi altfel lucrurile, în plus jocu’ ăsta mai are prostul obicei ca exact când ți-e lumea mai dragă și jinduiești la cât mai multă acțiune (“Ah, am o pohtă gigantică să joc SnowRunner, ce nesățios pot hi, ia să-i dau drumu’!”) te bagi în joc și... e noapte.

Mereu.

Ori de câte ori are și amărâtu’ de tine chef să joace și să se mai bucure dreaq și dă viață, soarta crudă îți oferă the cold shoulder și îți hărăzește să ai parte doar de Death Valley Nights.

Noapte neagră, ca-n Dark City.

Noapte nesfârșită, ca-n Corbul lui Brandon Lee.

O Noapte terifiantă care îngheață sufletele tuturor celor încă vii.


Black Night is a long way from home...

Image
Image
User avatar
Vlad Dracul
Zergling
Posts: 122
Joined: 2 Mar 2014, 16:39

Re: Snowrunner

Post by Vlad Dracul »

Image

Una din ironiile vieții prezentă și-n Snow Runner, cel mai puțin progres l-am făcut în modul de joc cel mai facil, Normal Mode, iar cel mai mult (exceptând prima campanie, în care am jucat cel mai mult și am ajuns cel mai departe) chiar în Hard Mode.

Am reușit pân’ la urmă să termin Michigan pe Hard Mode, la capătul unei aventuri frustrante și enervante. Era să renunț la SnowRunner de vreo 2 ori in the process, mai ales când jocu’ m-a potcovit cu un bug imbecil într-un moment-cheie.

But anyway, motivele care m-au determinat să plonjez așa devreme în Hard Mode (mă apucasem de joc de maxim o lună, iar în general înainte de a ataca Hard Mode-ul oamenii ăi’ botezați așteaptă să termine dacă nu tot jocu’ în normal mode, măcar primele 4-5 regiuni) au fost curiozitatea dar și o provocare. Eram curios să văd cât de greu e cu adevărat, iar provocarea personală care s-a împletit cu curiozitatea a fost dacă pot face Michigan 100% fără să dau faliment.
Și oarecum surprinzător pentru cineva care mai are de tras destul până să ajungă un expert într-ale jocului, chiar am reușit. De-abia, de-abia, dar am reușit. Re-u-shit.
:lol:

Cum zicea răposatu’ Biggie, “Nigga, imagine that”.

Image

N-am niciun gând să continui campania, pentru moment sunt sătul de ea ca de mere acre, însă nici nu intenționez să șterg salvarea (deși sunt doar 4 posibile în joc, adică ar ocupa un prețios slot cam degeaba), poate cine știe, cândva…
E o idee excelentă să păstrezi unele dintre primele salvări pe care le ai într-un joc nou, și s-o revizitezi peste câțiva ani, să râzi de prostiile pe care le-ai făcut, nub fiind, și să încerci s-o scoți la capăt cu experiența acum dobândită în multe sute de ore de joc.

În legătură cu Hard Mode-ul, pare paradoxal dar aș fi mai degrabă tentat ca peste vreo lună sau două să încep din nou de la capăt, sunt convins că lucrurile ar merge mai bine de data asta.

Image
Care-i planu' în continuare, băieți?

În SnowRunner există două resurse principale de a căror bună gestionare depinde succesul într-o campanie (mai ales în cele în care carburantul costă), evident că banii dar în special combustibilul.
Ambele sunt cruciale în Hard Mode, dar practic esența jocului se reduce la modul în care administrezi motorina astfel încât să-ți ajungă să îndeplinești cât mai multe misiuni, economisind astfel bani și putând înainta în campanie.

Cu alte cuvinte, Gimme fuel, gimme fire, gimme that which I desire, yeah!

Image

Problema mea-i că în Hard Mode am parcurs o distanță mult prea mare prin Michigan, după cum se poate vedea în statistica de mai sus, un milion de metri (da, e absolut absurd, dar precum valuta e nespecificată, la fel unitatea de măsură a distanței nu-i kilometrul, ci metrul, de parcă am discuta despre săritura în lungime la atletism și nu de un joc cu mașini), și asta din cauza expedițiilor de salvare pe care a trebuit să le efectuez în mod repetat, camioanele alea americane răsturnându-se absurd de des.

Ca să nu mai zic că-mi veneau câteodată niște idei (iar după cum știm omul cu idei se numește idiot) foarte crețe pe care mă găseam să le testez exact în Hard Mode, pentru că, nu-i așa, de ce să pierd timpu’ cu Return to Main Menu și Load Game ca să le testez io în Normal Mode sau în prima mea campanie din New Game +, unde o eventuală catastrofă ar fi avut consecințe minime, hai să jucăm ruleta rusească (no pun intended, Saber) în Hard Mode. Și ghici cine a nimerit glontele, în multiple rânduri, chiar...?

:lol:

Așa că am consumat exagerat de mult combustibil aiurea, ajungând la final să am doar suficient pentru a umple rezervoarele celor 7 mașini din parcul auto, în timp ce pe net unii se laudă că au ieșit din Michigan cu 10.000 de litri în plus sau cu 8.000 (ca-n cazul lui NProvince), ceea ce pare de domeniul fantasticului.
Însă dacă ne uităm pe statistici, chiar ”face sens” (vorba analfabeților din ziua de azi care traduc mot-a-mot expresia respectivă din limba engleză), distanța străbătută de mine fiind de 3 ori mai mare decât cea parcursă de NProvince.

Nu mai vorbesc că, șucărit la maxim de impotența feroce a motorului inițial și comportamentul flippin’ pigeon-esc al Pacificului P16, m-am decis să-l dau dracului (și pe el și pe Western Star 6900 TwinSteer), să-l vând și să apelez la feblețea mea ANK Civilian, un camion pe cât de capabil, pe atât de bețiv consumator.
Și-a făcut treaba, dar a și beut tot, n-a mai lăsat nici măcar o canistră de-aia ceaușistă plină cu ceva ”motorin, benzin?” (shout-out to Barbă Neagră, căruia îi aparține expresia respectivă).

Insist asupra acestor aspecte pentru că de ce, vorba lu’ Jiji ? :lol:

Pentru că NProvince zice (și din câte l-am urmărit, tind să-i dau dreptate) că de succesul administrării combustibilului gratis de care beneficiezi în Michigan și Alaska depinde restul campaniei în Hard Mode.

La ce se referă cu ”combustibil gratis”, chiar dacă-i Hard Mode?

Păi la faptul că-n Black River există nu mai puțin de 5 surse de combustibil gratis, 4 dintre ele făcând ce-i drept obiectul unor misiuni. Dar clenciul e că ți le poți plasa strategic pe hartă, la marginea drumurilor pe care treci frecvent, și poți ”suge” din ele la greu, în stil de-a dreptul vampiresc, secretul fiind că tre’ să știi când să te oprești. Și anume, spre a-ți fi acceptată o cisternă cu combustibil pentru îndeplinirea misiunii, e necesar ca acea cisternă să conțină minim 10% din carburantul respectiv.
De exemplu, eu în Black River o trag pe aia mare (ori cu ANK-ul ori cu Pacificul, ai nevoie de Saddle High ca s-o tractezi) de 5.000 de litri de la benzinărie la garaj ca s-o am la dispoziție, alimentez din ea până mai rămân 500 de litri, apoi o duc la Factory și îndeplinesc contractul Pipe Dream.

Mai contează și faptul că la unele misiuni nu-i importantă ordinea în care duci materialele cerute (dar la altele da, tre’ să le livrezi într-o anumită ordine, nu sunt acceptate dacă le aduci cum ți-e mai ușor sau cum ai chef), așa că le duc pe toate celelalte primele și las cisternele ultimele.

La fel procedez și pe celelalte hărți, așa că am reușit performanța de a nu plăti un singur cent pe combustibil în tot Michiganu’ în Hard Mode.

La fel de adevărat e că pentru a reuși să rămâi cu 10.000 la sfârșitul Michiganului înseamnă că ai urmat foarte strict și foarte la obiect un anumit tipar al îndeplinirii misiunilor, îndelung studiat și testat, și fără vreo marjă de eroare.

Însă asta ar presupune transformarea SnowRunner-ului într-un fel de TBS fără suflet cu mișcări precise ca într-un robotic joc de șah în care îi musai să urmezi neabătut și vreme îndelungată un întreg șablon cu mutări.

Tre’ să mărturisesc că lucrul ăsta îmi cam provoacă amintiri neplăcute, unul dintre motivele pentru care am renunțat la Age of Empires II: The Conquerors (pe care-l consider cel mai bun RTS pe care l-am jucat vreodată și pe care încă îl iubesc foarte mult, dar de la foarte mare distanță) și nu l-am mai atins absolut deloc în ultimii peste 16 ani fiind faptul că-n partidele on-line se jucau la infinit toooooooot aceleași 2-3 hărți, cu tooooot aceleași civilizații care presupuneau tooooot aceleași mutări de început (numite building-orders), nelăsând niciun fel de loc inovației și fanteziei.

Ori eu am obținut unele dintre cele mai epice victorii în Age, în partide 1vs1 câteodată împotriva unor adversari mai buni care jucau cu o civilizație superioară celei pe care o alesesem în mod premedidat, tocmai pentru că am spart tiparul, am dat frâu liber fanteziei minții mele strategice, m-am folosit de obtuzitatea șablonului folosit de inamic, i-am dat perversa de pe Târgu Ocna exact când și cum se aștepta mai puțin, și i-am pus harta-n cap!

Image

Așa că deși înțeleg perfect importanța strategică a folosirii anumitor mutări inițiale, mă simțeam întotdeauna neplăcut de încorsetat și sufocat în respectivul conformism și nu intenționez să mai reduc niciun joc cu care mă delectez doar la așa ceva, ce la un moment dat ar duce la o teribilă plictiseală de moarte și dincolo de ea.

Never again, mo-fo’s!

Image
Image
Post Reply

Return to “Simulatoare”

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 0 guests